Drum n Bass – stil de muzică electronică, numit și Jungle. Acesta își are originea la începutul anilor ’90, în scena muzicală de Breakbeat Hardcore, și rave, din Marea Britanie și a luat ființă când armoniile de bas din Reggae au fost mixate cu ritmurile breakbeat de Hip-Hop, și influențe de Techno, dar pe o viteză mărită.
1. Ragga Jungle (derivat din Oldskool Rave Hardcore)
| Gen Muzical Electronic | Ragga Jungle |
| Alte Denumiri | The Superior Jungle To All Other Jungle |
| Sfera / Scena | Drum n Bass |
| An Apariție | early 90s |
Ragga Jungle este Superior Jungle Al Tuturor Celorlalte Jungle.
Este cea mai pură și probabil cea mai timpurie formă de Jungle deși nu există și nu se poate să știm sigur și cu certitudine. Unele genuri au origini hotărâte și definite, precise, așezate, iar altele nu au; totul depinde de cât de mult le pasă lor de propria lor istorie, și fac eforturi pentru a o scrie și a o consemna, înainte ca ei să uite lucrurile. Unele genuri par să fie mai bune la asta, decât altele.
Această muzică te poate face pe tine să-ți iei câmpii și să-ți pierzi mințile, în 15 secunde. Tu absolut și evident și logic că nu poți să o asculți fără să nu-ți miști mâinile în aer precum unul din acei oameni tubulari giganți, gonflabili, care se alfă în afara dealer-ilor auto. Vreau să zic, aia e ce fac eu. Eu îl numesc workout-ul și antrenamentul Grover. Nu face toată lumea aia? Nu? Doar eu? Bine …
Toate genurile Drum n Bass au MC însă unele dintre ele, mai mulți decât altele. Ragga Jungle îi folosește pe ei cel mai mult.
MC-ii de Drum n Bass nu sunt precum MC-ii de Hip Hop. Unii fac versuri și rime, rimează, însă cei mai mulți sunt pur și simplu oameni ce îi întărâtă pe alții, glorificați și slăviți. Iar unii sunt chiar destul de buni dar majoritatea doar sună de parcă ei ar încerca să mănânce o capcană de șoareci setată.
Ragga Jungle este un gen așa înșelător de simplu, încât este compus din doar 2 ingrediente:
- rapping Dancehall și tropi / figuri de stil Reggae.
- break-ul amen.
Aia e. Acesta este genul în care break-ul amen a intrat cu adevărat în proeminență ca și cel mai important sample de break din întreaga lume. Alte sample-uri au dominat alte și anumite genuri înainte (precum break-ul Planet Rock pentru Freestyle sau break-ul Numbers pentru Technobass, care este, tehnic, tot break-ul Planet Rock), însă break-ul amen a creat și dominat o scenă întreagă și cultură a muzicii – Drum n Bass, numită anterior, Jungle (mai multe pe asta, mai târziu).
Destul de posibil, milioane de înregistrări, întinzându-se pe 30 de ani, mii de case de discuri și record label-uri, și artiști, și duzini și zeci de genuri și subgenuri devotate aproape exclusiv și angajate în serviciul unei bucăți și felii de muzică de 6 secunde din b-side-ul unui hit R&B din 1969: Amen, Brother.
Ce face break-ul amen așa de special? Unora le place kick-ul mare și în plină expansiune, exploziv, puternic, însă cel mai adictiv element și care creează dependență, este snare-ul gen rat-a-tat, venind către tine și dând peste tine cu ferocitatea frenetică a unei mitraliere, unei machine gun. Aș putea să mai continui cu importanța și versatilitatea break-ului amen, însă eu cred că este mai simplu și mai ușor, dacă eu pur și simplu l-aș lăsa pe Nate Harrison să o explice, în acest eseu video excelent:
Break-ul amen este ceea ce a dat scenei al său omonim și nume: Jungle. Există multe teorii despre cum și-a dobândit acest nume. O legendă spune și pretinde, afirmă, că a fost numit după un ghetto din Kingston, Jamaica, numit “jungla de beton” (“concret jungle”), însă aceea nu a fost originea sa, deoarece, Ragga Jungle nu a venit din Jamaica, a venit de la jamaicanii care trăiau în UK (o distincție importantă, dar irelevantă).
O altă teorie sugerează că a venit de la titlul unei piese Oldskool Rave Hardcore, foarte și destul de posibil de la Paul Chambers, aka Paul Ibiza, un promoter de rave și deținător de case de discuri, de la finalul anilor ’80 și începutul anilor ’90, căruia i-a plăcut să se laude și să afirme că el a inventat genul Jungle, pentru că el a fost primul care să folosească și monetizeze acel cuvânt în muzică și care l-a pus pe mâneca unei înregistrări (și chiar și așa, el probabil că nu a fost primul care să facă asta).
Însă dacă tu te uiți prin discografia lui Ibiza Records, s-ar părea și apare că stilul său “jungle” este efectiv sample-uri bongo / tribal, peste kick-uri Rave – niciun break amen ceea ce imediat îl descalifică ca fiind Jungle pe bune și cu adevărat, și abia dacă îl face responsabil, cu greu, pentru explozia amen care a lansat o întreagă scenă, un an mai târziu.
Cu alte cuvinte, Paul Ibiza este un originator, însă nu în sensul în care crede el că este, doar pentru că a folosit același nume drept altceva, care a devenit foarte popular. Este ca și cum ai veni cu și inventa, un nou tip de jucărie sexuală din latex, în anii ’70, numită Micro Soft. Da, numele a ajuns faimos după câțiva ani, însă nu pentru orice ai fi făcut tu.
Iar apoi mai sunt ăia care insistă că Jungle era un termen rasist, din moment ce oamenii care l-au făcut, erau cu toții negri. Probabil și posibil pentru că numele original de “pui și lubeniță” (“chicken n watermelon”) nu a prins. Dacă ei erau albi, cum s-ar fi numit în loc? Teren de Golf și Iaht (Golf Course n Yacht)?
