Chill Out – sau mai pe scurt, chill, este o formă trasă de păr a muzicii populare, caracterizată de tempo-uri încete și dispoziții relaxate.
1. New Age
| Gen Muzical Electronic | New Age |
| Alte Denumiri | Meditation music, yoga pilates tai chi indigo crystal spiritual wellness faith healing sounds |
| Sfera / Scena | Chill Out |
| An Apariție | mid 70s |
Ce poate fi spus despre New Age care nu recurge la imaginații de chicoteli și cinice? Hai să începem cu originile deoarece sunt destul de umile.
Înapoi în anii ’60, când toată lumea se îndrepta către vest în căutarea de libertate muzicală, iluminare spirituală, și super bun acid, un jazzist din New York City pe numele său Steven Halpern, s-a alăturat exodului. În timp ce se liniștea și se relaxa cu hippie-ii care descopereau misticismul estic prin droguri, el a început să facă muzică simplă, calmantă, minimalistă, cu piane electrice – tonuri statice, armonice, menite să vindece chakrele și să-și intensifice și crească chi-ul tău sau ceva nonsens de genul.
În ceea ce trebuia să fie o totală coincidență, Terry Riley, făcea o chestie similară, cam prin aceeași perioadă, în Europa, dar ca și Artă, mai degrabă decât un concept dubios precum vindecarea prin credință. Riley a luat astfel toate ofertele de discuri și de înregistrări, laudele și slavele critice, și mențiunile și menționările ocazionale, inspiraționale, de la muzicienii Ambient și Krautrock ai anilor ’70, în timp ce Halpern a rămas în obscuritate.
Nu de parcă lui Halpern i-a păsat, pentru că el a avut propria sa audiență, și el a continuat să facă propria sa chestie, cu mică recunoaștere. Când el în sfârșit a fost pe punctul de-a lansa un album de debut – Spectrum Suite, în 1975 – a fost un efort de lansare proprie, ceva ce el avea să continue să facă timp de un deceniu, înainte de a fi preluat de un distribuitor major.
Deși muzica New Age ca și gen nu avea de gând să explodeze până în anii ’80, metodele lui Halpern au pregătit terenul pentru atributele sale timpurii și cele mai definitorii: Muzica intenționată pentru relaxare spirituală, vindecare religioasă și video-uri de ajutor personal proaste. A fost o afacere punk în mod ironic pentru o formă de muzică care a fost complet antitetică și contradictorie cu punk.
Ceva dubios și ciudat s-a întâmplat în anii ’80, totuși, și prin dubios vreau să zic incredibil de predictibil de către oricine cu o înțelegere de bază a psihologiei umane și a demograficelor. Toți Bommer-ii ce băgau LSD și dragoste gratis din anii ’60, erau adulți acum, iar maturizarea este grea cu plătirea facturilor și creșterea copiilor, ca de exemplu.
Era lui Reagan era totul despre consumerism grosolan și cras, menținerea pasului cu Joneses, și trăirea unei vieți a unei docilități aplicate precum cea potretizată în excelentul documentar They Live:
A lăsat mulți dintre acești ex-hippie simțindu-se obosiți, extenuați, epuizați, consumați de energie, și uzați, nesiguri încotro se puteau îndrepta, către ceva sens pentru consumul evident și viața goală de yuppie. Biserica? Pe dracu, părinții lor au făcut aia. Cu siguranță a existat ceva mai nou și a unei ere hip, care putea servi aceeași nevoie, ceva cu legături către tinerețea lor. Poți paria că exista!
Ce fusese odată retrogradat și exilat, către periferia și mahalaua societății, și populat majoritar cu nenorociți spirituali, a fost curând invadat și inundat cu suburbii căutând ceva ajutor, alinare și ușurare, de la viețile lor agitate și tumultoase. S-a vândut ca având toate răspunsurile cu care s-au tratat și vindecat misticii antici timp de mii de ani însă l-au înfășurat și împachetat în acumulări și combinații familiare vestice.
Iar New Age (ca și Oprah), au furnizat și asigurat și oferit totul: Cărțile de ajutor de sine, tratamentele de medicină alternativă, bijuteriile talentate și grozave și puturoase care puteau să deblocheze chakrele (cumva), și cel mai important, muzica care să îi trimită pe ei într-o fericire, extaz și beatitudine meditativă, relaxantă, liniștitoare, odihnitoare, adormitoare.
New Age a lovit publicul larg, mainstream, vânzându-se pe sine precum valul viitorului, al felurilor luminate, care pur și simplu s-au nimerit să fie un pic la culoare cu numerar. A lovit de asemenea bătaia de joc și batjocura mainstream, trântită la pământ drept chestii cu fixare rapidă, în fața treburilor serioase și reale ale zilei.
Percepția New Age a atins și ajuns un impas și o cumpănă dintre cele 2, retrăgându-se și depărtându-se înspre zgomotul de fundal din luptele și războaiele culturii, de atunci, și aproape au uitat aceste zile. O mai nouă eră înflorește și îmbobocește în maturitate, la urma urmelor.
Acum, muzica. Precum New Age a răsărit brusc cam în aceeași vreme precum Ambient, cele 2 adesea s-au amestecat în compilații și benzi de meditație și altele asemenea, însă cele 2 scene au avut foarte puțin una cu alta, în general.
