Bass – termen folosit pentru a descrie mai multe genuri de muzică dance electronică, și muzică hip hop, apărute începând cu anii 1980, focusate pe o tobă de bas proeminentă, și / sau sunet de linie de bas.
1. Miami Bass (derivat din Rap)
| Gen Muzical Electronic | Miami Bass |
| Alte Denumiri | Bass, Ghetto Bass |
| Sfera / Scena | Bass |
| An Apariție | mid 80s |
Mașina de drum (drum machine) Roland TR-808 nu are un kickdrum (tobă de kick).
În schimb, are un BassDrum. Nu este la fel de cald și dulce precum TR-909, și nici la fel de infecțios precum LinnDrum, și nu poate fi acordat și sincronizat și nu are nicio opțiune de MIDI sau swing. Dar când este ajustat corect, poate scoate afară, urla și zbiera o notă din registrul de jos ce face să clănțăne dinții, să zdrăngăne, care face mașinile să facă BOOOOOOOM.
Era o caracteristică și o setare fericită și îmbucurătoare a unui device pentru care Roland în mod evident a condus 0 market research, în sensul că prima rulare a acestor unități de fapt, efectiv, a avut un timp de scădere în amplitudine (decay) mai lung, ceea ce a însemnat că era chiar și mai plin de bas. Lansările ulterioare, următoare, a “fixat” și reparat problematica scăderii în amplitudine, deoarece Roland nu s-a gândit să întrebe pe nimeni de ce ar avea ei nevoie de atât de mult bas în ale lor drum kick-uri.
Puțin a realizat Roland că pentru rezidenții și locuitorii din Florida de Sud, nu există așa ceva gen și prea mult bas. Când producătorii voiau mai mult de la mașină, ei s-au apucat s-o desfacă și să se joace cu setările implicite din fabrică, default (Richie Hawtin a făcut asta odată iar rezultatul a fost Spastik). Aceia care erau mai înclinați către partea electronică, au dus un pistol de lipit la placa de circuite, pentru a regla circuitul de bătăi, de kick-uri, și să crească timpul de decay, până în punctul de auto-oscilație (nu este greu să faci asta – instrucțiunile sunt chiar aici).
O și mai bună metodă este aceea de a folosi un sampler. Când E-mu SP-1200 a apărut în 1987, artiștii obișnuiau să sample-uiască bassdrum-ul lui 808 iar apoi să-l manipuleze cu mult dincolo de limitările și limitațiile mașinii de drum originale (susținerea sa pentru câteva secunde, cântatul lui la diferite pitch-uri și tonalități, genul ăsta de chestii). Asta a deschis ușa către noi oportunități în genul emergent și apărut pe neașteptate, Miami Bass.
Nu există posibilitatea să subestimezi asta. 3 scene întregi, 13 genuri de muzică numai în acest ghid, milioane de înregistrări și mii de artiști împreună cu industriile comerciale complete, de producători și manufacturieri de speakere audio, cultura acordeorului mașinii, display-urile demo din magazinele de muzică, și verificările de sunet la festivalurile de muzică, își datorează întreaga lor existență, nu unei mașini, ci unui singur knob (unei rotițe) de pe o mașină.
Aia e. Acel mic knob, butonaș. Pur și simplu rotește-l până la capăt, spre dreapta, și pregătește-te să freci pământul. De fapt, haide să facem aia chiar acum. Această muzică este amuzantă, distractivă.
Electro a fost primul gen care să se îndrăgostească de TR-808, însă Miami Bass a fost primul gen care să acționeze butonul acela, acela knob și care a spart și explodat subwoofer-ele și speaker-ele, boxele, peste tot. Deși era tehnic o variantă de sud a Rap, Miami Bass nu a fost niciodată despre rapping. Versurile erau îndemnuri și preocupări simple, neintelectuale, de bază (joc de cuvinte intenționat), în unele cazuri, nimic mai mult decât mormăieli, grohăieli și bâlbâieli, sau apeluri-și-răspunsuri.
Când a aspirat într-adevăr, pe bune, către ceva de substanță, Miami Bass nu putea să se gândească la nimic despre care să vorbească, decât petrecăreală, petreceri și sex, dând naștere la Dirty South Rap, care este după toate conturile și toate analizele, absolut și complet hilar. Puteai să-l numești dezagreabil și neplăcut și misogin, însă cum puteai fi, când femeile sunt tot la fel de vulgare?
Din când în când, o piesă Miami Bass, va lovi și intra în topurile mainstream pentru o vreme. S-a întâmplat cu constantă regularitate și frecvențialitate, frecvență, în anii ’90. Sir Mix-a-Lot – Baby Got Back, Tag Team – Whoomp! There It Is (care este tehnic o jupuire și copiere a 95 South – Whoot, There It Is), Quad City DJs – Space Jam, deși aia e vina lui Michael Jordan, Baha Men – Who Let The Dogs Out, care este în sine un cover al unui original calypso, de Anslem Douglas, și a devenit de atunci imnul oficial al facerii de rușine și rușinării colegilor tăi de muncă negri, la petrecerea de la birou de Crăciun. Există de asemenea, Peanut Butter Jelly Time, dar aia în principal din cauza unui meme Flash cu o banană dansatoare.
Este ciudat și dubios că acest succes nu este sustenabil, durabil și nu există niciun followup real, urmare sau continuare, însă bănuiesc că acum cu Trap, și Rap plin de bas dominând totul, Miami Bass nu prea mai umple vreo nișă, cu adevărat. Tu ai mai putea încă găsi piesa dubioasă p-aici și pe dincolo, însă astăzi Miami Bass este precum Limba Latină: Nimeni n-o prea mai cântă deloc însă a sa influență puternică continuă să dăinuie și să trăiască în și prin genurile succesoare și urmașe.
Amprente sonore – Miami Bass – Bass
- DJ Magic Mike – Check Out Dat Butt!