Însă, probabil că cea mai bună explicație pentru originea lui “Jungle” este aceea cum că muzica pur și simplu sună precum acel cuvânt. Cam ca și cu Acid, nu există o mai bună descriere pentru percuția brută, fresh, raw, spastică și tribală a break-ului amen, decât acel cuvânt. Efectiv pur și simplu sună ca de junglă, și nu vreau să zic asta și nu mă refer într-un sens rasist, ci mai degrabă într-un mod gen “Marlowe urcând pe râul Congo”.
Asociat cu o linie de bas (bassline) venită de la și condusă de sampler-ul Akai, și niște rapping de Dancehall, pentru aromă și gust etnic, numele “Jungle” a rămas și a prins. Aia e, până o jumătate de deceniu mai târziu, când oamenii albi au început să facă muzică și ei au scos și eliminat influențele reggae, și chiar și break-ul amen în sine (o decizie care este considerată sacrilegiu, profană, în anumite cercuri). La acel punct, tu nu-l mai puteai numi Jungle. A devenit și devenise Drum n Bass.
Așa că dacă tu vreodată intri în vreo ceartă sau dispută legată de diferența dintre Jungle și Drum n Bass, sau tu ești nesigur de cum să numești o piesă sau un gen (sau chiar această întreagă scenă), un bun băț de măsurat și instrument, este break-ul amen. Îl are piesa respectivă? Atunci este Jungle. Dacă nu îl are, numește-l Drum n Bass. Acesta este un decret și ordin, hotărâre a Electronic Music Genre Standards and Classifications Consortium.
Ragga Jungle încă mai este prin jur, astăzi, însă alături de și odată cu numele, Jungle a fost în primul rând o chestie de anii ’90. De îndată ce break-ul amen a fost lăsat la o parte și uitat, în favoarea kick-ului de drum în 2 timpi, monoton, Jungle s-a oprit din a mai fi Jungle. Încă există în ziua de astăzi, iar fiecare junglist îți va spune ție că ei au o iubire nebună pentru sunetul de Ragga, oldskool, cu toate că ei nu-l mai ascultă acasă, ci doar la petreceri. Personal, eu nu consider orice altceva înafară de asta ca fiind Jungle real și adevărat, însă acela e elitistul din mine care vorbește.
Amprente sonore – Ragga Jungle – Drum n Bass
- Dawn Penn – You Don’t Love Me (No No No) (DJ Monk Livin’ mix)
- Frankie Paul & Buju Banton – Bring Yuh Body
- Bass Ballistics – Kick Dis One
- Bizzy B & Peshay – All Crew Hold Tight
- General Malice – Hands Up
- Family Foundation – Express Yourself
- King Kong – Trouble Again (Simon Templa Nervous World Dubplate)
- Prizna – Fire
- Bong Selecta – Guntest
- Basic Operations – Sound Killah
- Capleton – Cold Blooded Murderer (Stretch mix)
- Debaser – Can’t Smoke Weed In Peace
- Taxman – Too Bad
- The Qemists – Iron Shirt
- Crystal Clear feat Spikey T – Blaze
- Rub A Dub Soldiers – Fightin
- Benny Page feat MC Shortson – Better Believe (Benny Page mix)
- X Project – Calling (Dubplate 2 Dub)
- Michael Prophet feat Beenie Man – Gunman (Junglist Richochet) (Ridley Don mix)
- Sound Conspiracy – Untitled
- Tester – Anytime
- Prizna – Fire (Urban Shakedown mix)
- Urban Shakedown – Some Justice ’95 (Arsonist Dub mix)
- Kenny Ken – Drum N Bass Souljah
- Blackstar feat Top Cat – Champion DJ (London Somting mix)
- Demolition Man – Fire
- M-Beat feat General Levy – Incredible
- DJ K – Respect
- Bounty Killer & Beenie Man – Borderline Mobster
- Josey Wales feat Beenie Man & Ini Kamoze – Jungle & Western Cowboy Style (New Blood Crew mix)
- Rcola, Jacky Murda & Bass Nacho – Cowboy Run
- Chase & Status – Dumpling Riddim (Hype Vip)
- Congo Natty – Paparazzi (Jungle mix)
- DJ Dub Rush – Now You Know
- Deomolition Man – Fire (Kenny Ken & Mace mix)
- Johnny Osbourne – Jungle Buddy Bye (Ridley Don mix)
- Peter Hype – Champion Girls
- B-Boy 3000 – Klash
- Redrose & Rebel – Guntalk (Jungle Dark Lick)
- Energy Zone – Jungle Sound Our Own Beat
- Buju Banton – Move Ya Body
- Criminal Sound – Ganja Field
- Breakage – 4 Me
- Rude Bwoy Monty – Steppaz Anthem
- Heretic & Top Cat – Bunn The Sensi (Serial Killaz mix)
- Visionary – Soundboy Burial
- Barrington Levi – Under Mi Sensi
- Remark – Sound Murderer
- Jacky Murda – Murderer
- Cutty Ranks Meets Mega Dangerous – Original Rude Boy
- Dead Dred – Dread Bass
- Tribe Of Issachar – Champion Natty
- Undercover Agent – Ruffer
- The Dubster – Retreat
- Soundclash – Rootsman
- Shy Fx & Uk Apache – Original Nuttah
2. Darkside (derivat din Oldskool Rave Hardcore)
| Gen Muzical Electronic | Darkside |
| Alte Denumiri | Jungle, Darkcore, Dark Hardcore, Hardcore Jungle, Jungle Techno, Hardstep |
| Sfera / Scena | Drum n Bass |
| An Apariție | early 90s |
Darkside Jungle este Ragga Jungle, fără Ragga.