Puriștii Ambient ar face spume la gură la avutul muzicii lor artistice abstracte, de sprânceană înaltă, cu gusturi rafinate și intelectuale, ca fiind asociată cu acea sentimentalitate excesivă siropoasă, de New Age, în timp ce puriștii New Age au savurat și plăcut ambele și nu au văzut care era problema. Amândouă au lucrat servind ca și colonae sonore de suport, ajutor și sprijin, pentru întâlnirile yoga, retragerile meditative, spa-urile de sănătate, toată acea putreziciune. Clar că o parte din acest “război” își are craniul bine înțepenit în al său rect și nu sunt închinătorii la cristale fulgătoare.
Dacă ai probleme la a diferenția între Ambient și New Age, diferența cheie este că Ambient se străduiește în mod continuu pentru abstracția de tapet sonic, în timp ce New Age aproape că nu o face niciodată.
Ambient va improviza prin jur, în spate, în fundal, cu o mică direcție aparentă, dar New Age te ține de mână (inimă / chakra / spirit / suflet / splină / superciliu), ghidându-te către oricare vindecare, curățare, sau realiniere, de care ai nevoie de la el.
Dacă Ambient are ca obiectiv, scop și țel să scoată și să șteargă prezența muzicianului care o face, atunci New Age se asigură dracului că tu știi că există o ființă reală adevărată care cântă la acel nai sau solo de harp. Ambient își va trata vocaliștii precum un alt nivel și strat de timbru, dar nu-i vei confunda sau greși pe Constance Demby sau Enya când vocile lor sunt reverberate într-un perete și zid de sunet indescifrabil.
New Age are o tonă de subgenuri. Jumătate din ele sunt interpretări de cântece tradiționale Folk, vestice, din jurul globului, inclusiv cele din vest (Celtic, Balearic, Native American, Icelandic cântat în gât). Altele sunt funcționaliste, intenționate ca muzică în serviciul acțiunilor particulare New Age: Meditație, realiniere a chakre-lor, terapie reiki, yoga, hot yoga, naked yoga, yoga pe o plajă, yoga pe o plajă goală, yoga la răsărit, yoga pe un munte, yoga sub mare (acel bas!), yoga în spațiu, și yoga de distrugere în masă.
Chiar dacă cultura New Age a descrescut și s-a morfozat în altceva, comparativ cu ziua sa de glorie și apogeul din anii ’80, interesul în muzică continuă. Coloanele sonore pentru prostiile mistice mereu îți vor găsi o audiență și un public și o mulțime de muzicieni de nai cu pad-uri de synth și sample-uri de păsări o vor demonstra cu nerăbdare.
Ca să știi.
Amprente sonore – New Age – Chill Out
- Enya – Aldebaran
- Corciolli – Lover In Dream
- David Naegele – Eternal Sanctuary
- Amethyste – Quietude
- Chinmaya Dunster – Right Livelihood
- Patrick Kosmos – Eargasm
- Erik Berglund – Angels Of Heaven’s Gate
- Coen Bais & Jons Pistoor – Lake (West)
- Mychael Danna & Tim Clement – Antiphon
- Star Inc. – Crystalline
- Gomer Edwin Evans – Enjoy The Trance-Like Atmosphere
- Medwyn Goodall – Invocation
- Don Robertson – Clouds
- Neuronium – Secret Audience
- Al Gromer Khan – Chandra
- Stephen Halpern & Dallas Smith – In The Beginning
- Prabodhi – Rhythm Of The Eternal Forest
- Stephen Halpern – Keynote G-Blue
- Kitaro – Straight Away To Orion
- Nik Tyndall – Sounds Of Silence
- Kitaro – Silver Moon
- Simon Cooper – The Mystic Ruby
- Anugama – Song Of The Whales
- Llewellyn – Reiki Gold
- Chris Spheeris – Kingdom In The Clouds
- David & Steve Gordon – Path With A Heart
- Inkarnation – Dive Deep
- Simon Cooper – Sunset Prophecy
- Aeoliah – Shamballa (Throat Centre)
- Ghostfriend – Moist
- Merlin’s Magic – Qi Gong Meditation, Pt. 1 (Attunement) – Directing The Qi
- Mathias Grassow – Summerland
- Mike Rowland – Silver Wings
- Ariel Kalma – Serenity, Pt. 1
- Max Folmer – The Heelstone
- Peter Howell – Legend
- Steven Cooper – Transcendence
- Ian Boddy – The Circle
- Klaus Doldinger – Constellation (Part 4)
- Nimanty – Etanee
- Karunesh & Osho – Phase ‘circle’
- Max Folmer – Vibrations (Part 2)
- Sven Torstenson – Time Pool
- Levantis – Spirit Of Liberty
- Gomer Edwin Evans – White Sands
- Jonathan Goldman & Laraaji – Light Of The Ocean
- Davol – Timescape
- Gary Stadler – Reflections
- Leonardo Rubinstein – Chrystals
- Kamal – Dreamscapes
- William Orbit – Fire And Mercy
- James Asher – Silver
- Roland Sante – The Gift Of The Angel
- Patrick O’hearn – Delicate
- Jonathan Goldman – Sacral Chakra – Ocean Gold
- Med Goodall – Dreeem
- Nik Tyndall – Havel
- Jacotte Chollet – Evocation
- Ray Lynch – The Oh Of Pleasure
- Mike Rowland – The Fairy Ring (Part III)
- Wavestar – Seascape
- Zazen – Cayman Blue
- John Flomer – Auroraflora
- Aeoliah – Fly Into Light
- David Sun – Eternal Spirit
- Robin Miller – Stargazing
- Peter Davison – Glide III
- Omnimotion – Magic Tree
- Airwave – Visions Of A World Beyond
