17. Hardcore

Hardcore – gen de muzică electronică de dans care a apărut în Regatul Unit, UK, Țările de Jos, Belgia și Germania, la începutul anilor ’90.

1. Rave (derivat din Euro Techno)

Gen Muzical Electronic	Rave
Alte Denumiri	Techno Rave, Rave Techno, Hardcore Techno
Sfera / Scena	Hardcore
An Apariție	early 90s

Rave a fost zeitgeist-ul a totul ce se întâmpla la începutul anilor ’90. A cauzat și făcut ca o generație de adolescenți să-și piardă mințile colectiv și în grup, și să o ia cu, gen, “Taci Naibii Și Dansează” (“Shut Up And Dance”), și a pus un nume la și către toate acele nebune nopți pline de dansează-la-greu, alimentate de droguri, în timp ce a cauzat și creat o “panică morală” atât în SUA cât și în UK.

Cuvântul “rave” de fapt și în realitate precede muzica. A fost în folosință pe atât de devreme și timpuriu cât 1988, în anumite locuri, însă când acest sunet încărcător, care îți iese în față, a devenit forma dominantă de muzică încât nu s-a putut abține să nu adopte porecla petrecerilor în sine. Nu era efectiv și pe bune, real, Hardcore, dar, era Hardcore, comparativ cu ce a venit înaintea lui.

Tu ai putea să argumentezi și să susții că aia e totul din cauza masivului și marelui hit The KLF – What Time Is Love (Live At Trancentral), însă în adevăr, un sunet așa de monstruos era inevitabil. Ar fi putut să se întâmple fără KLF. A combinat beat-uri Techno uriașe și puternice, înăbușite, imense, continue, sirene, fluiere, voci de lead, principale, chitări sau chitare încărcătoare, strigăte de grup, ceată, lumini stroboscopice ce-ți induc vertijuri și amețeli, dansatori cu încredere, și desigur, efectul de sunet amabil, drăguț și dulce, care te ademenește înapoi la el, și te aspiră – numit după aspirator – încât legenda pretinde și afirmă că a fost găsit ca și un patch de preset pe sintetizatorul Roland Alpha Juno-1, fiind numit și denumit “Ce dra?!” (“What the?!”).

Însă cel mai important: Rave ne-a dat nouă acele imnuri delicioase, accesibile, pop, de cântat laolaltă, în care mainstream-ul putea să-și cufunde și scufunde dinții.

După acest punct, nu mai era cale de întoarcere, sub nicio formă. Muzica electronică a devenit dependentă și adictivă de propriul său succes, iar toată muzica electronică populară de după aceea, s-a bazat pe imnuri pentru atracție și farmec comercial (unele către exces chinuitor, sfâșietor și teribil).

Aceasta este muzica lui 2 Unlimited. Aceasta este muzica lui Mortal Kombat. Aceasta este muzica lui Don Cherry, Rock em Sock em Hockey vol 5 – versiunea Techno. Daaa, această bucățică și felie de istorie minunată și impresionantă:

Imnurile Rave au reflectat nebunia ca de parcă din afara corpului, ca de pe altă planetă, a experienței rave de afară, din aer liber, din exterior, de pe câmp. Nu de când Iron Maiden a avut vreo muzică ce a cauzat o întreagă audiență să-și piardă mințile, cu entuziasm, și să ridice pumnul în sus la unison, în armonie, în acord. Era pandemoniu și iad audio.

Aceasta este de asemenea muzica pe care Henry Rollins a lovit și bătut în mod rușinos, infam și degradant, într-unul dintre spectacolele sale vorbite 15 ani mai târziu, ceea ce este destul și suficient de actual încât să fie relevant pentru audiența sa cam în aceeași măsură în care un comedian se plângea și văicărea în anii ’80 despre muzica hippie din Vietnam.

Ironic, în ciuda faptului că a dat și oferit lumii unul dintre cele mai faimoase cuvinte din muzica electronică, genul în sine a fost de viață scurtă. Nu mai mult de 1 an mai târziu, Rave era subsumat și inclus, absorbit, de către noile scene botezate și creștinate, Hardcore și Jungle. Lucrurile au mers și s-au mișcat atât de repede la începutul anilor ’90 (chiar și înainte de Internet), încât genurile abia dacă au ținut și durat mai mult decât jucăria nouă a unui copil de Crăciun, înainte ca ele să fie înlăturate, înlocuite și schimbate cu lucrul cel mai mare și cel mai nou, pe val. Însă, în 1991 și 1992, asta a dominat totul. Era unicul și singurul dominator. Nu exista altul.

Absolutul vârf și apogeu al Rave este Psykosonik, un album auto-intitulat, de debut, de lovitură, care a pus tot ceea ce se întâmpla în Belgia, la începutul anilor ’90, într-un singur pachet de fumat. Acesta este un album care este în egală măsură și EBM, și New Beat, și Rock, și Rave, și Techno, filtre de high pass pe voci și totul dintre, și este cu totul, complet, de-a dreptul glorios, pentru acel fapt și adevăr stupid. Tu nu vei găsi niciodată un album de fuziune mai bun al unui zeitgeist al unei întregi generații. Privește și fii uimit.

Cât pentru Rave, prea multe se întâmplau în începutul de ani ’90, pentru durabilitate și sustenabilitate. Erau și existau scenele Hardcore și Jungle să fie inventate, și într-acolo s-a dus și îndreptat treaba.

---

Amprente sonore – Rave – Hardcore

1. Trance Trax – Wave
2. GTO – Elevation (Troll mix)
3. Eq – Total Xstacy (DJ Ss & Eq mix)
4. Dr. Caligari – Freaks (Part 2)
5. Generator – Narcomaniac
6. Brainstorm Crew – Define The Beat
7. Fierce Ruling Diva – Rubb It In
8. Messiah – Temple Of Dreams
9. Neon – Waves
10. Channel X – Rave The Rhythm
11. Sourmash – Pilgrimage To Paradise
12. Uhf – Uhf
13. Praga Khan – Injected With A Poison
14. Tango – Timebomb
15. Altern8 – Activ8 (Come With Me)
16. Ravebusters – Powerplant
17. Phrenetic System – Wayfarer
18. Rave Crusader – Energy Overload (Acid Changes mix)
19. Bnl – Electrica Salsa ’92
20. Destroyer – Senses
21. Inner Light – Phantasia
22. Hysteria – Energy Express (Long Train mix)
23. U96 – Das Boot
24. Cubic 22 – Night In Motion
25. Ace The Space – 9 Is A Classic (Ultimate Rave mix)
26. Bass Boy – Let The Bass Be Louder
27. Dilemma – Erase Your Mind
28. Egma – Let The Bass Kick
29. Cherry Moon Trax – The House of House
30. Doc Scott – Terminator
31. Dark AT8 – Sucker
32. Human Resource – Dominator
33. Problem House – Party People
34. Second Phase – Mentasm
35. Blame – Music Takes You
36. Digital Boy – Rotation (92 mix)
37. Noys – Ave Maria
38. Strong Heads – Frequency Response Test