- Double Duce – Commin In Fresh
- 95 South – Rodeo
- 69 Boyz – Tootsie Roll
- Kyper – What Gets Your Body Hyped (Xtc)
- DJ Magic Mike & The Royal Posse – Drop That Bass
- Success – N – Effect – Cruisin
- Afro-Rican – Give It All You Got (Doggystyle) (Dub mix)
- L’trimm – We Like The Cars That Go Boom
- MC Shy-D – We Don’t Play
- Original Concept – Pump That Bass
- Afro-Rican – All Of Puerto Rico
- MC Shy D – Shake It
- Jj Fad – Supersonic
- Smokey Dee & Dxj – Get Hyped (Special Maggazulu Too Assault-N-Dub)
- Rodney O – Everlasting Bass
- DJ Magic Mike – You Want Bass
- Balli & Fat Daddy – Miami Bass
- Anquette – Shake It (Do The 61st)
- Breezy Beat MC – Shake The Joint
- Dis-N-Dat – Party (Underground Bass mix)
- Tag Team – Whoomp! (There It Is)
- Canblaster – Dawgs In Da House
- B-Rock & The Bizz – My Baby Daddy
- MC Smart – Pump The Volume Up Louder
- Party Rock Crew – Basstown
- Quad City DJs – Space Jam
- DJ KJ & MC Kooley C. – Let’s Get This Party Started
- Sir Mix-A-Lot – Baby Got Back
- 24k – Teenie-Weenie
- Kenny B Devine – Bass In The Box
- Playa Poncho feat LA Sno – Whatz Up, Whatz Up
- Prince Rahiem feat Crazy L’eggs – Loose My Money
- DJ Kizzy Rock – Crank This Shit Up
- 95 South – Whoot, There It Is
- DJ Taz & Raheem The Dream – That’s Right
- A-Town Players – Bass In Yo’ Face
1.1. Dirty South Rap (derivat din Rap & Southern Rap)
| Gen Muzical Electronic | Dirty South Rap |
| Alte Denumiri | Miami Bass, Booty Bass, Bass Rap |
| Sfera / Scena | Bass |
| An Apariție | mid 80s |
Miami Bass cu versuri vulgare și cu conținut sexual explicit.
Vremea în Florida de Sud este cu mult mai plăcută decât vremea din New York. Petrecerile de Rap din Harlem sau din South Bronx, ar fi ori în interior, în mansarde și terase de studio-uri, garsoniere, sau cluburi, ori afară, precum petrecerile de bloc, ale lui Kool Herc, sau într-un parc local pe undeva, dar, oricum ar fi, toată lumea este relativ îmbrăcată (în special iarna). Ei probabil că chiar poartă și straturi.
Miami și West Palm Beach nu au această problemă, așa că petrecerile sunt în mod normal afară unde este însorit sau în locații deschise, cu aer, iar toată lumea abia dacă poartă ceva. Bikini-uri și pantaloni fierbinți, hot, sexy, pantaloni scurți, largi, și tricouri aerisite. Există mai multă piele care se vede și se arată, iar aia înseamnă sex appeal, farmec, iar rapper-ii vor rappui despre ceea ce ei văd chiar acolo în fața lor, iar dacă ei o pot face pe acea femeie să dea din fund doar un pic mai tare, să twerk-uiască mai intens, mai tare, atunci ei își fac treaba. Cel puțin, aia este teoria mea.
Dirty South Rap a evoluat aproape exclusiv în jurul dorinței de-a vedea țâțe, sâni și funduri, poponețuri, cururi, care se mișcă și țopăie, dansează, la petreceri. Și cine îi poate învinovăți pe ei pentru asta, da vina pe ei? Rapp-uitul despre sex nu era o chestie nouă, însă Dirty South Rap l-a dus la un nivel, de aproape gen parodie.
Versurile erau pornografice, video-urile vulgare și exploatative, exploatatoare, iar războaiele înfinite și interminabile împotriva Parents Music Resource Center, al lui Tipper Gore (grupul care a inventat eticheta și marca “Parental Advisory Explicit Content”) au stârnit o conversație națională despre cenzură, cenzurare și control și entertainment, divertisment, în anii ’80.
Artiștii au câștigat, desigur, deoarece nimic nu impune și obligă, forțează, constrânge, silește un copil să vrea ceva, mai mult decât să le spui că ei nu au voie și dreptul, permisiunea, să o aibă. Demonstrând o versiune timpurie a Efectului Streisand, marca “Parental Advisory” a fost un captator de atenție gigant, pentru clienții și consumatorii minori, sub 18 ani, underage, cum că asta era ceva îndrăzneț și curajos, și iritant, enervant, periculos, pe care cineva îl poate folosi ca să le arate prietenilor săi.
Și așa a pus mâna și cucerit 2 Live Crew, a pus stăpânire, pe suburbia albă. N-a făcut-o muzica, n-a făcut-o rapping-ul, și pe cât de mult îl iubesc pe Luke Campbell, nici el nu a făcut-o. Albii cei-devreme-acasă și la-ora-de-culcare-în-pat, și puritanii, pocăiții, ăia fanatici cu religia, ăia cu Dumnezeu, și-au făcut-o singuri, cu mâna lor. A avut același efect precum un ofițer sau polițist anti-drog, vizitându-ți școala ta elementară, primară, de gimnaziu, să predea și să-i învețe pe copii pericolele drogurilor, de care nu ai știut că există, până când el ți-a zis despre ele, și de efectele lor minunate, extraordinare și mirifice, și cât de mult costă ele și de unde să le obți.
Da, Dirty South Rap este brut și crud, neprelucrat, și misogin, însă, este de asemenea hilar de eficient. Există 1 miliard de cântece acolo, despre dragostea romantică, iar ultima și eventuala expresie a dragostei este sexul. Dirty South Rap taie prin pașii de mijloc și sare peste ei, și sare și merge la inima, centrul și esența fiecărui cântec de dragoste: Este despre futere și a ți-o trage. Este totul despre futere și a ți-o trage. A fost mereu despre futere și a ți-o trage. Lungimea standard a unui cântec pop este 3:20 pentru un motiv: Este exact și fix lungimea unui act sexual mediu (cu 2 strofe, un bridge, și un climax, orgasm, punct culminant). Așa că de ce să fii timid, sfios și feciorelnic, și să te învârți în jurul cozii, să vorbești pe lângă subiect, ocolindu-l, în jurul chestiunii, problemei, când tu poți pur și simplu să-ți expui, afirmi și declari intențiile tale, în mod deschis?
Onestitatea și sinceritatea lui Dirty South Rap, se sustrage și evită comunicarea greșită și defectuoasă, sau lipsa ei, încheierile de subiect subite, jocurile subtile de cap și privirile sugestive și comportamentul și poziția psihologică de au-de-gând-sau-n-au-de-gând și manevrarea, și merge direct la desăvârșire, îndeplinire, acțiune, evită preludiul. Știe ce vrea, ce-și dorește, și nu face jocuri. Tu trebuie să-l admiri pentru asta. Noi puteam toți învăța ceva despre împerechere, copulație, agățat, și ritualurile de curte și de a face curte, de la nebunia din fața ta a Dirty South Rap.