Ambele genuri au venit din Oldskool Rave Hardcore, însă, unde Ragga Jungle pur și simplu a rejectat popularitatea copilărească a Rave, Darkside a disprețuit-o agresiv. A creat o nouă clasă de petrecăreți – junglist-ul – care să se opună în mod activ infantilismului ce infecta rave-urile. Schisma – jungliștii vs. candykids – încă există astăzi. Relațiile de petrecere dansantă nu s-au vindecat complet niciodată, și probabil că nici nu se vor vindeca, precum Protestanții și Catolicii.
Happy Hardcore făcea furie și furori peste tot prin Anglia, în tot acest timp, așa că orice lucru drăgălaș ce-l făceau raver-ii, jingliștii făceau fix exact opusul. Raver-ii dansau pe umpluturi și fill-uri de pian înălțătoare, jungliștii dansau pe linii de bas care mârâiau. Raver-ii se îmbrăcau în haine și țoale colorate aprins, jungliștii se-mbrăcau și împodobeau în camuflaj. Raver-ilor le plăceau sample-urile de la show-urile tv de copii, jungliștilor le plăceau sample-uri din război, precum împușcături de armă și sirenele de raid aerian. Este o extremitate polar opusă, de celălalt pol, de stiluri de viață de petrecere, valori, și filozofie.
Tropii și șmecheriile jungliste clasice au fost dezvoltate aici: motivele, modelele și fițele, mofturile militare și militărești, lumina închisă, întunecată, oamenii albi cu dreduri (dredlocks), blugii denim și hanoracele cu glugă și șepcile de baseball, și totul camo (mai ales pantalonii cargo).
Jungliștilor le place să care un cip de “underdog” pe umărul lor, oriunde ei merg. De-a lungul anilor ’90, scena lor, la masiv, era mereu cea mai mică (de obicei un cort sau o zonă înlăturată, izolată, discretă și greu de remarcat, retrasă, departe de imnurile înălțătoare și zburătoare, ale scenei principale), iar ei mereu s-au amuzat și au râs de felul cum ei sunt dojeniți, umiliți și mustrați în mod repetat în revistele centrate pe house și trance, și în concursurile și spectacolele olandeze, de popularitate, de rahat de cal.
Asta îi face pe Jungliști mai fanatici și devotați scenei lor, și nevrând să se amestece cu alte scene, precum un cult sau un forum online dubios, devotat teoriilor conspirației de manivelă. Ei se distrează și se delectează, se mândresc, se fălesc, cu a lor individualitate, cum ei sunt speciali și diferiți de toată cealaltă lume, ascultând la această muzică underground dark, minunată, grozavă, de care tu n-ai auzit niciodată. Iar ei vor ca lucrurile să rămână așa.
Darkside a fost numit original Darkcore sau Dark Hardcore sau Dark Jungle sau Dark’ sau Darkness Is Spreading (“Întunericul Se Răspândește”) sau orice atâta timp cât avea numele Dark în el. Temele sale de ocult și ocultă și focusul său pe consecințele consumului de droguri, mai degrabă decât euforia, l-a separat pe el de alte petreceri. Deoarece nimeni nu zâmbește la o petrecere Jungle. Ei nu ar trebui.
Artiștii și casele de discuri Jungle au nume gen MC Renegade Assassin Terrorist Gasmask 187 sau DJ Sniper Combat Assault Rifle Camo Khakis sau AK Full Metal Army Bass Revolution Movement Recordings. Dacă tu vrei să te bagi în Jungle și te chinui să găsești un nume, pur și simplu mixează eufenisme de militărie și reggae precum “dubplate”, “science”, “Babylon”, și schimbă orice cuvânt care se termină cu “er”, în “ah”, deoarece ei nu pronunță finalul cuvintelor în Anglia, iar tu vrei să suni legit.
Există un subgen de Darkside numit Hardstep care a apărut în ’94, și a pus accent pe și scos în evidență drum kick-urile din amen break, spre deosebire de snare-urile rat-a-tat. Sau e posibil să fi fost un push și stimulare de marketing, de către Goldie, cine știe. Producătorii au venit cu noi nume pentru sunetul lor, tot timpul, măcar cât să afirme că este diferit de sunetul tuturor restul. Însă curatorii acestui sunet Hardstep au mers mai departe numindu-l Techstep și Darkstep, în schimb. Deoarece, uneori marketing-ul nu funcționează.
Precum Ragga Jungle, Darkside s-a evaporat și redus treptat până la finalul anilor ’90, alături și împreună cu amen break și cu numele Jungle. Scena s-a fragmentat după ’94 și aceia care și-au dorit să continue să facă și creeze muzică ce sună diabolic și / sau evil, care e mârâită, s-au îndreptat către Darkstep, iar cei care s-au plictisit și li s-a făcut rău de la liniile de bas amenințătoare și puternice, agresive, și care voiau să servească ceva sofisticat, și matur, pentru clientela high class, de lux, upscale, mai degrabă decât muzică de zdrobit metanfetamina, au mers către Jazzstep.
Iar pentru aceia care au recunoscut potențialul comercial al drum break-ului în 2 timpi, exista Jumpup – începutul sfârșitului pentru o scenă de muzică care se mândrește cu a sta underground.
Amprente sonore – Darkside – Drum n Bass
- Dylan & Loxy – Retribution
- White Breaks – White Line
- Renegade And Ray Keith – Terrorist
- Bass Influence – Bass Riddim
- Love Nation – Love
- Tango – Tales From The Darkside
- Cloud 9 – Back To Detroit
- Origin Unknown – Valley Of The Shadows
- Tango & Ratty – The Killer V.I.P.