39. The Immortals – Techno Syndrome (Mortal Kombat)
40. La Style – James Brown Is Dead
41. Liaisons D. – Por La Patria ! (Brain-Fuck mix)
42. Ramin – Down To Earth
43. Adromatic – Pure Energy
44. 80 Aum – Mindcontroller
45. Northern Lights – Confessions Of A Raver
46. Holy Noise – Father Forgive Them (Trends mix)
47. DJ Professor – Rock Me Steady
48. The Movement – Jump!
49. Cappella With Loleata Holloway – Take Me Away
50. The Sorcerer – The Elevator (Up & Down mix)
51. Mig 29 – Mig 29
52. The Creator – The Creator
53. Voodoo Child – Voodoo Child
54. Quadrophonia – Quadrophonia
55. Arpeggiators – Freedom Of Expression
56. Cappella With Loleatta Holloway – Take Me Away
57. Set Up System – Fairy Dust
58. Mno – God Of Abraham
59. Art Of Noise – Instruments Of Darkness (Prodigy mix)
60. Dye Witness – What Would You Like To Hear Again
61. Code Red – Dreamer Dream
62. Incubus – The Spirit
63. DJ Pc – Insomniak
64. Skin Up – Blockbuster
65. Anthrophia – Anthrophia
66. The Hypnotist – Hardcore You Know The Score
67. Anticapella – 2 Root 231
68. Members Of Mayday – The Bells Of Reformation
69. T99 – Anastasia
70. 2 For Joy – Let The Bass Kick
71. 2 Unlimited – Twilight Zone (2 Little Boys mix)
72. Internal Error – The Beat Of The Drum
73. Trance Trax – Pwm-Wave
74. Abs – My House Is Your House (Body mix)
75. Knight Phantom – Slime
76. DJ Seduction – Hardcore Heaven

1.1. Hardcore

Gen Muzical Electronic	Hardcore
Alte Denumiri	Gabber, Gabba, Nu Style Gabber, Doomcore, Terrorcore, Metalcore, Deathcore
Sfera / Scena	Hardcore
An Apariție	early 90s

Hardcore este Rave luat și dus la un alt nivel. Un nivel mai tare, mai greu, mai puternic. Tu ai putea să zici, un nivel tare de tot, explicit, hard core.

Există o progresie logică pentru toată asta. Hardcore este o versiune mai tare de Rave, care era o versiune mai tare de Euro Techno, care era o versiune mai tare de Bleep Techno, care a fost o interpretare neînțeleasă și înțeleasă greșit de Detroit Techno. Ar putea să existe alte influențe, însă acela este fondul și miezul general.

Așa am ajuns noi în acest punct – toată lumea și fiecare depășindu-se unii pe alții în fiecare săptămână venind cu ceva și mai tare și mai amenințător, periculos, cam în același fel cum The Beatles au vrut să facă o piesă și o înregistrare, melodie, mai tare decât The Who, așa că ei au venit cu Helter Skelter. Iar apoi 1 an mai târziu, Black Sabbath a venit cu Paranoid.

Este wow și uimitor, extraordinar, că toată asta s-a întâmplat în cadrul aceluiași an. În timp ce belgienii au abuzat de fanfarele de corn și aspiratoare (hoovere), olandezii, nemții s-au focusat pe beat, pe suprasolicitarea kickdrum-ului de 909, sau hrănirea și transmiterea, băgarea lui printr-un procesor de efecte sau și mai bine, o pedală de distorsiune de chitară, mutându-l într-o urâciune, scârbă și monstru, ascuțit de te zgârie pe creier, dubios și sinistru a oricum se presupune că ar trebui să sune un kick drum.

Hardcore era Rave evoluând în a sa formă finală, precum grotesca tranformare a lui Tetsuo, de la finalul lui Akira. Țipătul de pe buzele tuturor și tendința lui 1992, era “Hardcore! Tu știi scorul!” (“Hardcore! You Know The Score!”). Ceea ce a fost de asemenea și un slogan și lozincă de marketing, în și pe fiecare compilație Hardcore, lansată la acea vreme.

Rezultatul este Gabber sau Gabba (“tovarăș” / “prieten”, în olandeză), expunând și dispunând acele kick-uri de 909, ascuțite, la 180 bpm, ceea ce era prea rapid pentru Techno sau chiar și Hard Techno, așa că ei pur și simplu au început să-l numească pe tot Hardcore.

În mod natural, a atras cele mai dezgustătoare, neplăcute și grețoase elemente ale umanității: Rașii în cap, huliganii de fotbal, benzile și proștii, mocofanii, bădăranii, și totalii cerșetori de atenție și afecțiune, victimizatorii și victimele, cu penisuri mici care se laudă și amenință că se lovesc cu capul de sticla spartă. Acum sincer, cu toată seriozitatea, Hardcore nu este prea sau foarte bărbătesc și viril, manly. Este atât de tare și hard încât se inversează în banal și sentimental, prostesc, precum versurile lui Pantera sau numele de trupe punk care încearcă să fie șocante precum Anal Cunt.

Mereu bazează-te pe olandezi să ia și să ducă ceva către asemenea extremă caricaturistică și cartoonish, încât devine o parodie stupidă a sinelui său. Să se știe că olandezii nu știu sensul reținerii.

Hardcore nu a fost exclusiv o chestie proastă și tâmpită olandeză, însă acela a fost epicentrul său. Au existat de asemenea scene vibrante în New York și cel mai important, Vestul Mijlociu, mai ales, în principal și în special, în Milwaukee, unde Drop Bass Network au cărat cu mândrie și purtat banner-ul pentru North American Hardcore, Hardcore de America de Nord. Tu poți spune și descifra care Hardcore este american după faptul că nu sună olandez(esc), iar prin olandez(esc), eu mă refer la și vreau să zic complet stupid.

Hardcore este muzică de dureri de cap. Este mișto și grozavă în doze mici, sau când tu ai o mulțime și o groază de energie stăpânită, reprimată, înăbușită, și pur și simplu vrei și-ți dorești să sari în sus și în jos (gen dansul pogo, echivalentul muzicii electronice al datului din cap), ceea ce este bine pentru un set de oră de vârf. Însă o întreagă noapte sau weekend de asta, devine extrem, îngrozitor și teribil de plictisitor.

Dacă Hardcore are vreun singur drept la faimă, era soundtrack-ul și coloana sonoră oficială a primului meme de masă, al Internet-ului, în 2001, cu ajutorul și grija unui filmuleț Flash care îl băga pe Laziest Man on Mars, un concurs și o competiție de photoshop a Something Awful, care a scăpat de sub control, și Zero Wing, un joc de Sega Genesis cu o englezo-japoneză hilară și amuzantă, veselă.

Există un număr imens de subgenuri Hardcore, atât de multe încât eu cred că majoritatea dintre ele sunt pur și simplu inventate: Doomcore, Evilcore, Horrorcore, Deathcore, Terrorcore, Analcore, Awfulcore, Shitecore, Corecore, Futurecore, Casiocore, Punkcore, Metalcore, Fartcore, Applecore, Marinecore, Gabbercore, și desigur, Nu Style Gabber.

De fapt, Nu Style Gabber este o chestie și o șmecherie. A ajuns la proeminență și importanță la finalul anilor ’90, drept o versiune mai înceată și lentă a Gabber (160 bpm, în loc de 180 bpm), cu kickdrum-uri și mai groase și pline, puternice și și mai distorsionate și deformate. Tobele, drum-urile erau așa de groase și de pline încât ele nu mai mergeau gen “THUNG THUNG THUNG THUNG!” însă mai degrabă prindeau un efect dubios și ciudat, deosebit, săritor și săltăreț, așa încât ele sunau mai mult ca și “THOING THOING THOING THOING!” făcând cumva Hardcore să sune chiar și mai stupid decât înainte. Din nou, dă vina pe olandezi și a lor rezistență încăpățânată la a știi când ei au dus lucrurile prea departe. Tu vrei înghețată, ei îți servesc un bol de zahăr înghețat.

Nu Style Gabber a dominat, în esență, Hardcore de atunci, doar în ultima vreme și recent a cam încetinit către punctul unde sună de nedistins și imperceptibil de Hardstyle, în mod eficient contopind și amestecând genurile ceea ce este ok și bine, în regulă, pentru că aceiași producători olandezi egocentriști le fac pe amândouă, iar aceiași lorzi și domni olandezi le ascultă pe amândouă.

Așa că aproape că nu mai există nicio distincție, atât între DJ-ii care bagă rahatul la Sensation Black și nebunii și săriții de pe fix, trăzniții furioși, violenți, impetuoși, care zbiară și latră, strigă, din public și audiență, care cred că ei sunt prea buni și prea șmecheri pentru Rob Gee.

Desigur că Hardcore este încă pe aici, prin jur, astăzi. Nu va muri niciodată. Până și zice asta.