Scena Floridei de Sud este doar atât de mare, așa că atunci când un nou stil sau sunet este inventat, toată lumea tinde să se miște într-acea direcție, deodată, cu totul, pensionând, retrăgând și băgând la pensie genul anterior, de-a binelea, de tot, pentru totdeauna. Așa încât Dirty South Rap era cam deja gata terminat, când a apărut prin peisaj Crunk, și de asemenea, în același mod, asemănător, același lucru s-a-ntâmplat cu Crunk, atunci când a apărut Trap.
Amprente sonore – Dirty South Rap – Bass
- 2 Live Crew – Move Somethin’
- 69 Boyz – Woof Woof
- DJ Smurf – Girls (Southside mix)
- The Dogs feat Disco Rick – Do The Nasty Dance (Vocal)
- Clay D feat MC Nas-D & Aim To Please – That Booty In There
- Down South Bass Dawgs – Do Ya Like It …playas
- Freak Nasty – Bump That Rump (Nasty Mixx)
- Splack Pack – Scrub Da Ground
- DJ Laz feat Danny D – Mami El Negro
- Dirty Dawgs – Must Be The Booty
- The Get Funky Crew – Shake Them Titties
- MC Cool Rock & MC Chaszy Chase – Boot The Booty (Vocal)
- Pamp & Da Knox – Butta (Miami Bass mix)
- Ghetto Style With 2 Live Crew – Trow The Dick (Dub mix)
- Luke – Scarred (Dirty)
- Pamp & Da Knox – Shake (Bass mix)
- 2 Live Crew – Me So Horny
- Krush 2 – Ghetto Jump
- DJ Trans – Ride Out
- Fresh Celeste & M4 Sers – Get It Boy (X Rate)
- Soundmaster T – 2 Much Booty (In The Pants)
- Renard With No Regard – Dick Is What You Want
- Kilo – Nasty Dancer
- The Dogs – Take It Off
- DJ Smurf & P.M.H.I. – Oohh Lawd (Party People)
- DJ Uncle Al – Mix It Up
- Disco Rick & The Wolf Pack – Wiggle, Wiggle
- MC Luscious – Boom! I Got Your Boyfriend (X-Rated)
- Byron Davis & The Fresh Krew – On The Nutt
- Jonny Z – Shake Shake
- Duice – Dazzey Duks
- Get It Boyz – Let Me See U Pop It
- Poison Clan – Shake Whatcha Mama Gave Ya
- Gucci Crew II – Sally (That Girl)
- 12 Gauge – Dunkie Butt (Please Please Please)
- Beatmaster Clay D & The Get Funky Crew – Do Your Duty
- Bust Down – Pop That Thang
- 2 Live Crew – We Want Some Pussy
1.1.1. Crunk (derivat din Southern Rap)
| Gen Muzical Electronic | Crunk |
| Alte Denumiri | Snap, Crunkcore, Bass Rap |
| Sfera / Scena | Bass |
| An Apariție | mid 90s |
În 1993, Conan O’Brien și Andy Ritcher, intrigau și plănuiau metode prin care să treacă de cenzura TV, la talk show-ul lui Conan, de noaptea târziu, iar ei s-au hotărât și fixat, stabilit pe un înlocuitor adecvat din toate privințele și motivele, pentru infamele 7 înjurături murdare pe care ei nu le puteau spune la TV: Crunk.
Alegerea de-a vedea acel cuvânt era categoric și precis nealeatoare și nu random. Ice-T doar s-a nimerit să fie la show în acea noapte așa că probabil că el le-a livrat și dat cuvântul, dinainte, iar ei au construit o ieșire din ea, și o eschivare, o scăpare, și au continuat să o zică ca și un căluș și glumă, dumă, alergătoare, așa, din senin, trecătoare, pe tot parcursul transmisiunii televizate. De fiecare dată când ceva se întâmpla, ei foloseau cuvântul drept un expletiv, detaliu extra, acoperitor pentru o înjurătură – “Aia a fost serios stricată, rău, s-a dus dracului, chiar acolo”.
Însă Ice-T niciodată nu a pretins sau recunoscut că ar fi venit cu cuvântul. El probabil că l-a luat de la rapper-ii Dirty South, care îl folosiseră de ani de zile ca și un eufenism, cuvânt finuț și delicat, diplomat, pentru a o lua razna rău și a înnebuni și a te face praf cu marijuana și alcool: Drogat, prăjit și beat. Cronic + Beat = Crunk (Chronic + Drunk). Sau poate că a fost crack și beat (crack și drunk). Sau cocaină și beat (cocaine și drunk) (dar nu codeină deoarece aia nu e crunk, aia e băut). Sau poate doar a fi nebun și beat (crazy și drunk).
Orice ar fi, înseamnă a ajunge cu adevărat nebun și prăjit, terminat, pe băutură și substanțe, care măcar numără mai mult de unul – “Hai să ne terminăm, să ne facem de cap” a fost noul “Ne facem praf în astă-noapte”. Iar cu introducerea lui Conan a cuvântului către audiențele nordice suburbane, Crunk a devenit și ajuns să fie sunetul recunoscut de către noua generație de Dirty South Rap.
Cel puțin, așa merge și funcționează povestea. Probabil că nu a avut nicio relație sau raport sau impact, oricum.
În realitate, tu probabil că poți da vina pe Three 6 Mafia că au dus Dirty South Rap la următorul nivel. Ei au introdus ceva ce avea un beat mai încet, decât majoritatea muzicii Bass, mai puține versuri vulgare, pentru plăcere și acceptare comercială, apeluri și răspunsuri agresive, și oh daa – ei au câștigat un Oscar. A fost pentru un cântec care n-avea nicio legătură cu Crunk (It’s Hard Out Here For A Pimp), eu doar cred că este amuzant cum pentru o scurtă perioadă, Three 6 Mafia a avut mai multe Oscar-uri decât Martin Scorsese.
Cât în ceea ce privește Crunk, a avut o scenă sănătoasă cu ani înainte să existe o discuție și conversație națională serioasă despre el. Evenimentul care chiar l-a aruncat și proiectat în mainstream a fost sezonul 2 din Chappelle’s Show, în 2004. Portretizarea lui Dave Chappelle de Lil’ Jon trecând și mergând prin viața de zi cu zi ca și ultimul și cel mai bun bărbat și om de hype, promovare – strigându-și și croindu-și drumul său prin sarcinile banale – a convins legiuni de frați albi de colegiu de peste tot să rătăcească în jur strigând “CÂEEE! O-KAYYY! DAAAAH!” precum niște rahați enervanți.