- Jonn Serrie – The Visionary
- Gandalf – Mystic Voyage
- Christopher Buckman – Kelly’s Song
- Ojas – Light Dreams
- Ochi Brothers – Silver Shore
- Lucia Hwong – Generic Actress no. 3
- Frederick Rousseau – Drifting Deep
- David & Steve Gordon – Daybreak Appears
- Sky – On The Shores Of The High Priestess
- Hilary Stagg – Sunlight In The Rain
- Kamal – Frozen Wave
- Euphoria – Forever Never
- Neutron – Living Reef
- Barry Cleveland – Fire Mist
- Coral Cave – A Wedding Present
- Constance Demby – Radiance
- Brian Carter – Spirit Of Man
1.1. Chill Out
| Gen Muzical Electronic | Chill Out |
| Alte Denumiri | Ambient House, Balearic |
| Sfera / Scena | Chill Out |
| An Apariție | late 70s |
Chill Out ca și gen nu există în cel mai strict sens. Este mai mult o adunătură, încurcătură și un mișmaș de muzică care nu se potrivește ordonat și curat altundeva, dar totuși alipite și aduse împreună de către acel inconfundabil vibe de chill care coboară ușor precum un pahar de limonadă rece fresh, proaspătă, sau un sundae de vanilie ușor presărat cu bombonele. Și toată lumea adoră vanilia, în special oamenii albi.
Practic, este muzica care merge cel mai bine cu această imagine:
Prin urmare, putem spune că Chill Out este unul dintre cele mai de succes comercial genuri care sunt prin jur, un sunet marketat ușor care poate smulge, trage și culege oricare trăsături din oricare scene contemporare pe care și le dorește atâta timp cât aderă la păstrarea tonului ușor și răcoros, degajat.
Și în timp ce single-urile și albumele pot face rezonabil bine, calea comercială principală a Chill Out este compilația: Casele de discuri rotunjind și creând melodii variate în CD-uri care îți atrag privirea cu ceva concept lejer care le lega împreună pe toate.
O temă Balearică este destul de comună cu mulți producători captând starea de relaxare pe plajele din Ibiza, și odihnindu-se și lenevind la Cafe Del Mar. Sau poate un ton mistic este explorat precum se face în taberele Psy Chill. Unii ar merge către un concept mai impetuos și năvalnic, unde fuziunea, contopirea și amestecul de gen și explorare este încurajat, cu toate că nu atât de mult încât să sperie de tot potențialii cumpărători. Alții urmăresc și țintesc pentru cât de mulți bani pot ei face posibil, înghesuindu-se în cât mai mulți artiști de top familiari, cât pot ei posibil, așa că cel puțin tu vei recunoaște câțiva pentru cumpărarea ta de impuls.
Finalul secolului în mod particular a văzut o balonare excesivă în industria de compilații Chill Out, când artiști precum Moby, AIR, și Royksopp au avut hit-uri de radio din belșug.
Nu e de mirare și nu e nicio surpriză că directorii și executivii ai marilor case de discuri și-au dat seama că acest război era noua lor vacă de muls, cash cow, în Muzica Electronică. Nu doar că a fost pe placul copiilor și puștilor de petrecere, după coborâre și cădere, dar și mamele lor, de asemenea, întrucât era auzit și ascultat în coloanele sonore ale filmelor, jingle-urile de publicitate și reclamă, sau jucate și puse la radio, în timp ce făceai cumpărături la market, sau la piață.
Dacă e ceva, muzica din Chill Out este definită prin ceea ce îi lipsește, comparativ cu genurile unde își are cuibul și așternutul. Este Ambient Techno fără Techno; este Downtempo fără Funk; este Trip Hop fără Trip și puțin din Hop; este Psydub fără Dub și puțin din Psy; este Worldbeat fără lume; este New Age fără sevă și vigoare; este Shoegaze Pop fără Indie; este Synthpop fără Pop.
Există 1 milion și 1 micro-genuri risipite și împrăștiate de-a lungul Chill Out, dintre care unele din ele puteau să se bifurce și împartă în propriile lor mici ramuri dacă mai mulți producători s-ar fi prins de ele și ar fi urmat exemplul și modelul. Adesea aceste piese erau flirturi, distracții și amuzamente ale creatorilor lor, încercători din prima care au încercat ceva diferit și nu prea aveau nevoie de o continuare și o urmare cu adevărat, oricum. Sau ele erau atât de unice de la normă încât nimeni nu îndrăznea să muște din stil, ca nu cumva să pară și să dea impresia de hack-uri în proces.
Astfel că, prin urmare, primești și obți aici chestii și lucruri gen Ambient House, care a constat în The Orb – Little Fluffy Clouds și nimic altceva de remarcat. Și piese precum Manuel Gottsching – E2-E4, o aproape neclasificabilă sesiune de fuziune electro jazz – chill. În plus, producătorii gen Solar Fields, care și-a pliat și emulat meseria lui cu Psydub și Progpsy dar nici nu s-a angrenat în ele complet. Să nu mai menționez băieți gen Ulrich Schnauss care face o drăcie de shoegaze Trip Hop care este atât de distinctiv el, încât nimeni nu îndrăznește să-i călărească al său “schnauss”.