- DJ Hype – The Trooper (Bizzy B mix)
- Hardware – Nightstalker (DJ Ss mix)
- Peshay – Gangster
- Codename John feat Grooverider – Deep Inside
- Urban Shakedown – Burning Passion
- Smak – I Don’t Owe You Sh…
- Bizzy B – Slow Jam
- A Zone – Calling The People
- Alladin 3 – Mashed
- Tango & Fallout – Violator Vol. 1 (A)
- Area 39 – Twisted Brain
- Aladdin – We Enter (Deep Forest Dub Vip mix)
- Bay B Kane – Jungle Warriors
- Future Forces – Intensify
- Two Dark Troopers – Darkcore
- Andy C – Cool Down
- DJ Solo – Deal Wid It
- Technical Itch – Strong Hold
- Darkenator – The Warning
- Hyper On Experience – Lords Of The Null Lines (Foul Play mix)
- Q Project – Champion Sound (The Alliance mix)
- Horsemen Of The Apocalypse – Drowning (Phantasy & Aphrodite mix)
1.1. – 2.1. Jumpup
| Gen Muzical Electronic | Jumpup |
| Alte Denumiri | Jump Up, Clownstep, SUUUUUUUUUUPER JUMPUP |
| Sfera / Scena | Drum n Bass |
| An Apariție | mid 90s |
Jumpup este Eurotrance al Drum n Bass.
Dar unde Eurotrance adoră să-și pună breakdown-ul (uneori mai mult decât unul), în mijlocul piesei, Jumpup îl pune la început. Asta face și ajută la mixing simplu și ușor, din moment ce fiecare cântec are un intro de 1.5 minute, plin de sample-uri hip hop, și teasere gen “când o va arunca el”. Jumpup a făcut asta de la finalul anilor ’90, făcând parodia, satira, caricaturizarea și comedy sketch-ul din 2014 al Saturday Night Live, despre DJ-ul care niciodată nu aruncă basul, o foarte învechită și obosită, uzată, fumată, glumă, veche de 16 ani de zile, pentru oricine care a fost în scenă pentru o vreme. Bună treabă, bravo, felicitări, în a face glume pe care eu le-am făcut pe vremuri, în ’99, Andy Samberg.
Jumpup nu a inventat drum kick-ul în 2 timpi (a nu se confunda cu 2-Step Garage, care este un gen care în mod ironic, nu folosește kick-ul în 2 timpi). însă este genul care l-a abuzat cel mai mult, retrăgând și pensionând sunetul oldskool de amen Jungle, și inaugurând era și epoca unui mai curat, mai alb, mai comercial, mai family-friendly, Drum n Bass.
Lasă-mă să-ți explic ce este drum kick-ul în 2 timpi. Mai jos este drum sequencer-ul în 16 timpi și sferturi de notă (pătrimi, 1/4), standard, baza a 98% din muzica electronică:
Drum pattern-ul de 4/4 standard, de House / Techno / Trance, pune kick-ul pe primul timp (pas / step), al fiecărei pătrimi de notă (sfert de notă, 1/4) (1-5-9-13), și pune snare-uri pe timpii și beat-urile al 2-lea și al 4-lea (5-13), pentru a-i da ritmul clasic de House gen “thump chak thump chak”, prima dată popularizat de Rock n Roll, pe vremuri, înapoi în anii ’50, și fiecare gen muzical popular, de atunci.
Deci cum arată drum kick-ul în 2 timpi? Simplu. Este asta:
Aia e. Aia e tot. Este fix exact ca și House, Techno și toate celelalte, doar muți al 3-lea beat în față cu 2 pași / timpi. Făcând asta face ca combinația de kick-snare să sune de parcă ele vin în perechi, din cauza spațiului mare dintre beat-urile 2 și 3, prin urmare numele de în 2 timpi / pași / 2-step.
Este, în cel mai bun caz, o încercare simbolică, de șansă, de a varia drum programming-ul într-un gen care se stilizează singur și care își ia stilul din drum programming-ul inventiv (este în nume, la urma urmelor). Este atât de leneș, de puturos, de surprinzător de plictisitor, și pictat în numere, încât eu sunt surprinsă că mai mulți jungliști nu sunt insultați de oricine care încearcă să treacă acest pattern și model, ca fiind DRUM N BASS original și genuine, autentic.
Dacă tu vreodată te-ai lăudat că Drum n Bass este superior acelui rahat și gunoi de 4/4, din House, pentru că tot ce face este să meargă “thump thump thump thump”, la infinit, tu chiar nu ai niciun argument aici. Stilul tău este efectiv la fel de simplu, de formulaic, la fel de banal, și simplu și evident precum pâinea albă de culoarea crinului, precum genurile pe care tu le batjocorești în forumurile tale de Jungle, și grupurile de Facebook, în fiecare zi.
Însă ceea ce a vândut Jumpup maselor, nu era doar accesibilitatea drum programming-ului său safe, sigur și plictisitor, ci liniile de bas (basslines) care e ca un vierme al urechii, ce rămâne și se aude continuu și merge mereu în mintea unei persoane. Ei nu rulau și băgau linii de bas negre și greoaie, închise, păcătoase, diabolice, precum Darkstep, ci mai degrabă linii de bas ușoare, deschise, funky, pline de hook-uri catchy și jingle-uri precum melodiile lui Paul McCartney, aruncate afară și scuipate la climax-ul și apogeul drop-urilor și breakdown-urilor precum vata de zahăr audio.
Jumpup este cheesy, sentimental, siropos, prostioară, trăncăneală pop dance, îmbrăcată în zahăr. Amuzant cât pentru 1 cântec sau 2, din când în când, dar nu un set întreg (sau încă mai rău: O întreagă noapte de imnuri Jumpup. Dacă tu erai vreodată obosit și plictisit complet de o noapte în oraș cu prietenii …).
Aphrodite and Micky Finn sunt în primul rând de vină pentru aceasta (da, ei sunt ambii albi. Extrem, teribil de albi). Ei nu au inventat Jumpup, însă ei l-au codificat într-o fabrică de șabloane pop în stil Stock-Aitken-Waterman, prin a lor casă de discuri Urban Takeover, în care ei au pompat și scos afară un număr febril și agitat de înregistrări hit, la finalul anilor ’90, fiecare dintre ele fix exact la fel în structură și formă. Eu îmi aduc aminte văzându-l pe Aphrodite la un festival în anul 2005, iar el încă mai băga hit-urile sale vechi din 1997, de Urban Takeover. Deoarece nimeni nu vrea să audă noile lui chestii. De parcă el este Pink Floyd sau ceva.