Și așa obții căcaturi ca și ăsta:
Istoric vorbind, oamenii albi mereu au ruinat, dintotdeauna, chestiile negrilor, însă brand-ul special al Brokencyde, de Crunkcore (definit ca și “cum ar fi dacă Slipknot ar fi violat anal Three Six Mafia”), este o fântână glorioasă, aurită și poleită, de diaree de șobolan. Și odată ce ei au intrat, e greu să-i mai dai și scoți afară. Ei trebuie să fie extrași încet, dureros, precum eliminarea și extragerea unui vierme de Guineea din glezna ta. Lasă asta să fie o altă lecție din colecția pericolele și primejdiile mainstreamizării.
Timp de 3 sau 4 ani glorioși, Crunk a condus și a fost pe val. Dacă tu vrei să consimți și notezi această eră, tu poți să zici că a început cu Lil’ Jon – Get Low, și s-a terminat cu Soulja Boy – Crank That. Și se potrivește că Soulja Boy a terminat și sfârșit Crunk deoarece Soulja Boy termină și încheie tot. Însă mainstream-ul, întotdeauna lent în asimilare și absorbție, n-a primit nota și de veste și în curând, fără să-ți dai seama, ai Saturday Night Live, în 2009, făcând haz și mișto, caterincă, de un gen care a încetat să mai fie popular în 2007 și a fost cel mai fierbinte și pe val în 2003.
Există un alt subgen de Crunk, numit Snap, care sună de nedistins față de Crunk, cu excepția că îi place să folosească degete care pocnesc în loc de bătăi din palme, aplauze, sau snare-uri (snares). Nu a devenit popular, în timp ce un alt subgen – Trap – a făcut-o. De ce Trap și nu Snap? Citește genul Trap și vei afla, ca să afli (spoiler: Cine dracu știe).
Până la finalul deceniului, decadei, Crunk nu mai era important. Fusese înlocuit și schimbat de Dirty South Rap v3: Trap. Cel puțin noi putem spune că nu i-au trebuit 12 ani să vină cu un v3.
Amprente sonore – Crunk – Bass
- Lonely Island feat T-Pain – I’m On A Boat
- C-Murder – That Calliope
- Bone Crusher feat Chamillionaire – Get Up On It
- Pretty Ricky – Call Me (Explicit)
- Ying Yang Twins – Whistle While You Twurk
- Lil’ Scrappy feat E-40 & Sean P. – Oh Yeah
- Bun B feat Webbie & Juvenile – Pop It 4 Pimp
- Trick Trick feat Ice Cube & Lil’ Jon – Let It Fly
- T.I. – Asap
- Lil’ Wayne – A Milli (Explicit)
- Flo Rida feat T-Pain – Low
- Gangsta Boo – Suck A Little Dick
- Young Dro – Gangsta (Explicit)
- Trillville feat Pastor Troy – Get Some Crunk In Yo System
- Soulja Boy Tell ’em – Crank That
- Big Tymers – Still Fly
- Three 6 Mafia – Ridin Spinners
- Three 6 Mafia – Gette’m Crunk
- Ying Yang Twins feat Teedra – Put That Thang Down
- 404 Soldierz feat Lil’ Jon & The East Side Boys, Ga Black & Rasheeda – Start Some Shit
- Bone Crusher – Lock And Load
- Lil O’ – Back Back
- Lil Jon & Eastside Boys feat Ying Yang Twins – Get Low
- Usher feat Lil Jon & Ludacris – Yeah
- Killer Mike – Fuck You Pay Me
- Pastor Troy – Who, What, When, Where
- Ciara feat Petey Pablo – Goodies
- David Banner feat Lil’ Wayne – Shawty Say
- Lil’ Flip – Game Over
- Master P feat No Limit Soldiers – Make ’em Say Ugh
- Trick Daddy feat Lil’ Jon & Twista – Let’s Go
- Chingy – Right Thurr
- Brisco feat Lil’ Wayne – I’m In The Hood
- Lil’ Jon & The East Side Boyz – What U Gon’ Do
- David Banner feat Pimp C & Crooked Lettaz – Get Crunk
- Pastor Troy feat Rasheeda – Pop A Few Bottles
- Ludacris – Move Bitch
- Shawty Lo – That’s Shawty Lo
- Deuce Poppi – Did I Do That (Clean)
- Disturbing Tha Peace – Break Sumthin’
- Project Pat – Shake That Ass
- DJ Khaled – Out There Grinding
- Waka Flocka Flame – Hard In Da Pain
- Lil Italy feat Don P & Magic – We Riderz
- Lil Jon & The East Side Boyz – Get Crunk
- Choppa feat Master P – Choppa Style (Dirty)
- Brokencyde – Schizophrenia!!!
- Baby Bash feat Paul Wall & Natalie – Throwed Off
- Lil’ Jon feat LMFAO – Outta Your Mind
- Lil’ Flip & Z-Ro feat Yukmouth – Get It Crunk
- Gucci Mane feat Young Jeezy – Icy
- Chris Brown feat T-Pain – Kiss Kiss
- Lil Wayne – Where You At
- Pitbull feat Lil’ Jon – 305 Anthem
- Shawty Putt feat Lil’ Jon – Dat Baby (Dirty)
- Brooke Valentine feat Big Boi & Lil’ Jon – Girlfight
- Youngbloodz – Sean Paul (Get ’em Crunk)
- Crime Mob – Shine Cause I Grind
- Chingy feat Ludacris & Bobby Valentino – Gimme Dat
- Youngbloodz – Dis Dat Block
- Booba – Boulbi
- Ray Cash – Sex Appeal (Dirty)
- Silkk The Shocker – Uh Ha
1.1.1.1. Trap
| Gen Muzical Electronic | Trap |
| Alte Denumiri | Drill Music, Turn Down For What |
| Sfera / Scena | Bass |
| An Apariție | early 10s |
Trap a fost un subgen de viață scurtă succesor la Crunk care a apărut cam prin 2010, sau 2011 (sau posibil mai devreme), depinde pe cine întrebi tu.
A diferit de Crunk în sensul că versurile agresive de apel și răspuns, și rapping-ul, erau în principiu, majoritar, absente, înlocuite de super pline și aglomerate fill-uri și umpluturi de snare, breakdown-urile și build-urile, și percuția hi-hat, în loc de kick-urile de bas 808. Asta e reconfortant și liniștitor. 30 de ani mai târziu, iar 808 este încă standardul.
Cuvântul “trap” vine de la argoul și jargonul pentru droguri din Atlanta, și este o referință pentru unde îți pui tu drogurile tale, unde îți vinzi drogurile tale, sau cum îți ascunzi banii tăi de droguri, făcându-l un substantiv, cât și un verb, la fel de versatil și de multilateral precum “ștrumf aparent începător”. Este numit “trap” deoarece odată ce tu intri și te bagi în cercul sărăciei și crimei, este imposibil să mai ieși.