Ca să știi.
Amprente sonore – Chill Out – Chill Out
- Vangelis & Irene Papas – Le Fleuve
- Groove Armada – Serve Chilled
- Ultramarine – Saratoga (Upstate Mix)
- William Orbit – Who Owns The Octopus
- Salt Tank – Sargasso Sea
- Great Leap Forward – In Name Of The Supernatural
- Mesh – Purple Haze (Lanctos Breakdown Remake)
- Susumu Yokota – A Slowly Fainting Memory Of Love And Respect, And Hatred
- Rubies feat Feist – I Feel Electric (Tiedye mix)
- The Gentle People – Emotion Heater (Vocal Mix)
- Antena – Camino Del Sol
- George Garside – Journey To Oasis
- The Orb – Little Fluffy Clouds
- Max Essa – 2 B The One U Want (Soft Rocks Manhattan Transfer mix)
- Bluetech – To Mend
- Sunfire – Electronic
- Virginia Astley – Love’s A Lonely Place To Be
- Faithless – Evergreen
- Soulstice – Tenderly
- The Connection Machine – Mind Design
- Max Melvin – Whatever
- Plastyc Buddha – String Vibe
- Beth Orton – Central Reservation (Ben Watt mix)
- Chicane – No Ordinary Morning
- Aes Dana feat Miktek – Evenfall
- Dub Tractor – Overheated Livingroom
- Yello – To The Sea
- Blue Planet Corporation – A Foret(E)st Of Paradise
- Neotropic – Neotropic
- Frank Duval – Time For Angels
- Ryu Sakamoto – Adelic Penguins
- Norman Feller – Tiefenrausch
- Carbon Based Lifeforms – Dodecahedron
- Komeit – I Can Tell (Robert Lippok Prizma mix)
- Sounds From The Ground – Triangle
- Air – Sexy Boy
- Ultramarine – British Summertime
- Nytolbooth – Orange
- Faithless – Pastoral
- The Amalgamation Of Soundz – Alone
- Echostar – Night Light
- Fingers In The Noise – Plenitude
- Royksopp – So Easy
- Gai Barone – Metal Jaws (Slow)
- Miktek – Magnificent Desolation
- Bjork – Hidden Place
- Clannad – Herne
- Bent – I Love My Man
- Fhloston Paradigm – Liloo’s Seduction
- Vector Lovers – Big City Loner
- Effective Force – Will To Power
- Triangle Sun – White Song
- Arpatle – Solstitium
- Migs & Jelly – Enter The Soul
- Vir Unis – Pale Blue Dot
- LSG – The Train Of Thought (Reworked)
- Nor Elle – Before You Leave
- Phil Thornton – Message From A New Land
- Sarah Mclachlan – Fear (Lunasol mix)
- Khetzal – Glaciales Iacrimae
- Wilson Stout – Helpless (Dini Dub mix)
- Sauveur Mallia – Double Polygone
- Patrick O’hearn – Facing The Sun
- Bauri – Amethyst
- Solar Fields – The Stones Are Not Too Busy
- The Future Sound Of London – Papua New Guinea
- Milieu – Journey By Heliodrome
- Uman – Bird’s Eye View (Rhythmic mix)
- Reverso 68 – Baa Boo
- Solar Fields – The Missing
- Segue – Deep Valley
- Coyote – Our Time
- Ilija Rudman – Soul Embrace
- Sven Van Hees – Gregorian Lust
- Joe Hisaishi – Mind Space
- Invisible Conga People – Cable Dazed
- Lorenzo Montana – Hypnogreen
- Ulrish Schnauss – A Letter From Home
- Airlock – Alpha
- Tosca – Springer
- Greg Long – September
- Rara Avis – Yesterday
- Frou Frou – Must Be Dreaming
- Prefuse 73 – The Only Valentine’s Day Failure
- Lovers Lane – Island Memories
- Flying Lotus – Hunger
- Moebius & Roedelius – Gespiegelt
- Invisible Conga People – In A Hole
- Dfrnt – Surface
- Botany 5 – Love Bomb
- Innerself – Rise Of The Earth Keepers
- Pentatonik – Movements, Pt. 2
- Soma Sonic – Crazy Moon
- Alucidnation – Jammy Dodger
- Max Million – Skying
- People Press Play – These Days
- Track53 – We Were Warm (Sun Showers)
- Moby – Porcelain
- Peter Benisch – The Desert White
- Deuter – Prana
- Camoufia – Deepsun
- Fluff – Autumn Has Begun
- Reasonandu & Adrian Enescu – Peaceful Mind
- Metal Master – Spectrum (Double J mix)
- Circular – Glassy
- Heights Of Abraham – E.V.A.