Însă eu nu ar trebui să fiu prea dură și exigentă cu Jumpup. La urma urmei, ne-a dat cea mai mare scenă filmată a unui film bazat pe muzică electronică, făcut vreodată, vezi Human Traffic:
Așa stupid cum este Jumpup, a reușit să devină chiar și mai stupid în anii de mai târziu. La începutul anilor 2000, o tulpină mutantă de Jumpup a turtit și aplatizat, așezat, kick-ul în 2 timpi în ceva gen 4/4 și a dus liniile de bas bombastice la nivele olandeze (iar tu nu vrei niciodată să mergi olandez full cu muzica ta).
Era un hit la mulțimea de colegiu și facultate, și ascultători ocazionali de Drum n Bass, dar adevărații credincioși l-au găsit îngrozitor, înspăimântător și groaznic. Suficient de sigur, ba chiar, într-un an, copiile și imitațiile au inundat magazinele de înregistrări, iar portarii și păzitorii, gatekeeperii de pe forumurile Dogs On Acid s-au apucat să-l numească Clownstep (la vremea aia respectivă eu îl numeam SUUUUUUUUUUPER JUMPUP, iar tu trebuie să ții acel “SUUUUUPER” prelung timp de 3 secunde sau mai mult, pentru efect total, full, complet). Clownstep a devenit un așa termen peiorativ care a fost eventual, în cele din urmă, interzis din site.
Dar așa banal și năucitor de sentimental cum era Clownstep, nimic nu putea să pregătească scena Drum n Bass (sau muzica electronică, de fapt, dacă tot e vorba) pentru ce urma să se întâmple mai departe.
Deoarece ceea ce urmat apoi a fost Pendulum.
Amprente sonore – Jumpup – Drum n Bass
- Cable – My Reason To Live
- Connecta – Botox
- Baron – Meet The Creeper
- Mulder – Don’t Give A Dam
- Distorted Minds – Ouch
- DJ Zinc – Funny
- Jeffee – Down Like This
- Aphrodite – Bomber Style
- Jungle Brothers – Jungle Brother (True Blue) (Aphrodite mix)
- Aphrodite & Mickey Finn – Drop Top Caddy
- Nightwalker – Head Nod
- Aphrodite & Mickey Finn – Bad Ass
- DJ Clipz – Cocoa
- DJ Hazard – World Of Darkness
- Sonic Perfection – Gun Runna
- Twisted Individual – Bandwagon Blues
- Eps 2 Vibe – Funck Da Fied
- Ascend & Ultravibe – What Kind Of World
- Amen Saro – Perfect Element
[1.1. – 2.1].1. Pendulum
| Gen Muzical Electronic | Pendulum |
| Alte Denumiri | Nu Jumpup, Nu Skool Jumpup, Rock n Bass, Drum n Metal, dook chak dook-chak |
| Sfera / Scena | Drum n Bass |
| An Apariție | mid 00s |
Pendulum nu este numele acestui gen. Este tehnic numit Nu Jumpup sau Nu Skool Jumpup, însă eu îl numesc Pendulum pentru că Pendulum este mai mult decât doar un artist sau un gen.
Este un eveniment.
Este unul din acele evenimente care este atât de monumental încât atunci când oamenii vorbesc despre istorie, ei inconștient trag o linie între chestii care s-au întâmplat înaintea evenimentului și chestiile care s-au întâmplat după (spre exemplu: “noi trăim într-o lume post X”, unde X este ceva zdrobitor de masiv și important, traumatizant și marcant, precum bomba atomică sau 9/11). Noi suntem martori la unul din aceste evenimente schimbătoare de viață, în Drum n Bass. Bine ai venit în era Pendulum.
Pendulum a lovit Drum n Bass precum un baros, ciocan de spart piatra, lăsând unde și valuri de șoc atât de puternice încât a creat una din acele rupturi între jungliștii oldskool și noii jungliști, care au venit și apărut prin peisaj în mod special și specific din cauza Pendulum.
Iar ei încă mai vin, precum un fel de echivalent DnB al Eternal September. Pentru a descrie acest fenomen corect, Pendulum este în acest ghid ca un gen, din moment ce toate sunetele moderne populare de DnB sună insuportabil ca Pendulum. Însă este important să descriu acest sunet pentru a explica ce a făcut.
Pus simplu, Pendulum este în același timp, simultan, și cel mai bun lucru și cel mai rău lucru care s-a întâmplat vreodată pentru Drum n Bass.
Trebuia să se întâmple: Când o întreagă clasă de oameni albi se agață și prind de un gen muzical datorită atitudinii sale brute, proaspete, care e în fața ta, tot ce trebuie este o trupă care să realizeze că asta este Heavy Metal Parking Lot, din nou și de la capăt. Este o rețetă atât de evidentă pentru succes (vinde DnB de dat și mișcat din cap, furios, violent și impetuos, la metaliști) încât eu sunt surprinsă că nu a fost făcută mai devreme.
Pendulum era inevitabil – dacă nu ei, cineva ar fi făcut-o. Însă ei au ajuns și sosit, apărut, la momentul potrivit și în locul potrivit precum Elvis, The Beatles, Nirvana, și orice trupă de succes care, din neatenție și din greșeală, neintenționat, a schimbat zeitgeist-ul. Nu Metal era la ieșire, iar mulțimea Limp Bizkit și Linkin Park, ce purta tricouri Affliction, și erau tatuați la greu, se luptau și aveau probleme legat de ce să facă și să facă ceva în nopțile de sâmbătă, după ce se uitau la luptele UFC. Ei au venit către acest sunet în turme și stoluri. Ei au venit … pentru Pendulum.
Iar trupa în sine? Ei arată precum orice altă trupă Nu Metal.