Potrivit unor puriști, Trap poate fi doar muzică din Atlanta care rapp-uiește exclusiv despre chinul și lupta din Atlanta, ceea ce este o definiție atât de îngustă încât abia dacă este folositoare, cu greu. Asta îl face abia un lucru, o chestie, cu atât mai puțin un micro-gen. Din fericire, noi știm că asta este greșit, fiindcă Trap instrumental a fost prin preajmă pentru atâta timp cât cineva l-a etichetat și numit drept Trap.
Precum subgenul Snap, care l-a precedat (un subgen presupus să folosească degete ce pocnesc în loc de bătăi din palme), Trap a fost un simplu mecanism și trick care a utilizat template-ul Crunk pentru a încerca și proba niște drop-uri de stil de Dubstep, conduse de snare-uri. În subteran, secret, underground, a fost un moft și fiță care a trăit puțin, iar deja până la mijlocul lui 2012, și-a uzat bunul venit al său, venind în urma prăbușirii Dubstep, ca o noutate curioasă.
Până la finalul anului 2012, Trap era mort. Sau presupus și crezut mort. Sau admis și acceptat mort. Sau ar fi trebuit să fie mort. Se presupunea că trebuia să fie mort.
Iar apoi asta s-a întâmplat:
Este greu de explicat cu precizie revoluția fenomenului din perspectiva underground-ului, într-un mod care are și face sens, pentru mainstream. Youtube deja își demonstrase puterea imensă a sa asupra culturii cu fenomenul Rebecca Black în 2011, și fenomenul Gangnam Style în vara anului 2012 (iar dacă tu te întrebi ce gen este Psy, el mușcă din stilul lui LMFAO de Fidget House). Așa că noi eram deja bine pregătiți pentru ca ea să se întâmple oricărei forme de muzică nesemnificativă și neînsemnată, pentru orice motiv anume (ei bine, 4chan ar putea fi motivul, însă nu ar fi un motiv bun).
Reala și adevărata piesă a lui Baauer (un tip alb din Philadelphia care automat că își face al său hit memorabil, meme, nu Trap, potrivit și conform tipilor negri din Atlanta), a lovit cluburile în vara anului 2012 – capătul cozii a fiței Trap. Însă fenomenul Harlem Shake în sine nu s-a întâmplat până în februarie 2013, cu mult după ciclul de viață al piesei, melodiei.
De ce această piesă specifică în acest moment specific, cine știe. Dacă am fi avut o înțelegere decentă a psihologiei umane, gândirii de grup și meme-urilor, marketerii l-ar fi îmbuteliat și vândut până acum. Vreau să zic, putea prevedea și preconiza cineva popularitatea lui “cash me outside howbowdah”? Chiar așa, ce e asta?
Video-urile Harlem Shake erau furtuna perfectă de propagare și propulsare virală: Ele erau scurte, simplu de filmat, ele presupuneau și necesitau participare de grup, lucru la care social media era cel mai bun, iar toată lumea le putea face, însă cele mai bune aveau planificare, preparare, pregătire, și previziune, precauție, așa că ele au ieșit în evidență. În decursul a o lună, parodiile și copiile, imitațiile, au împânzit Youtube, cele mai multe dintre ele cu o înțelegere precară a muzicii Trap, sau despre ceea ce ele trebuiau și se presupunea că trebuiau să facă. Precum valurile dintr-un iaz, fiecare val de participanți, copiază valul de dinainte de el, până când semnalul devine mai slab și mai distorsionat și deformat, fad, pe măsură ce se depărtează de sursă.
Video-urile Harlem Shake erau făcute de Saturday Night Live, ESPN, armată, fiecare talk show de noapte târzie, late night talk show, și chiar Partidul Republican, la dracul, iar acei tipi sunt mai albi decât pâinea feliată Wonder. Harlem Shake a fost chiar o glumă de canapea în Simpsons. A fost performat și realizat de către parașutiști, iepurași Playboy, fiecare echipă sportivă profesională, pe acoperișuri, în și pe autobuze, pe sub apă, în vestiare, și desigur, universități. O groază de cămine universitare au încercat să se unească în video-urile Harlem Shake. A fost senzația organizată prin social media și internet, flash mob-ul Milenialilor.
Însă chiar că a reînviat muzica Trap, iar ca și răspuns, producătorii Crunk, s-au întors la template-ul Trap, pentru a tăia noi piese. Noi încă ne aflăm în această eră astăzi. În era Turn Down For What. Asta este nebunia voastră muzicală preferată. Tu deții asta. Boomer-ii l-au avut pe John Lennon, Generația X l-au avut pe Kurt Cobain, iar voi cu cine v-ați procopsit și nimerit? Albus Dumbledore?
Amprente sonore – Trap – Bass
- Tnght – Higher Ground
- Pheo – Drop
- Getter – Head Splitter
- Baauer – Harlem Shake
- Lady – Twerk
- Morgan Zarate – Kaytsu
- Starkey – Beta Tester
- DJ Spinn – All My Teklife
- Boombox Cartel – Aftershock
- Tity Boi feat Cap1 – Too Easy
- Rell The Soundbender – Fuck The Party
- Jlin – Unknown Tongues
- Sines – Curb Crawler
- Mutrix – Hustle
- Doctor P & Flux Pavilion – Stampede
- Pegboard Nerds – Badboi
- Tha Trickaz – I’m Back
- Slugabed – Heck Flex
- Crowd Kingz – Dmndz
- Flosstradamus – Total Recall
- Swizzymack – Bump
- Chocolate Covered Diamonds – Codeine Princess
- Riot Ten – Rampage
- Dada Life – Bong Clash Boom (Major Lazer mix)
- Eptic – Swords & Dragons
- Twrk – Helicopter
- Nghtmre – Burn Out
- Kuedo – Mtzpn
- Money Mafia feat She Money, T.E.C. & Master P – U Mad
- Rl Grime – Scylla
- Astronomar – Swordfight
- Chief Keef, Gucci Mane – Darker
- Uz – Trap Shit V7
- What So Not feat George Maple – Gemini
- Lorn – Ghosst
- Wrekafekt – Drive By
1.2. Technobass
| Gen Muzical Electronic | Technobass |
| Alte Denumiri | Electrobass, Audio Bass, Ghetto Bass |
| Sfera / Scena | Bass |
| An Apariție | late 80s |
Technobass este Miami Bass fără Miami.