- Runestone – The Moon’s Gift
- Mirror System – Blue Ocean
- The Beloved – Deliver Me
- Tonal Axis – Rainfall
- Boards Of Canada – New Seeds
- Yanni – Swept Away
- Gavin Froome – After The Rain
- Art 2 Heart – Relatively Joy
- Coyote – Beat Journey
- Futurespace – Synthetic Moods
- Nadia Ali – People
- Adelphi – Sunseeker
- GusGus – Anthem
- Enigma – In The Shadow, In The Light
- Sub Sub – Past
- James Murray – Ghostwalking
- SCANN-TEC – Svet
- Frost – Running Boy
- Hildenbeutel – Coming Back
- The Gentle People – Journey
- Ulrich Schnauss & Asc – 77
- Toney D & The Love Trip Orchestra – You Are My Desire (Slow – Instrumental)
- Hans Lundin – Skies In Disguise
- Van Basten – Perimitive (Part 1)
- Manuel Gottsching – E2-E4 Suite
- Miktek – As Mnemonics
- John Beltran – A New Room
- Buro feat Tiff Lacey – Close Enough (Extended Chillout mix)
- Grace Jones – The Crossing
- Namlook & Montana – Path XXXVI
- Dido – Sand In My Shoes
- Momu – Sunscicle
- Aksak Maboul – (Mit 1) Saure Gurke (Aus 1 Urwald Gelockt)
- Jessie Deep! – Chill Out Space
- Dust – Sky Inside A Room
- John Beltran – Collage Of Dreams
- Blue States – The Trainer Shuffle
- Mandrax – Melting
- Kvk – Reality Theory (Dub)
- Imploded View – That’s Thrift
- Cosmic Baby – Traume
- Bryn Thomas – Chatter
- Global Communication – 8 07
- Spooky Mountain – Dream Of A Place
- Alphatek – Anesperos Light
- Shaded Explorer – Speranza
- Renu – Into The Skyland
- Bindu – Light At Heart
- Sarin Sunday – Gateway To The Sun
- Solar Fields – Until We Meet The Sky
1.1.1. Indie
| Gen Muzical Electronic | Indie |
| Alte Denumiri | Indie Pop, Shoegaze, Dreampop, Chillwave |
| Sfera / Scena | Chill Out |
| An Apariție | early 90s |
Indie nu este un gen de muzică electronică, potrivit, propriu și adecvat. Este cel mai non-electronic gen din acest ghid (cu posibila excepție a Industrial Rock), dar are instrumentație electronică semnificativă ceea ce este motivul pentru care se află aici. Dar doar chestiile electronice. Așa că Shoegaze este reprezentat, dar Emo nu este. Dreampop este aici, dar Goth Pop nu este.
Indie este prescurtarea de la Independent din moment ce invocă imagini de trupe garage cu bărboși scheletronici, purtând blugi skinny și cerșind în stradă pentru donații și fise și monezi în baruri de scufundare și cafenele de clasă joasă în timp ce cântă despre despărțiri murdare și tumultoase. Dar niște Indie nu este așa. Niște Indie se bazează și se susține la greu și din belșug pe secvențiatoare (sequencers), pedale de efecte (effects pedals), pad-uri de atingere (touch pads), și sintetizatoare (synthesizers) pentru a accentua output-ul și rezultatul lor, și în timp ce focusul principal este încă rock-ul bazat pe chitară, ei nu ar suna a nimic fără ale lor gadget-uri electronice.
În mod interesant, când muzicienii Indie aleg să se ocupe și să se mânjească și să se umezească cu instrumentele electronice ei tind să caute lucruri care să le accentueze sunetul lor existent mai degrabă decât ceva care îl va înlocui, așa că ei evită, se feresc și ocolesc nonsensul condus de beat care dă putere la majoritatea celorlaltor genuri. În loc, în schimb, ei își texturează paleta lor cu peisaje sonore măturătoare, trecătoare, care gonesc repede, și uverturi, avansuri, chestii puse deasupra, făcându-și muzica lor mai chill și tulbure, neclară, ceea ce este motivul pentru care funcționează ca și un gen Chill Out mai mult decât orice altceva.
Spiritul Indie de DIY (Do It Yourself), esteticele lo-fi și sentimentul anti-comercial (oarecum) îi dă și conferă o calitate similară cu Punk, și deși Indie probabil că a venit din Punk, în mod decisiv și hotărât și ferm și incontestabil nu este și am să-ți explic de ce. Totul are de-a face cu demograficul primar al Indie: Hipsterii.
Peste toate acestea, hipsterii doresc autenticitate. Ei cred și consideră că ei o pot obține prin mimarea a orice a fost considerat autentic, dar ei sunt în mod tragic incapabili să înțeleagă și să apuce interna contradicție cum că mimarea autenticității este în sine un act inautentic, în mod inerent.
Când lucrul autentic pe care hipsterii îl mimează în mod inautentic devine popular și alți oameni încep să-l facă, hipsterii mereu reacționează negativ deoarece ei văd inautenticitatea în alți oameni care seu alătură unui moft sau trend dar ei sunt incapabili să o vadă în ei înșiși. Acesta este motivul pentru care ei întotdeauna răspund cu dispreț și batjocură, derâdere când vine vorba despre a știi / a-ți plăcea / a asculta muzică înainte de-a o face ceilalți. Sau, mai bine, muzica pe care nu a mai auzit-o nimeni (prin urmare prezervându-și a lor falsă inautenticitate).