Și aceasta este problema când vine vorba de Pendulum. Nu există nimic legat de ei care sugerează cu adevărat că ei sunt Drum n Bass. Ei sunt o categorie complet diferită și în întregime, față de ei înșiși, aducând cultura Aussie bro, la o scenă insulară, neagră, jamaicană, de UK. Ei sunt chiar o trupă, reală, făcând cântece cu structură verse-bridge-chorus, riff-uri de chitară zgomotoase și încărcătoare, și hook-uri pop, și voci țipătoare, nervoase, nevrotice.
Acesta este Rock n Bass, Drum n Metal, oricum vrei tu să îl numești. Este Rage Against the Machine, unindu-și forțele cu Aphrodite pentru a produce Dnbtron, robotul gestalt pe care jungliștii îl consideră și privesc drept, ca fiind, atât salvatorul lor, cât și blestemul lor.
Singura conexiune pe care Pendulum o are cu adevărat cu Drum n Bass, este drum kick-ul în 2 timpi, care, dacă tu ai venit aici de la Jumpup, este gunoi monoton și plictisitor. Însă nu este doar kick-ul în 2 pași și timpi care le garantează a lor includere, este al lor brand și marcă particulară a lui: Kick-ul foarte strâmt și compact, și care e de impact instant, plutind în gama medie de mai jos, astfel încât să nu interfereze cu basul, și snare-uri stratificate, layered, care sunt atât de compacte și comasate încât ele nu au nici final și sfârșit înalt, nici jos. Totul este un castron și un vas, o găleată și oală super compresată, țipătoare, de gamă medie, de supă gumbo, cu această muzică.
Aceasta nu este vina Pendulum – este de fapt un nivel genial de EQ – ing și de mastering, deoarece kick-ul este adictiv ca naiba. Problema este că după ce ei au setat acest template adictiv, oricine care voia să facă Drum n Bass uber-comercial (care a fost aparent toată lumea), și-au oprit efectiv creierul, li s-a oprit creierul și la stația de lucru, workstation, și pur și simplu au copiat kick-ul Pendulum beat cu beat, nivel cu nivel, setting cu setting.
Aia nu e o chestie necomună (muzica electronică este frecventată și obișnuită cu tehnici de sunet de copiere, multe dintre ele responsabile pentru genuri întregi, precum Pendulum), însă ăsta e Drum n Bass. Drum pattern-ul tău nu se presupune că trebuie să sune ca și drum pattern-ul tuturor, oricărui altcuiva. Eu chiar am făcut un mix despre acest fenomen. Sunt 2 ore de același kick dook-chak, mergând peste tot (în special și mai ales de când eu am editat breakdown-urile. Serios, la naiba cu breakdown-urile).
Deci, așadar, în 20 de ani, Drum n Bass s-a dus de la drum programming inventiv și original, la a folosi exclusiv kick-ul în 2 pași, la a folosi o setare particulară de EQ, a kick-ului în 2 timpi. Iar acum este un template pe care fiecare producător îl aplică pur și simplu la orice, și la tot, pentru a face piese pe cât de posibil. Acest gen a stat blocat în această stare monotonă din 2007, iar acuma este încorporat și scurs încetul cu încetul în Liquid Funk. Asta aproape că mă face să pierd și să ratez, să uit, vorbăraia și pălăvrăgeala, trăncăneala, enervantă de rasta falși, a MC-iilor albi.
Acum noi avem o problemă și mai mare în mâinile noastre: O întreagă generație de petrecăreți și mergători la petreceri a venit și trecut crezând și gândindu-se că Drum n Bass este sunetul Pendulum. Este ca și o generație de producători de film care au iubit filmele Transformers ale lui Michael Bay, ca și copii, și sunt acum inspirați să facă propriile lor blockbustere, cu aceeași incoerență și prostie fără minte și fără creier. Tu chiar vrei să vezi și urmărești un film cu 0 atenție sau bani cheltuiți pe dialog, acțiune, plot, direcție și personaje?
Aia e ceea ce e genul Pendulum: Michael Bay al Drum n Bass. 16 măsuri în sus, 16 măsuri în jos, breakdown de bassline breakdown de bassline, kick dook-chak în 2 timpi, toată noaptea. Este tare, zgomotos, dezastruos, neplăcut, respingător, ocazional impresionant, însă în cele din urmă plictisitor, mat, plat, fără suflet, și o fugă și alergare pe o linie de asamblare, lipsit de orice căldură sau ingenuitate. Fiecare piesă este o copie la indigo a fiecăreia. Acesta este gen DnB fastfood. Nu este o cultură, ci un produs făcut și produs în masă.
Acuma nu mă înțelege greșit, mie îmi place Pendulum, trupa (cu mult mai mult decât Pendulum, genul). Este muzică bună de workout și antrenamente – chiar ajută să mai tragi încă o dată de tine un pic la ridicarea de greutăți de pe bancă (bench press). Însă în niciun caz nu este un exemplu de Drum n Bass; exclus. Este doar ceva ce a pus stăpânire pe scenă și care zice mai multe despre fanii săi decât despre muzică.
Iar pentru acel motiv, acest sunet stupid va rămâne cu noi forever, pentru totdeauna. Nu va pleca niciodată și nu va dispărea, deoarece producătorii sunt invidioși pizmaș, iar pentru a obține o rezervare la Ultra sau Glastonbury, ei trebuie să facă această muzică stupidă de plastic, și strălucitoare, pentru bunicuțe, și copilași de 8 anișori, care nu o vor plăcea decât dacă Beyonce este pe remix. Scenă? Care scenă? Aceasta nu este nicio scenă. Aceasta este exploatare comercială. Drum n Bass este mort, iar Pendulum l-a omorât.
Cât despre trupă, în sine? Oh ei s-au despărțit cu ani de zile în urmă, s-au destrămat – o victimă a propriului lor succes zrobitor. Ei au decis că a fi Definiția DnB era efectiv prea mult și nu era pentru ceea ce s-au înscris și pentru ce s-au băgat (și bine pentru ei că s-au prins de asta).