Păstrând fetișul Electro pentru Kraftwerk și Afrika Bambaataa, însă refuzând să dea mai încet bassdrum-ul 808, Technobass a fost primul gen Bass care să părăsească Florida de Sud, și pelerinaj și călătorie lungă către Pământul și Tărâmul Sfânt, al Detroit, pentru consacrare. Din acest motiv și pentru acest motiv, este atât un gen Electro, cât și un gen Bass, însă eu îl pot pune doar într-o singură locație.
Technobass a crescut în sine ca și un tovarăș demn de – și nu un înlocuitor – Electro. Artistul care chiar a împins Technobass ca și o chestie a fost Dynamix II, în timp ce toți ceilalți aveau gen un joc de cuvinte cu “bass” în numele lor: Bass Cube, Bass Quake, Bass Transformer, Bass Jumper, Bassment, Bassball, Safebass, Suitbass, Kim Bassinger, Leather & Bass, Back to Bassics, Off To The Basses, Acid Bass Reaction (acela are și un 303 în el), Turkey Basster, Rumblebasshead, Largemouth Bass, Ace of Bass, Tot Basul Tău Ne Aparține Nouă, Sebasstian von Basswipe Basul, Practic un Bas de Bas Basit, Bass Bass Bass Bass Bass Bass Bass, Bassssssssssssss, și desigur că Beat Dominator.
Există un subgen al Technobass numit Audio Bass care ar trebui să aibă mai mult decât doar o mențiune trecătoare și temporară. Scopul și obiectivul lui Audio Bass este acela de a servi drept stress test pentru sistemele de sunet de subwoofere, și în particular, în special, sisteme audio de mașină. Mergi la orice magazin de speakere, difuzoare și boxe de muzică, și cere să le testezi ale lor jucărioare de bas, ei probabil, mai mult ca sigur vor avea o copie a Techmaster PEB, la îndemână pentru a trasa limitele, liniile roșii ale nivelelor, și să livreze nota maronie către fiecare câine din cartier.
O groază de CD-uri Audio Bass și-au cărat și purtat propria lor etichetă de avertizare (warning label), gen ca o parodie la sticker-ul și abțipildul Parental Advisory, de pe CD-urile de Dirty South.
Audio Bass abia dacă e muzică; e mai mult o forță a naturii, precum un cutremur sau un camion mare care trece. Testează limitele tehnologiei de subwoofer și de asemenea, intervalul auzului uman. Mie îmi place, însă nu pentru prea mult timp. Îmi provoacă mâncărime la nas.
Technobass este de asemenea, extrem de folositor dacă tu ai un vecin zgomotos care își tot pune muzica să cânte târziu noaptea. Efectiv doar îndreaptă-ți subwoofer-ul către podea, declanșează și pornește fiecare frecvență mai jos decât 60hz, și aruncă-i farfuriile de colecție cu Iisus de pe ale naibii lui rafturi. Tu doar ai nevoie să îl Marty McFly pe el o dată. O să înțeleagă el indiciul de îndată, foarte repede.
Nicio muzică Technobass nu a ajuns vreodată în topuri în vreun fel însemnat, ceea ce îl face Underground ApprovedTM. Încă mai este prin preajmă, cu toate că, deși, într-o formă și stare cu mult mai rezervată. Technobass timpuriu a împrumutat la greu de la Electro, cu ale sale vocodere și sample-uri Kraftwerk. Peste ani, odată cu trecerea timpului, a evoluat odată cu anii, preluând variate și diferite și diverse influențe de la Detroit Techno, Electrohouse, Dub, Synthwave, Moombahton, și Trap, însă aia e okay, atâta timp cât încă are basul.
Dacă tu vreodată întâlnești pe cineva dornic și binevoitor, nerăbdător, să-ți arate iubirea lor pentru muzica bas, scremând și băgându-ți pe sub nas vreun CD de căcat cu Brostep sau Glitch Hop, tu ai permisiunea de la mine să-l pleznești pe acel ipocrit și ignorant pe după ceafă. Iar apoi să-i spargi și crapi ferestrele lui cu atotputernica putere a Technobass, cel mai bas care există.
Amprente sonore – Technobass – Bass
- Bass Quake – Street Knowledge
- Bass Cube – Planet Bass
- Illektrolab – Real Pimp
- DJ Billy E – Blue Blur
- DJ Interface – These Beats Won’t Stop
- The Staff – Don’t Hold Back
- Bass Addiction – Return To Techno Bass
- Beat Dominator – Bassik Instinkt
- DJ Magic Mike & Techmaster PEB – Bass Planet
- Techmaster PEB – Bass Computer
- Maggotron Crushing Crew – Return Of The Bass That Ate Miami
- Bass Mekanik – Get Yo Bass On
- Bass Tech Dxj – Bass Bumschludged
- DJ Droppin’ – The Bass Files (We Are Not Alone)
- Bass Transmission – Techno Bass Transmission
- DJ Bass Boy – I Got The Bass
- Bass Mekanik & Bassotronics – DJinn Tonic
- Eric G & The Juice Troop – Something For My DJ
- DIE – Get Up
- Dynamik Bass System – Robotmachine (Detroit In Effect mix)
- Bass Patrol – Rock This Planet
- Bass Daddy – Turn Up The Bass
- Benito – Diamond Feet
- Todd Walker – Control Your Body
- Bass Mekanik – Sunsonique
- Iceman Ja – Mega Jon’s Bass (Vocal)
- Ubik – Bass Generation
- Bass Mekanik – Lock On Target
- Valley Of The Big Bass And Big Bass Drum – This Is The United States Calling
- Techno Bass Crew – Galaxy Of Bass (Sub Woofer Rave mix)
- Industrial Bass Machine – The Voice Of World Control
- Bass Outlaws – Stereo Bass (Extreme Woofer Test)
- Dynamix II feat MC Kid Money – Feel The Bass (Scratch Version)
- Circuit Breaker – Jump Rhythm Pump
- We Down Express – Bass Attack
- Dynamix II – Bass Generator
- Marc The 808 Bass Queen – 1-900-Bass
- Bass Citation – Moving Violations
- Bass Transformers – Don’t Stop
- Mega Jon Bass – Drop That Bottom
- Maggazulu Too – Alleycruiser Boom
- B.A.S.S. – B.A.S.S.
- Beat Dominator – 1,2,3,4,5,6 Bass
- Techmaster PEB – Activated Circuits
- Bass Tech DXJ – S.N.A.B.O.