A fi un hipster este a fi într-o stare de continuă căutare de o sursă autentică de ceva care nu este în mod curent și prezent exprimat neautentic de către nimeni altcineva (de aici piureul și combinația de stiluri retro precum creșterea de mustață Victoriană, purtarea de o pălărie de camionagiu, și mersul pe o bicicletă fixie cu un picior al pantalonului rulat în sus ascultând muzică de vinil pe un fonograf vechi cu manivelă și bând niște kombucha preparat în casă amestecat cu lapte artizanal de măgar).
Dacă asta nu este posibil atunci ei o vor tolera într-un fel superficial (știi tu, pentru ironie) pentru a menține și păstra noțiunea insecură a propriei lor autenticități. Și atâta timp cât lor le place la un alt nivel decât oricine altcineva, ei se consideră pe ei înșiși în limpezime și luciditate.
Adevărata originalitate și inspirație trebuie să fie propriul tău sine individual îndărătnic și neîmblânzit. Tu poți fi influențat de alte stiluri și idei însă ceea ce aduci tu și cu ceea ce vii trebuie să germineze din propria ta imaginație. Și trebuie să fie sincer și adevărat pentru tine. Aceea este natura autenticității.
Hipsterii sunt creativi, doar că ei nu creează. De fapt, ei nu pot crea pentru că în acel moment de creație ei încetează să mai fie hipsteri. Crearea de lucruri este o demonstrație că creatorul înțelege că adevărata autenticitate vine din interior. Nu poți înțelege asta și să fii un hipster.
Tu nu poți mima alte stiluri și să le numești al tău stil propriu de “a mima alte stiluri”. Ar fi ca și un pictor care taie părți și bucăți din alte picturi și le-ar pune pe canvasul său și le-ar numi o pictură originală. Da, colajul este o formă de artă valoroasă, valorizată și prețuită, dar nu este o pictură originală dacă nu ai pictat-o tu.
Aia fac hipsterii. Ei confundă și greșesc esteticele stilului cu intenția.
Cum diferă asta de Punk?
Ei bine Punk este despre autenticitate. Trebuie să fii autentic ca să fii Punk. Nu este despre zgomot, sau agresiune, sau comportamentul dezgustător și murdar, neșlefuit, nelustruit și necioplit. Este despre a fi tu. Este despre a fi real, adevărat. Este despre a fi Punk.
Wesley Willis este Punk. Daniel Johnston este Punk. Punk nu este despre a fi comercial, sau despre a te schimba pe tine astfel încât alții să te placă. Este despre maturitatea ta individuală, și abilitatea ta absolută de a nu-ți păsa deloc și de a te durea în cur despre ce crede oricine altcineva.
Acesta este motivul pentru care hipsterii sunt antiteza lui Punk. Ei încearcă să facă pe plac sensului oamenilor de nostalgie, trecutului lor, a ceea ce ei cred și consideră că este important când ei eșuează să realizeze că singurul lucru important sunt chiar ei înșiși. De când te oprești din a mai mima alte scene, doar atunci tu poți fi tu.
Necesită un anumit nivel de vulnerabilitate și curaj să te ridici și să stai în picioare pentru ceva în care tu crezi cu adevărat, și din toată ființa ta, indiferent de prețul său, valoare, sau critică. A avea convingeri este ceva de care hipsterii regulari și obișnuiți, normali, duc lipsă amărăcios, așa că atitudinea aplicată de meta-hipster în orice situație este să nu fi niciodată sincer. Ei (de obicei) îl numesc trolling, dar este efectiv doar insecuritate tipică de după adolescență.
Dacă hipsterilor le place muzica Indie deoarece este ceva întoarcere înapoi la trupele de chitară pe care le-au ascultat părinții lor, nefiind în același timp “mainstream”, se înșeală cu asta și merg pe drumul greșit. Aprecierea muzicii apare și are loc cel mai bine într-un vid. Niciodată nu aprecia și savura ceva pe baza a cine îl place (sau nu).
Acestea fiind spuse, Indie este de fapt destul de bun și mi-ar fi plăcut cu mult mai mult dacă n-ar fi fost toți ai dracului de hipsteri nenorociți.
PS: Dacă vii aici de la Pitchfork, du-te dracului.