Există mereu bubuituri, chiorăieli și bâlbâieli, ale a lor întoarcere, însă ține minte și cont că de fiecare dată când ei fac ceva nou, ei devin tot mai divorțați de sunetul Drum n Bass, cu care ei au început. Următorul lor proiect chiar ar putea fi punk. Dar aia e okay deoarece distrugerea deja s-a produs și nu mai există niciun a pune pasta de dinți înapoi în sticlă / recipient.
Între timp, 2 dintre ei au format un proiect secundar, pentru a face Brostep de rahat. Aia a fost unde le era inima mereu oricum. Ei aparțin de nesimțiții lor colegi și tovarăși, de Ed Hardy.
P.S: Și, la naiba, Rob, bărbierește-ți drăcia aia de cioc. Arăți de parcă ai avea un vagin pe bărbia ta.
Amprente sonore – Pendulum – Drum n Bass
- Furlonge – Task Master
- Shock One – The Calling
- Fred V And Grafix – Just A Thought (Vocal mix)
- Nightbreed – Pack Of Wolves
- Ed Rush & Optical – Space Monkey Sour
- Nero – Choices
- Colour The Sky – Dealers (Talon mix)
- B-Complex – Beautiful Lies
- Sub Focus – X Ray
- Matrix & Futurebound – Universal Truth
- Pendulum – Granite
- The Clamps & Dilemn – Frenzy
- Chase & Status feat Plan B – Pieces
- Blokhe4d – Skyline
- Switch Fusion – Mercenary
- Muffler – Story Of Lapland
- Smooth – Feel So Free
- Modestep – Seams
- The Qemists feat Mike Patton – Lost Weekend
- Conrad S. – Apologies (Phrenzy mix)
- Metrik – Nightdrive
- Culture Shock – I Remember
- Matrix & Futurebound feat Luke Bingham – All I Know (Rolling Out DJ mix)
- Camo & Krooked – Nothing Is Older Than Yesterday
- Pendulum – Slam
- Metrik – Zero Gravity
- Rudimental feat John Newman – Feel The Love
- Shock One – Polygon
- Sounds Destructive – Police Tape
- Agent X feat Mutya & Ultra – Fallin (Shock One mix)
- DJ Die & Interface – Bright Lights (Netsky mix)
- Sub Focus – Rock It
- Inhaler – Something About You (J Majik & Wickaman mix)
- DJ Fresh feat Mary – Nervous
2.2. Atmospheric Jungle (derivat din Oldskool Rave Hardcore)
| Gen Muzical Electronic | Atmospheric Jungle |
| Alte Denumiri | Atmospheric Drum n Bass, Ambient Jungle, Ambient Drum n Bass, Dolphin Jungle, Intelligent Jungle, Intelligent Drum n Bass, Artcore |
| Sfera / Scena | Drum n Bass |
| An Apariție | mid 90s |
Atmospheric Jungle este Ambient aplicat la Jungle. Un nume timpuriu și de început pentru el a fost Artcore, însă nimeni nu l-a numit așa, cu excepția oamenilor care erau interesați de el înainte să devină o chestie și chiar nici ei nu erau siguri de ceea ce ascultau jumătate din timp.
De asemenea, încearcă să devină balearică, uneori, din când în când, încorporând valuri ce se sparg, țipete de pescăruși și chemări de balene, câștigându-i peiorativul (este el un peiorativ? Eu cred că este un peiorativ) “Dolphin Jungle”.
Fiecare scenă are al său gen “baladă”, chiar una atât de agresivă și amenințătoare precum Drum n Bass. Cam în același mod precum trupele de metal ale anilor ’80 aveau acel unic cântec lent și încet de pe album, care a trecut în teritoriul hit-urilor de bal, de absolvire, de prom, așa fiecare scenă de muzică electronică protejează acel unic gen dulce și moale, și chill, liniștit, pentru toți copiii petrecăreți obosiți, ca să se odihnească la 5 dimineața, am, după ce au dansat timp de și pentru 6 ore.
Iar acest gen nu este niciodată tratat drept fraierul și ratatul lame, loser-ul, al scenei, precum acel copil de la ora de sport care nu poate să facă o singură tracțiune, ci mai degrabă, drept o operă și lucrare de artă importantă, de parcă este o demonstrație pentru normalitate, că este mai mult la această muzică, decât doar să dansezi toată noaptea, înălțat pe prostii. Există de asemenea statul pe o canapea chesterfield confortabilă, și ascultând-o, în timp ce ești înălțat pe prostii.
Unii chiar au insistat că este o marcă și o dovadă de maturitate, creștere, dezvoltare, și gândire expandată de mângâiere a bărbiei, să îți placă această muzică. Sau poate este doar pentru 30+ cărora le place dnb, însă nu vor să stea pe lângă și să se întâlnească, să vagabondeze cu adolescenți, în weekend-uri.
Atmospheric Jungle merge cu Dub Techno, 2-Step Garage, Deeptech, Progressive Breaks, Psydub, și alte tipuri de genuri moi și dulci, non-dance, în a sa tendință de a atrage poseuri, fake, prefăcuți și hipsteri. Nu e niciun motiv să nu-ți placă, însă este un motiv să nu-ți placă alți oameni care o plac, dacă amar și obosit, posomorât, e treaba ta.
Pentru că este îndreptat și cu scop către o mulțime mai matură și mai bătrână, în mod natural își va găsi calea sa către lucrurile mai mature și mai vechi, de care sunt interesați oamenii mai maturi și bătrâni, precum reclamele de mașini, mai mature și mai vechi, mai bătrâne, cafenele și saloane, localuri, mai mature și mai bătrânești, mai vechi, și ocazionalul film indie mai matur și mai vechi, despre un bărbat tânăr, chibzuit, gânditor, sensibil, artistic, în rolul principal, care își pierde iubita sa, într-un accident tragic de plimbare cu barca sau canotaj.