- Techno Bass Crew – The Age Of Machines
- Bass 305 – Cyber Travel
- Sleeze Boys – Robocop
- Dre-Town – Ghetto Bass
- Bass Launch – Bass-Tech
1.2.1. Ghetto Tech
| Gen Muzical Electronic | Ghetto Tech |
| Alte Denumiri | Ghetto House, Jit, Footwork |
| Sfera / Scena | Bass |
| An Apariție | late 90s |
Acesta este vârful cel mai de sus al Ghidului. Dacă tu ești unul dintre acele tipuri completiste obsesiv-compulsive, care trebuie să treacă prin tot într-o ordine anume, specifică, iar acesta este primul gen pe care tu-l vizitezi – de parcă tu efectiv trebuie să sortezi toate șuruburile din trusa ta de instrumente, înainte ca tu să poți începe să lucrezi la mașină – asta nu este probabil cum vreau eu să te bucuri de acest ghid. Dar, hey, nu faci cum vrei tu, cum îți place mai mult.
Ghetto Tech este versiunea Detroit a Miami Bass, cu tăieturi de producție proaste, groaznice și rele (o caracteristică deliberată, intenționată și premeditată). Sau ce s-ar întâmpla dacă un DJ ar fi mixat Kraftwerk și 2 Live Crew în același timp. El probabil că l-ar numi Das Booty.
Ideea e să capteze sunetul oldskool de Detroit Techno folosind echipamente analogice de rahat și proaste, pentru a crea un groove curajos, neșlefuit, lo-fi, nefinisat, gol, în pieles goală, doar-în-oase, de-rupt-în-cur, sărac (de aici: ghetto), și să-i pună capac cu versuri – adesea doar o frază scurtă care loopuiește – de asemenea făcute să sune lo-fi, granulate și curajoase, neșlefuite, rupte-n-cur și mono. Iar apoi DJ-ii îl cântă în timp dublu (sau cel puțin viteză de 1.5x) și îl mixează în stil de battle, de confruntare și concurs, trântind înregistrările și tăind la fiecare 1.15 minute sau 48 de măsuri.
Muzica este ieftină, dispensabilă, de unică folosință, și poate fi făcută cam atât de rapidă cât este nevoie s-o cânți (ceea ce este un vârf de câteva minute). Sună atât de bine pentru că sună atât de rău. Unii producători, au sute de mici cântecele de 2-3 minute, în arsenalul lor, conținând numai un beat care loopuiește și o frază. Această muzică este făcută pentru mix-uri de DJ ale naibii de rapide, precum focul.
Tu ai putea crede și te-ai putea gândi că există vreun subtext la asta, un schepsis, ceva despre Detroit și descompunerea și putrezirea și sărăcia orașului interior, central, și făcutul de artă prin și trecând prin adversitate, însă nimic din ce ține de declinul Detroit nu sugerează că Ghetto Tech era vreun fel de gâfâit și suspin, respirație creativă finală, dintr-un oraș muribund, care trage și stă să moară. Adevărul este că Detroit mereu a venit cu muzică nouă, în toate timpurile, tot timpul, indiferent de starea sa de reparație. Ghetto Tech ar putea fi informat de condițiile de prin oraș, însă nu-l definesc.
Bănuiesc că ceea ce eu încerc să spun este: Detroit este precum Shaft. Este un oraș complicat (însă tu-l poți săpa). Tu nu vei înțelege totul, din acest oraș, într-un singur cântec, sau chiar într-un singur gen muzical. Sau o singură scenă sau mișcare.
Ghetto Tech a fost inițial, la început, o chestie localizată din Detroit (fiecare oraș are un sunet familiar, al său, care nu părăsește limitele și granițele orașului – mă uit la tine, Baltimore Club) până când DJ Assault (cu accent pe Ass) a introdus versurile vulgare în stil Dirty South, câștigând chicoteli de la fiecare copilaș petrecăreț imatur, care se uita la Beavis & Butthead, care exista. Mix-ul care a definit genul a fost Straight Up Detroit Shit, dar cel care a explodat și a spart gheața și dat lovitura, a fost Belle Isle Tech.
Mix-urile lui Assault, au stabilit template-ul pentru sunetul de întoarcere al genului, și mixing-ul de DJ, agresiv, câștigând și obținând respectul altor producători Technobass care până pe atunci îl făceau doar ca pe o prostie. Apoi acești producători au realizat că ei pot merge în turnee, și că pot face o mulțime de bani cântând și punând această muzică, la audiențele și publicurile albe ironice. Iar asta este ceea ce face un gen, un gen.
Acesta este unul dintre acele genuri unde, deși, în ciuda faptului că este un copil cu sânge roșu, robust, viguros, al Detroit, pare că se simte mult mai aproape de verii săi Bass, decât cu ai săi drepți și total serioși frați Techno. Tu îl poți numi un membru al oricărei scene (Bass sau Techno, alege-ți preferata), nu va ofensa pe nimeni. Eu am primit lumina și unda verde de la Electronic Music Genre Standards and Classifications Consortium pentru asta.
În ciuda faptului că este extrem și extraordinar de nișat și o șmecherie repetitivă de o notă, de care majoritatea oamenilor se plictisesc după câteva ore, Ghetto Tech a arătat o putere de statornicie și rezistență remarcabilă, de-a lungul anilor. Recent, a evoluat într-un rival al muzicii Chicago, Hard House / Juke, venind cu propriul său brand, numit Jit. Nazurile și discuțiile sunt despre cine a inventat dansul “Footwork”, care vine la pachet cu el. Nu mă întreba pe mine de ce asta contează pentru oameni.
Însă ziua de glorie și apogeul lui Ghetto Tech au fost ultimii ani ai anilor ’90, și niciodată vreun alt moment în timp. Nu am să zic că este mort, deoarece niciun gen nu moare cu adevărat, însă clar că nu mai este cântat înafara Detroit. Poate tu încă îl mai poți auzi la DEMF.
Amprente sonore – Ghetto Tech – Bass
- Erik Travis – Hips
- DJ Assault – Yo Relatives
- Six Foe – Make ’em Bounce
- Disco D & DJ Profit – Booty Bar Anthem
- DJ Rashad feat DJ Spinn & Taso – Only One
- DJ Nasty – Hydraulic Style
- Craig Diamonds – Drop Dem Panties
- Erotek – Guess Your Weight (Version 2)
- Detroit Grand Pubahs – Sandwiches
- Mark Pritchard – Wind It Up
- DJ Deeon – Like It Raw
- DJ Taye – Get Em Up
- Gta feat DJ Funk – Booty Bounce
- Michael Forshaw – Turn Around Touch The Ground
- Starski & Clutch – Triple Gold
- Parris Mitchell – Ghetto Shout Out!!