Amprente sonore – Indie – Chill Out
- Chapterhouse – Mesmerise
- Doves – Compulsion
- Inspired Flight – It’s The Chemicals
- Dye – Fantasy
- School Of Seven Bells – Windstorm
- Polly Scattergood – Other Too Endless
- Lorraine – Transatlantic Flight
- Mika – Relax, Take It Easy
- Late Night Alumni – Sustaining
- Neotropic – Sunflower Girl
- Slowdive – Crazy For You
- Cult Club – All The People
- Washed Out – Echoes
- Marnie – Violet Affair
- Porter Robinson – Sad Machine
- Humans – Ennio
- One Dove – White Love
- Appaloosa – The Day We Fell In Love
- Slowdive – Alison
- Gorillaz – Empire Ants
- Caribou – Melody Day
- M83 – Midnight City
- Marnie – Summer Boys
- Parsley Sound – Ease Yourself And Glide
- Eivind Aarset – Dark Moisture
- Destroyer – Kaputt
- Curve – Horror Head
- Puro Instinct – Slivers Of You
- Jonathon Sigsworth – Hinterland
- The Green Kingdom – Harbor
- Hammock – The Air Between Us
- Alvvays – Archie, Marry Me
- Hiem – Zombie Party
- Mike Simonetti – The Third Of The Storms
- Manual – Blue Skied An’ Clear
- Teddybears Stockholm – Yours To Keep (feat Paola)
- Of Montreal – The Past Is A Grotesque Animal
- Silvia’s Magic Hands – Rocket Grave
- The Notwist – Pick Up The Phone
- The Field – The More That I Do
- Liquid Zen – Blown Away
- Super Numeri – The Electric Horse Garden
- Duke Spirit – Blue And Yellow Light
- The Postal Service – Such Great Heights
- Sound Of Ceres – Ember Age
- Beck – Steal My Body Home
- Yppah – Happy To See You
- Caribou – Can’t Do Without You
- Friendly Fires – Blue Cassette
- Supercar – White Surf Style 5
- Butterfly Child – Louis As Anna
- Starfucker – The White Of Noon
1.2. Worldbeat
| Gen Muzical Electronic | Wolrdbeat |
| Alte Denumiri | Ethnic Beat, Ethnic Fusion, Tribal Chill, World Music |
| Sfera / Scena | Chill Out |
| An Apariție | early 80s |
Worldbeat este New Age cu influențe mai etnice decât se simt confortabil să savureze ale sale audiențe îmbătrânite de hippies Boomer și bloggerițe mame anti-vacciniste. Sau este New Age cu un beat mai consistent de un tempo crescut. Dar este un beat tribal.
Din moment ce spațiul nostru global continuă să se micșoreze, din ce în ce mai multe culturi ajung să ia contact unele cu altele, expunându-și muzica lor în proces. Deși multă din ea pare inițial incompatibilă tonal (nu prea aleargă și se grăbește nimeni să folosească scara sau gama Indonesian Slendro sau maqam-ul Arabic în muzica vestică), artiștii întreprinzători, cutezători și cu inițiativă au găsit căi și metode de-a combina și blendui melodii și armonii disparate și cu totul diferite împreună, fuzionând îndepărtatul folk Asian cu pop-ul Vestic plin de viață și energic, sau beat-urile tribale pline de ritm topindu-se cu tobele de jazz legănate și oscilante.
Odată ce vrăjitoria de studio putea să sample-uiască sunete din toată lumea, asta a deschis o nouă cale și un nou drum pentru fuziunea de muzică – cântăreți de cap, gât, Mongolezi, și coriști pitici frecându-și umerii cu harpiștii Celtici și smucitorii de knob-uri și butoane 303.
Worldbeat este așadar o celebrare a umanității ca și un întreg, ignorând barierele rasiale pe care noi ni le-am provocat, aplicat și cauzat asupra noi înșine, unindu-ne sub un pământ și o bază comună muzicală în speranța de-a deveni o națiune globală unică, singulară, încurajând pacea, dragostea, unitatea, și respectul.
Sau …
Worldbeat este apropiere și însușire culturală și este prin urmare ofensatoare, ofensivă și jignitoare, precum oamenii albi jucând lacrosse sau Lady Gaga îmbrăcându-se ca și Roison Murphy. Este o formă de neo-colonialism: Pretențioșii muzicieni bogați din țările Vestice merg și pornesc în explorarea tărâmurilor de dincolo de mare și ocean, descoperind noul pământ în muzica “etnică”, plantând un steag de creativitate și numind-o un stil de fuziune original, făcând bancă și bani din topurile de vânzări și niciodată trimițând vreun sfanț sau penny înapoi către muzicienii originali. Okay uneori ei au făcut-o dar nu întotdeauna.
Din fericire, apropierea și însușirea culturală merge în ambele sensuri, cu artiștii nativi folosind sintetizatoarele și mașinile de drumming pentru a-și accentua propria lor moștenire bogată artistică.
Oricare parte sau tabără vrei s-o iei în acest argument și această dezbatere, dispută, ține de tine, dar totul definește ce fel de băț ai adânc băgat în fundul tău.
În termeni de muzică electronică, cele mai timpurii exemple de Worldbeat au venit din 2 surse: Prima este muzica World, o variantă acustică de Folk care a înlănțuit și înrudit, a făcut punte peste diferitele culturi (gândește-te la Zamfir – The Lonely Shepherd).
Cealaltă este scena New Wave, în principiu muzicieni Britanici care căutau noi căi și metode de a deconstrui Pop Rock, precum Peter Gabriel și The Police, punctând hit-uri huge, imense, în timp ce au introdus instrumentele ce sunau etnic. Când ei au făcut asta a fost pur și simplu numită Ethnic Fusion. Asta a fost în timpul fazei “We Are The World” a anilor ’80 unde conștientizarea globală a devenit un subiect hot, puternic, popular, important, pentru mulți artiști vestici dornici și nerăbdători să devină insuportabili grețoși.
Ca și un gen, Worldbeat nu a existat cu adevărat încă, deși sampling-ul a făcut Ethnic Fusion mai simplu, mai comun, și mai gustos și acceptabil de către audiențele vestice. Apoi în 1990 un tip numit Mihai Crețu (Michael Cretu) a lansat asta:
Acesta este unul din acele albume căruia probabil că deja i-ai auzit fiecare cântec de pe el chiar dacă nu l-ai deținut sau nu ți-a ieșit în calea ta în mod conștiincios pentru a-l asculta cu adevărat. Gen în magazinul de alimente sau într-un show TV sau într-o reclamă de mașină. Este atât de canon în cultura pop încât a devenit un clicheu.