---

Amprente sonore – Hardcore – Hardcore

1. Amneysys – Big Bang
2. DJ Mad Dog & MC Justice – Payback Time
3. Impulse Factory – Wake Up Call
4. 3 Steps Ahead – House From Hell
5. Art Of Fighters & Endymion – Freaks
6. Skimz – Assaxxin
7. Rob Gee And The Natas – E.C.S.T.A.S.Y.
8. Impulse Factory vs The Reactor & Raoul – Won’t Give You Respect
9. DJ Paul & Teenage Warning – Brohymn (The Stunned Guys mix)
10. The Stunned Guys – She (Confused mix)
11. Lady Dana – Booming Track
12. Traxtorm Gangstaz Allied – Hardcore Italia
13. Nico & Tetta – Untouchables
14. Tommyknocker – Twist
15. Gabber Mafia – Gabber Mafia
16. The Stunned Guys & Art Of Fighters – United By Hardness
17. The Melodyst & The Anunnaki – Brutal Eyes
18. DJ Mad Dog – 357 Bitches
19. DJ Delirium – Tales Of Jealousy
20. The Stunned Guys – Dancefloor Dictator no. tih
21. Advanced Dealer – Let Us Fuck
22. The Stunned Guys & Art Of Fighters – Dopenose
23. Three Village – Speak To Me
24. 100% Acidiferous – Tank
25. Evil Activities – Darkness At Noon
26. Insider – Destiny
27. Dione – The Storm
28. E-Noid – Liquid Super D
29. Laziest Men On Mars – Invasion Of The Gabber Robots
30. DJ Exodus & Dj Hellstorm – Rockin’
31. Screamerclauz – Girls Like To Be Cut
32. Nordcore G.M.B.H. – Now
33. Jimmy X – Bang The Underground
34. The Prophet & Omar Santana – Power Pill
35. Anime – Sickness
36. Wasting Program – Final Solution
37. Archatos – Demons On Earth
38. Wedlock – I’m The Fuck You Man!
39. Re-Style – Give Ya House
40. Cybex Factor II – Show Me Heaven
41. E.V.A. – Fuckin’ Eva
42. DJ Buzz Fuzz – X-Cited
43. Endymion – The Core
44. The Beat Chemist – Noize From The Lab
45. Noize Suppressor – Gangboy (feat Endymion)
46. Mescalinum United – Symphonies of Steel Part 3
47. Darrien Kelly & Omar Santana – Bounce It Like This
48. Neophyte – Army Of Hardcore
49. Influid – Quite Safe
50. Hardcore – (2004) Gabber Mafia – Wildstyle
51. DJ Intense – Off With The Boys
52. Angels Of Darkness – The Scorpion King
53. Neophyte vs The Stunned Guys – The Music Is Rising
54. Lenny Dee vs DJ Edge – Silence Of Eternity
55. Alcore – Evil Church
56. Unexist – Dream Of Death
57. Rotterdam Termination Source – Poing
58. The Masochist – Killing Scum
59. The Viper & Tommyknocker – The Prophecy Unfolds (Tha Playah mix)
60. Mescalinum United – We Have Arrived
61. DJ Mad Dog & Rob Gee – Namaste Motherfuckers

62. Fear Factory – Transgenic
63. RLD – PSA
64. The DJ Producer – Rude Attitude
65. Pilldriver – Pitch-Hiker
66. DJ Fuckface & DJ Chrizz – Suffer
67. Alien T feat MC Alee – Our Light
68. Meccano Twins – Fracture no. tih
69. Assi – Rotterduck
70. Atari Teenage Riot – Start The Riot
71. Radical 2 React – Bad Mutha Fuckas
72. The Stunned Guys & DJ Paul – Thrillseeka (DJ Paul mix)
73. Probe – Full Spectrum
74. Danger Hardcore Team – Alone
75. The Sex Fiend – Klimaxxx
76. Tellurian – The Sound Of The Underground
77. Art Of Fighters – The Beat Can’t Change
78. Tommyknocker & Amnesys – Disrespect
79. Rotterdam Terror Corps – We’re Gonna Blow Your Mind
80. Chaosphere vs Evil Activities – Paranoid Dancer
81. Rotterdam Terror Corps Contra Headbanger – Psycho Game
82. Rave Montedo – Big Brother Is Not Watching You
83. Alienator – Causin Panic
84. DJ Edge – Millenium
85. The Reactor – Back To The Future
86. Art Of Fighters vs Nico & Tetta – Shotgun (Aof Reloaded)
87. Advanced Dealer – Back To The Rave
88. Hool’s Hardcore Experience – Abba Gabba
89. Future Viper – Can’t Feel The Beat
90. HPS (Hardcore Project Sound) – We Control The Bass
91. American Harder – Crazy Base
92. Nuclear Device – I’m A Killah
93. The Hitsquad – Voodoo
94. Unexist vs Meccano Twins – R.A.W.
95. Traxtorm Gangstaz Allied – The Hardest
96. DJ Nosferatu – The Prayer
97. Armageddon Project – Till Resurrection
98. Nico & Tetta – Hardcore Motherfucker
99. Angerfist – Criminally Insane
100. The Sickest Squad feat Lenny Dee – Minimal Is Criminal
101. DJ Radium – Power Surgeon
102. DJ Mad Dog – The Flow
103. Jack Lucifer – Endless Horrors
104. Omar Santana – Bone Bastic
105. Art Of Fighters – Release 3.1
106. Bodylotion – Wanna Freak You
107. Bodylotion – Freak
108. Mindcrimers – Reality
109. Amneysys feat MC Axys – Destroy D Elements
110. 8 Mix – Winter
111. Nemesis – Here We Go
112. Interrupt Vector – Braindead
113. Core Pusher – I Like U Stoopid
114. Andorgyn Network – Cannibalistic
115. Delta 9 – Welcome To Hell
116. Rotterdam Terror Corps – Pandemonia
117. 2 Damn Tuff – Really Alive
118. Wedlock & Nosferatu – Bullitproof
119. DJ Promo – King Of Pain
120. Placid K – Trippin
121. Nemesis – 909 Revolution
122. Wedlock – Ruffneck (Nosferatu mix)

1.1.1. Oldskool Rave Hardcore (derivat din Breaks)

Gen Muzical Electronic	Oldskool Rave Hardcore
Alte Denumiri	Breakbeat Hardcore, Rave, Hardcore Rave, Rave Hardcore, Hardrave, Hard Ravecore, Corehard Ravecore Rave Hard Core Hard Rave, Never Dying
Sfera / Scena	Hardcore
An Apariție	early 90s

Oldskool Rave Hardcore a fost, la momentul respectiv, pe acea vreme, numit Rave Hardcore sau Hardcore Rave sau pur și simplu Rave. De atunci a adoptat denumirea și apelativul, porecla de “oldskool” pentru a fi diferențiat de cele 2 alte genuri de asemenea numite Rave sau Hardcore sau Rave Hardcore sau Hardcore Rave iar ambele din ele tot la fel de oldskool. Este confuzant și confuz. Știu.

Acesta a fost unul dintre catalizatorii pentru crearea unui corp și organ de conducere oficial – Electronic Music Genre and Classifications Consortium – pentru a seta și stabili un standard și clarifica întreaga dezordine și confuzie.

Oamenii petrecăreți și de petrecere nu prea distingeau și deosebeau cu adevărat între cele 3 genuri. Pentru ei, era toată muzică Rave. Însă din moment ce toate cele 3 au mers în direcții diferite, creând și construind scene întregi în urma lor, nouă ne place să le separăm pe ele pentru beneficiul și avantajul retrospecției și istoriografiei.

Așa că eu doar vreau pur și simplu să fac asta clar: Cele 3 genuri de Rave, Hardcore, și Oldskool Rave Hardcore, este doar o demarcare și o delimitare modernă, cam cum noi numim Imperiul Roman de Est, Imperiul Bizantin, pe când nimeni care a trăit pe atunci pe vremea aia nu l-a numit așa (pentru ei, tot era încă doar Imperiul Roman). Aceasta este o referință cu adevărat tocilărească, pe bune.