- DJ Deeon & DJ Funk – Bar Codes
- DJ Dick – I’m Yo’ Pimp (Dirty)
- Slick Shoota – Wile Out
- DJ Slugo – Cardboard Booty
- Celebrity DJ Cexwell – Color Suit
- DJ Omega – Titty Bar 06
- DJ Pj – Shake Them Titties
- DJ Slugo – Strap Up Before You Hit It
- D.I.E. – R U Married
- Heavee – Icemaster
- Disco D feat Princess Superstar – Fuck Me On The Dancefloor
- Mr. De’ – Big Booty Hoes And Sluts Too
- DJ Omega – Shake That Thang (DJ Godfather mix)
- Aj Mcghee – 5th Of Remy
- DJ Godfather & DJ Nasty – Get Yo Jit On!
- DJ Deeon – Gimme Head
- Raffertie – Mimetic
- DJ Assault – Asses Jiglin’
- Djunya – Only The Strong Will Survive
- D.I.E. – Let Yo Body Rock
- Bitch Ass Darius – Dolphin Massacre
- Erik Travis – Rollin’ Through Time Pt. 2
- Mr. De’ – Cum
- B.calloway – Late Night Ride
- DJ Earl – I’m Gonna Get You
- DJ Nehpets – Lay It Down (Millenium mix)
- Big Daddy Rick – Tit’s Like Balloons
- DJ Clent – Back Seat Hoe
- Soft Tigers – Mr. Ice Cream (Waxmaster mix)
- Disco D – I.r.s. (Bass mix)
- DVA – Mad Hatter
- DJ Shortstop – Throw ’em Out
- DJ Godfather – Giggle Dat
1.3. Moombahton
| Gen Muzical Electronic | Moombahton |
| Alte Denumiri | Moombah |
| Sfera / Scena | Bass |
| An Apariție | late 00s |
Moombahton este încă o încercare de a face oamenii albi să placă ritmurile Latine, ceea ce este cumva ca și cum i-ai da lui Buffalo Bill încă o șansă de-a o salva pe fata din subsolul său.
Tu ai putea crede că o întreagă scenă aproape complet dezvoltată și încurajată în Florida de Sud, să aibă în mod natural mai multe influențe latine, latinești. Cultura latină chiar a influențat muzica electronică în o mulțime de moduri, însă nu și scena Bass. Moombahton este excepția.
Moombahton este unul dintre puținele genuri care a lăsat urme de la ale sale origini – și al său nume – către o singură înregistrare. În 2009, Silvio Ecomo & Chuckie au lansat o piesă numită “Moombah!” care nu era nimic special – nonsens tipic necreativ, ieftin și neplăcut, olandez, german, nemțesc (unde toate chestiile și lucrurile hidoase, și rușinoase, din fiecare parte și colț al lumii își găsesc centrul și devin populare).
Cu toate acestea, pe B-side era un remix al lui Afrojack care avea o cadență latinească săritoare și săltăreață, bouncey, și un lead de corn, claxon, trompetă, care scârțâia, și cu tentă reggae. Asta l-a făcut să sune și să pară, să se simtă, cu mult mai etnic decât trebuia să fie, iar kick-ul său plin de bas, l-a făcut esențial pentru consumerismul sudic, de Sud. În timp ce Afrojack din neatenție și greșeală a început genul, tipul care chiar că l-a pus în proeminență, a fost nativul din DC, Dave Nada, așa că dă vina pe el pentru tot.
Moombahton este de asemenea unul dintre genurile care să conducă nebunia și mania anti-imnului.
La un anumit moment dat, în anii 2000, oamenii începeau să se plictisească și să li se facă rău de template-ul de breakdown-construcție-imn, din muzica electronică. Era formulaic, structurat, predictibil, evident, și o metodă ieftină de a-i face pe oameni să țipe și să sară în sus și să-și țină mâinile în aer mai degrabă decât să danseze pe bune. Așa că anumiți producători, s-au gândit că ei ar putea să arunce mulțimii o minge curbată, în momentul climax-ului, ceva neașteptat pe care oamenii nu l-au auzit încă, deja, în o mie de piese vopsite după numere: Anti-imnul.
Anti-imnul este fix exact opusul imnului. Piesa păstrează și continuă breakdown-ul și structura de construcție, de build, însă nu există niciun crescendo exploziv. Efectiv doar se rostogolește și rulează în ceva slab, slăbuț, și non-energetic, uneori nimic mai mult decât un kick și o linie de synth, synthline. Era anti-crescendo-ul.
La început, oamenii au crezut că este o greșeală, de parcă DJ-ul a strâns și trântit fader-ul la un alt cântec, la o altă piesă, la momentul greșit, nepotrivit (câțiva DJ au folosit această concepție greșită și neînțelegere ca să taie în mod legitim pe piese rock, soft și moi, blege, ca și troll. Unul dintre cele mai faimoase troll-uri este de a tăia pe Spandau Ballet – True. Întâmplător, apropo, ca fapt divers, dacă tu ești un DJ, nu face asta. Este stupid și tâmpit).
De ce numele Moombahton? Probabil pentru că acest beat este ridicat și luat complet de la Reggaeton, un gen Urban, care a apărut la începutul anilor 2000. Aia este practic ce este Moombahton: House olandez, nemțesc, cu ritmuri Reggaeton, și kick-uri de bas 808. A fost un moft și o senzație scurtă, care s-a pierdut și limpezit până în 2012, și probabil că ar fi trebuit să fie uitat, însă apoi Iggy Azalea și Jennifer Lopez au sărit în vagonul de spectacol și paradă al Moombahton, așa că eu bănuiesc că această formă de muzică mai urmează să mai fie prin preajmă o vreme.
Există un număr de subgenuri Moombahton, care sunt. Niciunul dintre ele nu sunt foarte importante încă.
Amprente sonore – Moombahton – Bass
- Munchi – Sandungueo
- Alvaro feat Lil Jon – Fucking Ghetto
- Dillon Francis – Masta Blasta
- Dawin – Dessert
- Major Lazer – Pon De Floor
- Showtek – Swipe
- Dillon Francis & Skrillex – Bun Up The Dance
- Heartbreak – Jump Up & Twist
- Jwls – Move
- Douster – Pop That Bubble
- Bro Safari – Da Worm
- Sandro Silva – Told Ya (Melo Moombahton Edit)
- Crookers feat Carli – Dr. Gonzo’s Anthem
- Sazon Booya – Mis Armas
- Bare & Datsik – King Kong (Billy The Gent & Long Jawns mix)
- Dave Nada – Moombahton
- iLL BLU – Clapper
- Alex Clare – Up All Night (Nadastrom mix)
- Silvio Ecorno & Chuckie – Moombah (Afrojack mix)
- Munchi – Sandungueo