Puține genuri pot fi afirmate cu încredere ca fiind datorate aproape complet și în întregime unui singur artist sau unei singure case de discuri. Atmospheric Jungle este unul dintre acele genuri. Artistul este LTJ Bukem, iar a sa casă de discuri este Good Looking Records (și ale sale filiale: Looking Good Records, Looks Good Records, Good Looks Records, și Looks Good Looking Gooding Records).
LTJ Bukem nu e tot ceea ce există în acest gen (el nu e nici măcar cel care a inventat-o – acel credit îi aparține lui Omni Trio sau Origin Unknown depinzând de cât de mult îți dorești tu să câștigi acest argument și discuție, dezbatere), însă este greu să faci o excursie prin Atmospheric Jungle, fără să dai nas în nas, fără să te lovești de el.
Succesul lui Atmospheric Jungle însemna că o grămadă de alte lucruri puteau fi făcute cu breakbeat-urile grăbite și puse pe viteză mare, sped-up, ale jungle, majoritatea lui, foarte interesant, deoarece, genurile de fuziune sunt mereu amuzante și fun, asta dacă nu ele nu se dovedesc a fi complet și total greșite, precum un sandviș sau sandwich cu unt de arahide și murături (castraveți murați, pickles). Însă, juxtapunerile par să meargă bine în muzica electronică. Nu mă întreba pe mine de ce.
Amprente sonore – Atmospheric Jungle – Drum n Bass
- DJ Chap – Life
- Omni Trio – Where Are You
- Sh1 – Protoburance
- KMC – System
- 4 Hero – Follow Your Heart (Part 2)
- Seathasky – Deeper Hemisphere
- Mykra – Chimes
- Seba – Painted Sky
- Hidden Agenda – Vindication
- GLXY – The Hustle
- Origination – Brace Yourself
- Funky Technicians – Classified
- Shrust – Cocoon
- Artemis – Elysian Fields
- Sam Young – Kuma
- Fullcasual & The Torch – Innermost
- Terminal Velocity – Fragrance Rain
- Acetate – Rays of Sun
- Mark J – Flight 19
- Pleasure – Utopia
- Stunna – Frozen Lake
- Victor Romeo – The Italian Job (Cloud Nine mix)
- Thesis – Blessing In Disguise
- J-Laze – Lazy Dayz
- Voyager – Hypersleep
- Jlm Productions – Can’t Understand
- Talisman & Hudson – Leaving Planet Earth
- Flower – Gagarin
- Relay & Front – Leaving Earth
- J-laze – Dreamz
- Tokyo Prose – Good Bye Hands
- Lamb – Gorecki (Global Communication mix)
- Future Engineers – Components
- Shogun – Together
- Aquasky – Dezires (Marky And Bungle mix)
- Neil Trix – Revolution
- Ltj Bukem – Horizon
- Blu Mar Ten – Global Access
- Logistics – City Life
- Mendelayev – Reflections
- Seba & Method One – Dawn Patrol
- Modemellow – Back In Time
- DJ Nks – Licked
- Metalheads – You And Me, The Beauty, The Beast
- Avid Nation – Riding Higher
- Doc Scott – Tokyo Dawn
- Appaloosa Chord – Data Sour
- Rafau Etamski – Blue & White
- Edward Oberon – Mr. Smith
- Intersphere – Equanimity
- Hieroglyphix – Rhythm Is Back
- Phat Playaz – Day & Nights
- Secrets – My Fantasy
- Faith Massive – The Beginning
- Axis – Euphony
- Pola & Bryson – Territory
- Pariah – Skyline
- FX909 – Much More
- JCB – Space And Time
- Future Engineers – Time Shift
- K – The Lord Of Flies
- Intersperse – Enorasis
- Seba & Paradox – Move On
- Electrosoul System – To My Galaxy
- Alaska & Paradox – Heart Of Space
- Blame – Alpha 7
- Bjork – Isobel’s Lonely Heart (Goldie mix)
- Brooklyn & Bachelors Of Science – Wicked Ways
- Orion – Ol’ Janx Spirit
- Universal – Live Session
- Gen – Reactor
- Okee – Far River
- Spring Heel Jack – Double Edge Dub
- Stranjah – Concentration
- Carlito – Cascade
- Nuage – New Rise
- DJ Tamsin – Innocence
- Mav – Northern Light
- Flytronix – The Rhode Tune
- Seba – Planetary Funk Alert
- Nucleus & Paradox – Elusion Theme
- PFM – Equilibrium
- KMC – Space Echo
- Etherwood – In The Moment
- Rolar – From Mars To Jupiter
- Level 2 – Profile
- Omni Trio – Renegade Snares
- Red Myers – Nitrogen
- Amphix & Zerbaman – Blurred Vision
- Satl – Tell Me
- Calculon – Jasmine
- Doc Scott – Far Away
- Tim Reaper – Voyage Celestial
- Source Direct – Complexities
- J-Laze – Chinz & Grinz
- Decon – Ghost Tune
- Naibu – Case Study (Seba mix)
- Aquarius – Aquatic
- Moonchild – Possible Worlds
- Method One – Aquamarine
- Phd And Funky Technicians – Above And Beyond
- Utah Jazz – A Sardinian Way
- Alaska – Denali’s Realm
- J-Laze – Lakez
- Nu Moon – Origins
- Method One & Stunna – Edge Of The Night
- Voyager – FAQ
- Well Being – Without A Doubt
- Phd & MC Conrad – 3 By 4
- Flame – Strange Ways
- Alexvnder – Marcus
- Magnetic – Hostile
- Big Bud – Miracle (Amaning mix)
- Big Bud – Blue 52
- Cloud Nine – Snow
- Artemis – Fairlight
2.2.1. Jazzstep
| Gen Muzical Electronic | Jazzstep |
| Alte Denumiri | Jazzy Jungle, Jazzy DnB, Jazz n Bass, Sambastep, Latinstep |
| Sfera / Scena | Drum n Bass |
| An Apariție | mid 90s |