Scena muzicii electronice exploda cu creativitate pe la începutul anilor ’90. Nu exista așa ceva gen o idee prea dubioasă (bine, poate Glitch, însă aia nu e departe), și niciun experiment radical nu a întâlnit o fundătură sau blocaj. Aproape orice este ascultabil, dacă tu iei suficiente droguri.

Așa că curând cuiva i-a venit ideea de a lua muzica Rave încărcată de aspirație și excitație, și să taie și evite, să arunce la gunoi kickdrum-ul de 4/4, în favoarea breakbeat-urilor. Cine era acea persoană? Nu am nicio idee, n-am habar, însă nu a fost The Prodigy. Nu ei au inventat genul, ei doar l-au popularizat. Dar cum o așa persoană a venit cu atât de multe idei caraghioase și funny, trăznite, în muzică? Probabil pentru că foloseau o stație de lucru (un workstation) Roland W-30.

Lansat în 1989, W-30 a fost un sampler / sequencer (secvențiator) cu un disk drive și toate output port-urile sau porturile de ieșire pe care le necesită și care îi trebuiesc unei stații de lucru. Fiind un device Roland, a avut de asemenea acces la întreaga librărie a Roland, de sample-uri, efecte, și sunete native, dintre care majoritatea au devenit efecte de stoc în Oldskool Rave Hardcore, inclusiv mulțimi ce aplaudau, sirene de raid aerian, și omniprezentul lead de rave. De asemenea, nu este o coincidență completă faptul că Liam Howlett a folosit un W-30 în show-rile live ale Prodigy, târziu până în 2008, până târziu.

Breakbeat-urile i-au dat lui Rave o aromă și tentă de Hip Hop, așa că nu a durat mult până când oamenii au început să adauge sample-uri gen apel-și-răspuns (call-and-response), în stil Rap. Iar apoi altcineva a decis că avea nevoie de asemenea de fill-uri de pian în stil Italo House, pentru că, de ce nu? Și dacă tot suntem la asta, hai să grăbim totul și să mărim viteza întregii chestii la 160 BPM, așa încât breakbeat-urile să fie rapide de mama focului, sample-urile să sune precum veverițele cu fălci, și cu prune în gură, sau nuci, iar fill-urile de pian să fie încurcate, neclare și înălțătoare. Crezi că asta n-ar merge pentru un gen? Cu siguranță, e clar că tu subestimezi apetitul vorace și lacom al raver-ului anilor ’90, pentru noutate și inovație, și înțelegerea producătorului de Rave cum că toată asta a fost procurată și obținută dintr-o singură mașină.

Cel puțin, ar fi trebuit să fie noutate. Pitch-uirea vocilor la nivele de veverițe cu fălci, a fost făcută muzicii, de când Ross Bagdasarian a câștigat 2 Grammy-uri cu tehnica, înapoi pe vremuri, în anii 1950. Însă breakbeat-urile erau unice și custom, iar lead-urile erau variate și sub formă de imn, imnice. Iar pianele erau noi.

Okay deci genul era plin de trucuri și șmecherii, însă ele erau șmecherii interesante, iar fiecare cântec suna fresh și diferit, în timp ce încă adera la aceeași rețetă de bază (oh, doamne, eu încep să sun precum Stephen Thomas Erlewine, nu-i așa? Te rog, omoară-mă).

Ca și cu majoritatea lucrurilor în muzică, creativitatea nebună, sălbatică, spontană, a Oldskool Rave Hardcore a durat doar 1 an sau 2, dominat de câteva hit-uri monstru, care au atras după ele un val de insuccesuri și mediocrități și banalități, și nu după mult timp, toată lumea făcea muzică care suna precum a celorlalți. Aia se întâmplă când voi toți vă bazați cu toții pe aceeași librărie de sample: Ceva devine din crrativ și original, în obositor și uzat, plictisitor, fumat, în decursul a 2 ani.

Genul a început să se despartă și să se împartă în anul 1993, în 2 părți opuse, ambele fascinante, dar pentru alte motive, din motive diferite. O parte a devenit în limă, îndrăgostită nebunește, înnebunită, orbită și pasionată de infantilism, sampluind show-uri de televiziune pentru copii, precum Prodigy – Charly, Acen – Trip II the Moon, și Smart E’s – Sesame’s Treet, punând bazele și plantând semințele pentru ceea ce mai târziu urma să devină până la urmă, Happy Hardcore.

Cealaltă parte a descoperit ceva minunat și extraordinar, mirific și mirobolant, care a clătit pattern-urile de breakbeat drum, unice și creative, complet, din gen: Pauza sau break-ul Amen. Prin focusarea pe acest unic și singur lucru, până la excluderea cam a orice altceva, la propriu, și de asemenea formând o reacție radicală hegeliană, împotriva infantilismului banal și sentimental și lame care infecta genul, producătorii s-au rupt pentru a-și forma propria lor scenă: Jungle.

După acest punct, lucrurile nu mai sunt unite. Rave-urile se împart în 2 nișe separate. Iar muzica electronică devine foarte complicată.

Dacă tu poți crede asta, Oldskool Rave Hardcore încă mai există astăzi, deși, cu toate că, ca și piese ocazionale, unice, de o singură dată, gen “hey, îți mai aduci aminte de Oldskool Rave Hardcore“. Nu mai funcționează neapărat și musai, obligatoriu, ca și o scenă asta dacă nu cumva tu poți găsi și da peste o petrecere retro sau vreun club de noapte care este dispus să cânte și să pună toate clasicele.

---

Amprente sonore – Oldskool Rave Hardcore – Hardcore

1. Krome & Time – The Slammer
2. The Prodigy – Your Love
3. N-Trance – Set You Free
4. A Guy Called Gerald – Forever Changing
5. The House Crew – We Are Hardcore
6. Lennie De Ice – We Are I.E
7. Wishdokta – Evil Surrounds Us
8. Awesome 3 – Freedom Of Life
9. Anthrophia – The Chemical Reaction
10. Fat Controller – In Complete Darkness
11. Rhythm Section – Dreamworld
12. Bizzi – I’ll Take You
13. Acen – Trip II The Moon (Parts 1 & 2)
14. Austin – I Get High (’93 mix)
15. The Psychopaths – Nightmares
16. Sonz Of A Loop Da Loop Era – Calm Downizm
17. 2 Bad Mice – Bomb Scare
18. Life On Mars – Volume A1
19. Ratpack – The Captain Of The Ship
20. Armitage & Shanks – Party Time
21. Citadel Of Kaos – Ronnie’s Revenge
22. After Dark – Asylum
23. Trigger – Stratosphere (Extended)
24. Rachel Wallace – Tell Me Why (M&M Full Vocal)
25. Jem 77 – Forbidden Planet

26. Jungle House Crew – Dark Sides
27. T-Boom – Feel That Feelin’
28. Frank De Wulf – Magic Orchestra
29. DJ Gizmo & Delerium – What House (Gizmo mix)
30. Mixrace – Outta Hand
31. Time Syndicate – Rock Wit Me
32. Family Foundation – Express Yourself
33. Sunshine Productions – Above The Clouds (Vibes & Wishdokta mix)
34. Zero Zero – The Sanity Clause (Insane mix)
35. 4 Hero – Mr. Kirk’s Nightmare
36. Michael Forshaw – Energise
37. Lewis Lovebump – Spacetime
38. Darkman – Darkman
39. Dance Conspiracy – Dub War
40. Force Mass Motion – Take Me Higher
41. Holy Ghost Inc. – Liquidation
42. Nebula II – Seance
43. Cheetah – King Of The Swingers
44. Manix – Oblivion (Staed mix)
45. Wagon Christ – Ataride
46. Smart E’s – Sesame’s Treet
47. Love Nation – Positive (Future Assassins mix)
48. Rebel Alliance – Sometimes
49. Kaotic Chemistry – Drumtrip

[1.1.1 – 1.1].1. Happy Hardcore

Gen Muzical Electronic	Happy Hardcore
Alte Denumiri	Bouncey Techno, Happy Gabber, Toytown
Sfera / Scena	Hardcore
An Apariție	mid 90s

Happy Hardcore este Oldskool Rave Hardcore, păstrându-și prosteala copilărească dar re-instituind kickdrum-ul distorsionat al 909, după ce a văzut ce a făcut Gabber cu el, ceea ce a fost o mișcare deșteaptă.

A fost foarte popular prin toată lumea, peste tot în lume, între mijlocul și finalul anilor ’90, ceea ce este destul de uimitor și tare, considerând că întregul gen a avut vreodată doar cam o duzină de producători dedicați, din UK (și câțiva olandezi și germani, rătăciți, pe aici pe acolo).

Acești producători, sub aliasuri nenumărate, au răscolit Happy Hardcore, într-un ritm atât de febril și de alert, și agitat, încât tu ai putea crede că exista vreo linie de asamblare, sau rețetă, sau template, pe care ei l-au folosit, pentru a accelera, grăbi și urgenta procesul. Ei bine, probabil că exista, din moment ce lor le plăcea să re-folosească aceleași drum kick-uri, lead-uri, și breakdown-uri. Și aceiași vocaliști (nu există decât gen 4 din ei).

Happy Hardcore este irezistibil la prima vedere și impresie, însă precum melasa dulce și siropoasă, lipicioasă, se vinde, ție începe să ți se facă rău după ceva timp. Încă există niște distracție și amuzament în orgia haotică a sunetului Happy Hardcore, însă odată ce s-a stabilit într-un template (în jur de ’97, sau așa), lucrurile au devenit destul de siropoase și sentimentale și formulaice.

O bună referință și amprentă în timp a întregului gen este seria compilație Happy2bHardcore, al lui Anabolic Frolic, lansată la acel unic și standard purtător și titular de case de discuri underground, și totuși comerciale, de muzică electronică, americănești din anii ’90: Moonshine.

Există 8 ca și număr (depinzând pe cine întrebi), lansate din 1997, și până în 2007 (cu mult după ce Happy Hardcore s-a oprit din a mai fi Happy). Ele nu sunt teribil de bine amestecate (Frolic nu a fost niciodată un DJ bun, mai ales live), însă fiecare dintre ele este un snapshot și o captură relevantă și precisă, exactă, justă, corectă, a hit-urilor celor mai bune ale anului, precum o capsulă a timpului digitală, presată, a orice dădea raver-ilor bomboneli (candy ravers), erecții fericite, la petrecerile legendare Hullabaloo, cu tărăboi, hărmălaie și babilonie, din Toronto.

În regulă. Oh, corect. Raverii bombonel (candy ravers), (sau dacă tu preferi, cum preferi: kandi kids). Probabil că eu ar trebui să vorbesc despre ei.

Da, Happy Hardcore este genul care ne-a dat nouă iconicul candy raver – cel cu codiță de porcușor, acoperiți în blană distractivă, colorați în stil curcubeu, având pălărie cu vizor, purtând pantaloni phat, de grași, cântând și repetând PLUR (Peace + Love + Unity + Respect), fluierând și suflând, sugând la suzetă, purtând o grămadă de brățări, ronțăind bomboane, stropind și aruncând cu praf de sclipici, purtând ghiozdane în formă de animal de pluș, inhalând Vicks, mișcând și tremurând din bețișoarele strălucitoare, împodobiți precum tricourile și maiourile de bebeluși, ori cu caractere din desene animate, ori purtând îmbrăcăminte cu referință șa droguri, clasica figură de stil, “raver”.

Real, de adevăratelea, existau multe figuri de stil de raver, în anii ’90, însă erau candy raverii care sunt cei mai amintiți și mai ținuți minte, cam în același mod precum oamenii doar țin minte toga-urile când ei se gândesc la moda Greciei Antice.

În ciuda faptului că erau o cultură de săriți de pe fix, nebuni și prostuți, și de Manic Pixie Dream Girls, cu website-uri infaimoase sau cunoscute cu o reputație proastă sau rușinoasă, îngrozitoare, cumplite și groaznice, gen geoorașe, candy raverii erau remarcabil de ascuțiți și ageri la minte, inteligenți, și bine-organizați, ordonați (ei trebuiau să fie în ordine ca să poată ține pasul și numărătoarea tuturor bomboanelor lor și dulciurilor, și flerului și animalelor de pluș, împăiate). O scenă particulară erau candy raverii din California de Sud, care rulau un site web oribil dar care era de treacă meargă, îngrozitor de banal și mediocru, numit iloveraving.com, pe care îl terorizam în sens de rutină, frecvent, în mod regulat, pe vremuri.

Cine știe când a fost prima oară, când a început, naiba știe, însă undeva cam pe la mijlocul anilor ’90, niște așa-numiți candy raveri au organizat o zi de întrunire și întâlnire la Disneyland. Răspunsul a fost copleșitor, zdrobitor, imens, iar ei au invadat parcul cu zecile de mii, pregătiți și îmbrăcați, gătiți, în echipament candy complet, și probabil speriind turiștii (sau convingându-i pe ei că ei sunt parte din divertisment, distracție, entertainment).

Disneyland a luat aminte la invazie și – recunoscând și realizând că candy raving-ul este sinonim cu inocența copilărească a parcului, și cu sentimentul și starea de mirare – a organizat un anual “Raver Day” (“Ziua Raver-ului”), și a angajat DJ și echipe de sunet, care să bage și să facă o petrecere de toată ziua, cât e ziulica de lungă, pentru credincioșii raving (Disneyland nu mai face asta, în principiu pentru că există mai multe evenimente speciale la Disneyland acum, decât există zile în calendar: Ska Day, Gay Day, Star Wars Day, Harry Potter Day, Nerd Day, Goth Day, etc. Însă Raver Day încă se mai întâmplă).

Look-ul și aspectul exterior de candy raver, original și autentic, credibil, nu s-a schimbat prea mult și tare în 20 de ani, însă recent, în ultima vreme, pare că a evoluat într-un tip de raver mai scandalos, ieșit din comun, cumplit, imoral, rușinos, vulgar, indecent, nerușinat, obraznic, care împletește și amestecă laolaltă emo, cybergoth, și glam-ul, farmecul și strălucirea slăbănoagă a anilor ’80, complete și completate cu cizme și ghete cu blană scumpe, șuvițe de păr, extensii și peruci, ochelari de soare neon, ieftini, păr cu dungi și plase de pescuit. Însă ei au păstrat grămezile și tonele de brățări.

Eu aș vrea să scot în evidență, și să evidențiez faptul că candy raver-ii clasici de obicei și în mod obișnuit își făceau singuri propriile haine, inclusiv pantalonii phat (eu am făcut asta – tu nu ești un raver real și adevărat dacă tu nu-ți faci proprii tăi pantaloni). Raverii glam de astăzi probabil că își cumpără hainele lor de la RebelsMarket, făcându-i din start prefăcuți și falși, conformiști, poseuri, în mod implicit, automat. Cultura reală nu este ceva ce tu cumperi, este ceva ce tu creezi.

Dar eu nu ar trebui să judec. Acești copii erau viața petrecerii, pe vremea aceea, și centrul petrecerii, și încă mai sunt, într-o oarecare măsură. Ei sunt cu câteva ordini de mărime și magnitudine mai sus, deasupra, și mai nobili, decât drojdiile, reziduurile și scursurile murdare care se târâie și umblă de bezmetici haotic pe la petrecerile din ziua de astăzi:

Nu este complet corect și fair să zici că Happy Hrdcore și-a uzat bunul venit și salutul, până la finalul anilor ’90, însă a părut că, de parcă, producătorii ajungeau să fie obosiți și plictisiți de melodiile drăguțe, drăgălașe și sentimentale, și refrenurile de cântat în grup, laolaltă, efectiv la fel de mult cât erau plictisiți și candy raver-ii, așa că o schimbare în și de direcție era necesară. Ei au observat și realizat că NRG cam fura o groază din clientela lor consumatoare de metamfetamină, la vremea respectivă, așa că ei au venit cu o versiune mai Hardcore a sa, numită Freeform.

Happy Hardcore nu mai este prin jur astăzi, însă spre deosebire de și în contrast cu viața biologică, taxonomiile muzicale nu dispar pe bune, cu adevărat. Aia înseamnă că este foarte resuscitabil și reînviabil, dacă cineva încearcă și este dispus, voitor, serviabil, cu dragă inimă, să riște și să vadă dacă are o șansă să facă niște nostalgie retro de Happy Hardcore, astăzi (Haide, Scott Brown – tu știi că vrei, nici nu știi că vreeeeeeiii). Și de ce nu? Toată lumea din muzica electronică a făcut-o deja.

---

Amprente sonore – Happy Hardcore – Hardcore

1. Storm & Euphony – Red Pill
2. Das Modul – Computerliebe
3. Anonim – Anonim Vol. 2
4. DJ Ham – Most Uplifting
5. Blaze! – ’til The Day (Bliss mix)
6. Helix And Tekno Dred – U R Everything
7. Ravers Choice – Techno Wonderland
8. Paul Elstak – Rainbow In The Sky
9. D-Zyne And DJ Fury – Timez R Changin
10. Scott Brown – Elysium
11. 4 Tune Fairytales – My Little Fantasy
12. Ultimate Buzz – On A Mission (Bee Style)
13. DJ Stompy – Are You Ready To Fly
14. Dave Davis – Transfiguration
15. Dougal & Mickey Skeedale – Look At The Stars
16. Darwin & Ant Johnson – Take A Ride
17. Impact – Missing You
18. Adam Harris – My Star (Brisk & Vegabond mix)
19. DJ Storm – Funky Drums
20. Citadel Of Kaos – Paradise Lost
21. Eclipse – Ultraworld 5
22. Andromeda – Heaven
23. DJ Force & Evolution – Perfect Dreams
24. II Young II Rave – Song For You
25. Nu Foundation – Taking My Time
26. Happyland – Hey Pippi Langstrumpf (Party mix)
27. Stealth – Love, Life & Happiness (Brisk’s mix)
28. Sunrize – Memories
29. Storm & Herman – Square Off
30. Sequential One – Pump Up The Bass (General Base Meets DJ Thoka mix)
31. DJ Ruffage – Been On A Star
32. Mozz & Speedy B – Drift (Sy & Unknown mix)
33. Bang! – Shooting Star (Ham mix)
34. Dune – Million Miles Away From Home
35. Justin Time – Sweet In Pocket
36. Visa – Fly Away
37. Nakatomi – Children Of The Night
38. Master Frame – Ravers Need Friends
39. Darwin & Ant Johnson – Fantasy Island
40. Sub-Ace & Aura – My Dreams

41. Trixxy – Sunrize
42. Tekno Dred Alliance – Endorphia
43. Ramos & Supreme – Crowd Control
44. DJ Seduction vs CLSM – Dancing The Night Away (Seduction mix)
45. Dougal & Mickey Skeedale – Emerald
46. Delta X – Keep Pushing (AMS mix)
47. Brisk & Ham – Music Hypnotizing
48. Peryton – Drop
49. Triple J – Eternity
50. D Zyne & Fury – Sing It
51. Mark’ Oh – Tears Don’t Lie
52. Blumchen – Boomerang
53. Maya – Ravers Of Babylon (Heartlite)
54. Contraption – Dreaming Of Another Way (Oli G mix)
55. DJ Hixxy & MC Sharkey – Toytown
56. DJ Paul Elstak feat Lindsay & MC Irvin – Get This Place
57. Insight – Only Your Love (Sunrise mix)
58. DJ Brisk & Trixxy – Eye Opener
59. Party Animals – Have You Ever Been Mellow
60. Trancehistory – Doo Dey Doo Dey
61. Euphony – Dancing In The Rain
62. Charly Lownoise & Mental Theo – The Bird
63. Critical Mass – Happy Generation
64. Eclipse – Acid Frenzy
65. Sparky – Velvet Heaven (Adam L mix)
66. Euphony – Space Invader (Scott Brown mix)
67. Robotnico 3 – Can You Feel The Beat
68. Cybex Factor II – The Essence Of Life
69. Unique – Distant Skies
70. Critical Mass – Burnin’ Love
71. Storm & Frisky – We’re In Heaven
72. Frisky feat Daniella – Clearly Now (Brisk mix)
73. Sharkey – Enuff
74. Tokyo Ghetto Pussy – I Kiss Your Lips
75. UFO – Deep Inside
76. Vinylgroover – Time
77. Mark ‘oh – Love Song
78. Ben Fable – Stabiliser
79. Interstate – Second Element
80. Spacebaby – Spacebaby (Perplexer mix)

1.1.2. Speedcore

Gen Muzical Electronic	Speedcore
Alte Denumiri	Splittercore, Flashcore, Extratone, Speedbass
Sfera / Scena	Hardcore
An Apariție	late 90s

Speedcore este, după cum îi spune și numele, Hardcore super rapid. A numi și numirea acestor genuri nu este o știință și treabă complicată, dragilor, oameni buni.

Hardcore este deja destul de rapid, din plin și belșug, de obicei marcând cam în jur de 180 bpm, așa că Speedcore ar trebui, în mod natural, să fie, gen, chiar și mai rapid. Intervalul pentru asta variază, însă în general majoritatea melodiilor și pieselor plutesc în jur de 300 bpm.

Însă piesele pot merge – și au mers – cu mult mai repede.

Cine ar vrea să asculte, și mai puțin să danseze, pe așa ceva? Ei bine, inginerii și audiofilii, inițial. Speedcore a fost mai mult un gen de noutate și inovație, prospețime, în acele zile, când tehnologia avea limitări, iar hardware-ul de muzică putea cânta și merge doar atât de repede. Ideea și obiectivul erau de a demonta și distruge aceste mașini, joaca cu setările din fabrică sau chiar de rupe și strica circuitele și circuităria pentru a le extinde cu mult dincolo de ale lor limitări. Era un hardware de muzică electronică echivalent cu overclocking-ul, iar comunitatea care a făcut asta a devenit foarte competitivă, testând stresant drum machine-urile precum tocilarii și obsedații și tipicarii de computere testează stresant CPU-urile sau precum mecanicii auto testează stresant RPM-urile (rotațiile pe minut).

Poate că toate astea au fost apocrife, totuși, din moment ce nu știu pe nimeni care să fi participat pe bune și cu adevărat într-o astfel de competiție. Și este o felie de istorie discutabilă, din moment ce muzica electronică nu mai are limitări, iar tu poți face beat-ul atât de repede cât tu vrei, în ziua de astăzi, și nici nu era chiar așa de greu pe atunci. Moby a făcut o piesă de 1000 bpm, pe vremuri, în 1993, așa că nu e de parcă genul a trebuit să aștepte pentru ca tehnologia să ajungă la nivelul viziunii sale.

Comunitatea Speedcore a denotat subgenuri specifice bazate pe bpm-uri care sunt organizate precum straturile atmosferice ale Pământului:

La modul general, orice este 300 bpm și mai jos, este Hardcore troposferic, în care cu toții trăim și în (/ din) care respirăm. De la 300 la 700 bpm este unde se află și se întâlnește stratosfericul Speedcore, care ne protejează pe noi cu al său strat de ozon. De la 700 bpm la 1000 bpm, este un subgen mezoferic numit și cunoscut drept Splittercore (unde majoritatea copiilor petrecăreți ard în atmosferă). Peste 1000 bpm, este un subgen termosferic, cunoscut sub numele de Extratone. Este foarte frumos și drăguț să te uiți la aurora boreală, în timp ce îl asculți. Și în final, orice peste 1500 bpm nu mai este muzică, este zgomot alb (white noise). A nu se confunda cu genul Industrial, Noise.

White noise sau zgomotul alb nu este un gen. Urechile umane nu pot percepe și înțelege, diferenția, drum kick-uri individuale, în orice care este atât de rapid. Beat-urile nu mai sunt perceptibile și sesizabile, remarcabile, așa că ele pur și simplu sună precum un duș și șiroi de ploaie care lovește un acoperiș de tablă. Acolo ne punem noi sateliții noștri.

La un anumit moment și punct, pe la finalul anilor ’90, exista un colectiv și grup mic de producători Speedcore în San Francisco care numeau ceea ce ei făceau, Speedbass, un gen care nu avea pe bune și cu adevărat o definiție, și pur și simplu efectiv era numit așa pentru că ei făceau și lansau muzica lor pe website-ul lor, speedbass.net. Website-ul nu mai există, însă muzica încă există, și dacă eu vreodată am timpul, voi merge printre ele toate într-o zi. Ia aminte și ascultă aici la mine: Speedbass se va întoarce!

Cât despre Speedcore, mereu a fost o chestie de concurs și competiție de măsurare a sculelor și instrumentelor, între și printre curvele și panaramele ce căutau atenție, din scena Hardcore (majoritatea pieselor Speedcore sunt parodii sau glume). Eu nu mă aștept ca și ție să-ți placă sau măcar să-l asculți. Însă tu trebuie să recunoști că este acolo. Oamenii au făcut asta. Ei au făcut din asta o chestie, o ceva.

Pentru un anume motiv.

PS: Am scris această intrare și acest entry în 35 de minute. Bănuiesc că tu poți spune că eu … am trecut prin el foarte rapid. Gen că am fost rapidă, într-un mod și fel rapid. Mi-am grăbit pasul și m-am repezit prin el.

---

Amprente sonore – Speedcore – Hardcore

1. Stagediver – Permanent Life Destroyer
2. Claymore – Prugel

3. Komprex – La Vie C’est Diabolique

[[1.1.1 – 1.1].1].1. Freeform

Gen Muzical Electronic	Freeform
Alte Denumiri	Trancecore, Acidcore
Sfera / Scena	Hardcore
An Apariție	late 90s

Freeform este un gen de tranziție între Happy Hardcore și UK Hardcore. A nu se confunda cu Freeform Jazz.

Este numit Freeform pentru că nimeni nu prea știa sau avea habar cum să-l numească la vremea respectivă. Evident că anumiți producători (de fapt aceiași producători) au decis că ei s-au plictisit de melodiile adorabile de cântat în grup, și infantilismul lui Happy Hardcore, posibil deoarece ei au crescut, s-au maturizat, sau posibil pentru că muzica chiar devine enervantă după ceva vreme. Așa că ei și-au evoluat output-ul și rezultatul, produsul, în ceva mai matur. Un sunet mai agresiv și mai tare, mai ascuțit, cu lovituri și înjunghieri de NRG, și strigăte și zgârieri și țipete de 303, de Hard Acid, și superferăstraie de Eurotrance. Este foarte contemporan, modern.

Fără versurile drăguțe și drăgălașe și melodiile gen povești de adormit copiii, mai putea fi numit cu adevărat Happy Hardcore? Ce era happy sau fericit în legătură cu el? Clar un alt nume nou era necesar pentru acest brand suav și sofisticat, de prosteală și imbecilitate candy raver, însă cum să-l numești?

Freeform.

Ei l-au numit la naiba Freeform, fucking Freeform, ceea nu înseamnă real nimic. Sunt sigură că era doar un înlocuitor și placeholder până când ceva mai bun a venit care a fost UK Hardcore, dar, omule, frate. Le-a luat 5 ani să apară și să vină cu aia. Această scenă are nevoie serios de un mai bun marketing.

Happy Hardcore a devenit ceva peiorativ și ridicol, oricum, prin cercurile rave, mai ales și în special în rândul celor care cred că scopul și ideea muzicii electronice este să arăți badass și șmecher, cool, jmek, ca un boss, și tu nu poți arăta badass ridicând și aruncându-ți pumnii în aer și fredonând și contemplând la muzică, despre iubire eternă și ursuleți de pluș pufoși. :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Un termen mai timpuriu al său a fost Trancecore deoarece Trance a fost mare la vremea respectivă, iar apoi deodată n-a mai fost (ceva de o tendință recurentă în muzica electronică), așa că numele trebuia schimbat. Nimeni nu voia să aibă nimic de-a face cu Trance când noul mileniu s-a rostogolit pe aici, dacă nu cumva ei erau nemții și olandezii cei denși și profunzi din punct de vedere sonic.

Freeform a devenit astfel, numele perfect pentru a descrie ceva ce ei nu voiau și nu își doreau să descrie, sau să asocieze cu orice altceva, nici chiar (cu) al său progenitor și strămoș, străbun, Happy Hardcore, ceea ce este atât ilogic, cât și contra-productiv, precum a face un ou fiert tare prin sous vide, timp de 8 ore.

Candy raverii au urmat exemplul și s-au conformat, pentru că ce altceva vor face candy raverii în această eră? Ei sunt căsătoriți și legați pe vecie de această linie de progresie în acest ghid.

Potrivit sinesteziaștilor, Freeform este albastru și verde.

Așa cum s-a menționat înainte, zonele mai fericite ale Hardcore sunt periculos de incestuoase, iar tu chiar începi, efectiv, să vezi aceleași duzini și zeci de nume și porecle, aliasuri, că se adună și că se îngrămădesc în Freeform, cu fiecare cântec, o colaborare sau concatenare de nume.

Dacă eu vreodată am să fac o piesă Hardcore, aș numi-o “Brisk & Bang! & Gammer & Force & Dougal & Ham & Energy vs Styles & Frisky & Storm & Hixxy & Sy & Breeze & Sharkey Feat. Jo James & Jenka & Jenna & Cine Naiba E Gagica Aia Care Cântă Cu DJ Stompy – Toată Lumea E Pe Asta (mix-ul What About Me Edit, de Vinylgroover, al lui No More Collaborations, de Scott Brown)”. Ăla ar fi choon-ul (tune-ul / piesa) care să sfârșească și să pună capăt la toate choon-urile, să le pună capac.

Asta se presupunea și trebuia să fie doar un gen în sensul de piatră de temelie și o treaptă oricum, așa că atunci când confuzia s-a așezat și s-a calmat cam prin mijllocul anilor ’00, oamenii s-au apucat să numească această muzică și toate poreclele și derivativele sale, UK Hardcore, în schimb. Așa că acolo ar trebui să mergi după, mai departe.

---

Amprente sonore – Freeform – Hardcore

1. Stargazer – Released
2. Cris E. Manic, Lukozade, Uplift – Poached & Scrambled
3. DJ Livewire – Like The World
4. Bo And Luke – Take Me Away
5. Lukozade – Progression
6. DJ Ufo – Music Makers
7. Da Edge – Not Alone
8. Fade & Simon Apex – Falling
9. Interstate – Rock Da House
10. Ham – Don’t U Know
11. Lukozade, Uplift & Cris E Manic – AWOL
12. Energy – Take Me Up (Sharkey & Energy mix)

13. Adam L & KT – Angels & God
14. Fracus & Gavin G – Optimize
15. Dowster & Uprise – Steps Ahead
16. Scott Brown – Turn Up The Music
17. Dowster & Uprise – Right Here
18. Styles & Breeze – Oxygen
19. Ex1 – Degrees Of Motion
20. Uplift – Brutal
21. Ufo – Breaka
22. Spinback & Storm – Break The Night
23. Da Edge – Shine
24. Double Dutch – Droptop

[[[1.1.1 – 1.1].1].1].1. UK Hardcore

Gen Muzical Electronic	UK Hardcore
Alte Denumiri	Power Stomp
Sfera / Scena	Hardcore
An Apariție	early 00s

UK Hardcore este practic Eurotrance pur și simplu rapidizat.

Există o ordine de progresie și o cronologie care ne-a adus pe noi aici, în acest punct. Happy Hardcore a venit majoritar și în principiu din Germania, din Olanda / Țările de Jos și din UK. Freeform a venit în principal din Olanda și UK (germanii s-au scos și retras să facă Minimal Tech). Iar asta – UK Hardcore – vine din UK aproape exclusiv (olandezii s-au eschivat și au făcut Hardstyle). Așa că singurul lucru pe care îl poți spune despre el este că își merită și câștigă eticheta și numele.

Însă punctul important și ideea este că numărul de țări care subvenționează și finanțează această muzică devine din ce în ce mai mic. Aia ar putea fi un lucru rău, cu toate acestea, neconsiderând că una dintre țări ar fi Olanda.

Este încă aceeași muzică, oamenii doar au avut nevoie să o numească în alt fel, altcumva, deoarece noua generație, cea mai nouă, ia muzica mult prea în serios, așa că ei nu vor ca orice le place lor să fie numit sau asociat cu cuvântul “happy” (Happy Fun Ball a încetat să se mai vândă după 2000, din acest motiv). Tot are voci siropoase și ieftine, sentimentale (uneori), încă mai are melodii înălțătoare (ocazional), și încă are un kickdrum de 180 bpm (uneori și mai rapid), însă duse sunt elementele jucăușe, copilărești – jingle-urile de pian și de adormit copiii, și sample-urile de breakbeat.

Aceasta este o scenă muzicală care a crescut și s-a maturizat, și ca atare, nu prea mai poate real să mai cânte despre aceleași lucruri, din moment ce majoritatea producătorilor se îndreaptă către 50. Aia e precum Trent Reznor încă e un rebel supărat și bosumflat, adolescent și plângăcios și pisălog, intrat de mult în ai săi 40. E pur și simplu trist.

Puriștii evident că o urăsc. Noii și începătorii, newbies, desigur că o iubesc, deoarece este portița lor către rave, dar pe bune, asta este efectiv, real, doar Happy Hardcore care se ia pe sine prea în serios. Este un pattern și un model tipic în muzica electronică ca odată ce un gen îmbătrânește, să existe o tendință de-a-l face mai tare și mai obscen și dezgustător, scandalos, ieșit din comun, în principal pentru că producătorii competiționează unii cu alții și se luptă pentru a-și avea piesa rezervând râvnitul loc și punct ce maximizează drogurile, de oră de vârf. UK Hardcore nu este diferit și nici o excepție – doar un alt concurs de a scuipa semințe de lubeniță și pepene roșu, din muzica electronică.

Este o întrebare bună să întrebi unde ar trebui să se meargă de aici, deoarece, precum Germania în 1945, a rămas fără țări de unde să se retragă. Există rapoarte recente cum că UK Hardcore a exploatat și s-a folosit curvește de Trap pentru a crea un subgen numit Trapcore sau Trappy Hardcore, ceea ce ar putea fi o chestie 1 an sau 2 de acum încolo, însă hai să așteptăm până când praful se așează și se liniștește, întâi.

---

Amprente sonore – UK Hardcore – Hardcore

1. Tekno Dred Alliance – Break Free (Scott Brown mix)
2. Alekszahala – Darkstar
3. Sunrize – Where You Are
4. Euphoria – Sing What You See
5. Lost Soul feat Dark Angel – Taking Over Me
6. CLSM – John Peel (Not Enough) (Stargazer mix)
7. Ben Xtreme & MC Ortie – Looking Down (DJ Kurt mix)
8. Chwhynny – Morris Call
9. Penguin Conspiracy – Reality Distortion Field
10. Styles & Breeze – Heartbeatz (Hixxy mix)
11. Marc Smith – Revival
12. A Line – One More Time
13. Adam L – Be With You
14. Soundscape – Shine Your Light
15. Audioscape – Walk Away (Hardcore mix)
16. Abeyance & Shauny – Can You Hear Me
17. The American Idiots – Walk Alone
18. Pulse – Go Insane
19. e Tron – Time Of My Life (No Left Turn mix)
20. Kev Willow – Sybratis – Part 1
21. The Punkstarz – The Music
22. DJ Stormtrooper – Arcade
23. Antix – Falling For You
24. Ultravibes – We Need More Core
25. Bounce – Sonic Rivals
26. Cubehard & Jennifer Bolton – Show Me A Sign
27. Element 12 – Take Off (DJ Prawn Rinse Out)
28. 2 Damn Tuff – Blow The Roof (Robbie Long & Stormtrooper mix)
29. Darren Styles – Takin’ Me Higher
30. Plus System – God’s Child
31. UFO – Won’t Stop Rockin’
32. Robbie Long & AMS – Trigger Hardcore
33. DJ Stormtrooper – Bass Keeps Pumpin
34. Asa & S1 – Reach Out
35. Spiffeh – Dare
36. Joey Riot vs DJ Technotrance feat Donna Grassie – Deeper And Deeper
37. Bass-X vs Scott Brown – Pilgrim (Kevin Energy & K Komplex mix)
38. Injured Rezz & The MD – To The Rave
39. Antix Feat Scully – Fly High
40. Al Twisted & DJ JFX – Harder Than Good
41. D-Lyte & Orbit1 – Jibba Jabba
42. Al Twisted & DJ JFX – Neverland
43. Re-Con – Finally
44. E-Vade & Agent M – As One
45. Dreadhed – Trust In The Music
46. Studio-X – Search & Destroy

47. John Ferraris – Silence
48. Yum Yi – Trantic
49. Reese – Half A World Away
50. Scott Brown – Prince Of Darkness
51. Dan Rolla J & Gavin G – You’re Not Alone
52. Uraken – Take Off
53. Expression – Shelter Me
54. Deejay Bee – Summer Aurora
55. Spenno & Jess – Find Your Way
56. Tazz & Shanty – Cracking Akulls (3star mix)
57. Lab 4 – Perfect Drug
58. Fakkah – Dynamite
59. Draft & Method – Electric Chair
60. Clear Vu – I Adore (Breeze & Styles mix)
61. Brisk & Ham – Angel Eyes
62. DJ Justrich, K-Komplex, Kevin Energy & Sharkey – Visions Of Infinity
63. Anix & Reazn – Know Who I Am
64. The Acolyte feat Amy – Lost Without You
65. Angel Eyez – Fly Like A Bird (Dougal & Gammer mix)
66. DJ Kurt – Kick Ya
67. Chwhynny – I Am
68. Safe & Respect – Pleasure
69. Dougal & Gammer – Jam The Nightclub
70. Access 3 – Promised Land (Hypasonic mix)
71. Ponder – Worldwide
72. Ibiza Knights – Breathless (Jakazid mix)
73. Gammer – Have It
74. Expression – Golden Child
75. Dancelords – Fly
76. Robbie Long & Stormtrooper – Hitmen (Sy & Unknown mix)
77. DJ Robbo – Raise Ya Hands
78. Cube Hard – Hold The Beat
79. K Complex – Gloria
80. D-Lyte – Space Hopper
81. Dreadhed – On Fire
82. ElectriX – Genie (Antix & ElectriX mix)
83. DJ Deano – Boomcore
84. Leigh Outrage – Back To The Dj
85. Billy Daniel Bunter & Jon Doe – Round And Round (Breeze & Styles mix)
86. Weaver – Pump It Up
87. Deejay Bee & Overflow feat Vision – Sunrise (Dougal & Gammer mix)
88. Ac Slater – Lonely Road
89. Abeyance & Shauny C – Without A Smile
90. Ams – Rock You
91. Mozz – The Joker
92. Wizbit & Ponder – New Zealand Story