Nu doar că efortul de debut al Enigma a spart și lovit topurile cu amestecarea de beat-uri de club erotice, instrumente etnice, și voci Vestice (cântările religioase, psalmii, Gregorieni, ar putea fi la fel de bine Vestice), dar a și trecut peste multe scene în proces. Cluberii au luat acțiune și au observat. New Agerii au luat acțiune și au observat. Softcore porn Producătorii de filme erotice cu siguranță au luat acțiune și au observat. Și frate ce-au mai luat în seamă și observat casele de discuri.
Copiile au inundat piața căutând să capitalizeze succesul lui Enigma. Și cu atât de multe culturi etnice de explorat pentru sample-uri, ar exista o sursă nelimitată de zeamă și ciubuc pentru acest tren. Cu excepția că totul s-a cam dus și a pierit până pe la mijlocul anilor ’90, cu majoritatea consumatorilor tratând Worldbeat ca pe un moft fermecător și încântător care a înscris o serie de melodii memorabile dar nimic ce ei au vrut să exploreze pe mai departe.
În timp ce toată aia se întâmpla o variantă underground a Wolrdbeat a găsit succesul cu petrecerile rave de exterior tari și iritabile. Mai puțin motivate cinic de către puternicii dolărași corporatiști, acești producători au căutat și cercetat să rețină și să păstreze moștenirea culturală în sample-urile lor, meșteșugind și creând beat-uri dance în serviciul suflatului în lemn și sitariilor și yodeling-ului.
Întreabă oricare din acești producători dacă ei fac Worldbeat totuși iar ei o vor nega, numele mai pângărit decât o Kardashian la o convenție NAACP. La fel de bine încât o mare parte din această tulpină de Worldbeat s-a comasat și unit în final cu Psydub care încă continuă până în ziua de astăzi, sau folk-ul ca formă liberă prog jazz-rock care nu va exista niciodată în acest Ghid.
Dar stai, există o a 3-a variantă de Worldbeat, chestiile autentice! Probabil că a existat în vreo formă atât de înapoi de când au fost făcute disponibile instrumentele electronice. Dar din moment ce partea comercială a Worldbeat s-a sufocat în propriul său succes, trupele, grupurile, și producătorii de pe tot globul își făceau propriile lor beat-uri, chiar uneori cu penetrarea pieței Vestice, în minte.
Destul de multe case de discuri au răsărit pentru a susține aceste acte în astfel de exotice tărâmuri precum Malibu (Triloka Records) și San Francisco (Six Degree Records).
Cineva poate împărți toate astea în ale sale sub-genuri variate regionale și culturale dar aia ar balona și umfla acest Ghid către nivele ridicole și absurde de așchiere și fragmentare. Poți să zici care-i care după sample-uri, oricum.
Ca să știi.
Amprente sonore – Worldbeat – Chill Out
- Puff Dragon – Chinese Radio
- Karunesh – Beyond Heaven
- Jasper Van’t Hof – Kalungu Talks
- Gregorian – My Heart Is Burning
- Hol Baumann – Radio Bombay
- Nusrat Fateh Ali Khan – Mustt Mustt (Massive Attack mix)
- Achillea – The Nine Worlds
- Ishq – Ra
- League Of Nations – Impossible Religion
- G.O.L. – Soma Holiday
- Dreamcatcher – In An Ocean Of Joy
- Lesiem – Lesiem
- Celestial – Bio-Gravity
- Nicola Conte – Missione A Bombay
- Beautiful World – In Existence
- State Of Bengal – Elephant Ride
- Oliver Shanti & Friends – Sacral Nirvana
- David Starfire – Indian Fever
- Gregoria – The Rhythm
- Ibizarre – Prayer For Gaia
- Karri Kakoulli – Love Exotico
- Gaudi – Tribalove
- Midival Punditz – Electric Universe
- Adiemus – Tintinnabulum
- Jairamji – Mother Tongue
- Monsson – Ever So Lonely
- Banco De Gaia – Soufie
- Sacred Spirit – Yeha-Noha (Wishes Of Happiness And Prosperity)
- Lal Meri – Take Me As I Am
- Peyote – Shamen’s Call (Extended mix)
- B-Tribe – Ahoy
- Yulduz Usmanova – Maida
- Transglobal Underground – Temple Head
- Global Dance Project – Japanese Cherry Blossoms
- Ski-Fi feat Manjit – Take Me Away (Cottonbelly mix)
- Lakay – Life Like A Travel
- Astral Waves – Ashura II
- Ofra Haza – Im Nin’alu & Galbi (Oriental Extended mix)
- Tulku – Life Force
- Wally Brill – Kiddush Le-Shabbat
- Marcome – Time To Follow
- Cydelix – Anama
- Makyo – Takshaka
- Dao De Noize – Kalam Iv
- G.O.L. – Angelica In Delirium
- Argus – The Time Before
- Tuu – High Places
- Deep Forest – Deep Forest
- Loop Guru – Diwana
- Dierdre – Waiting For Spring
- World Spirit – March Of Freedom
- Renaissance Man – Vancouver
- Kaya Project – Kanzaman Breaks
- Adham Shaikh – Still Shakin
- One Dove – Transient Truth
- Toires – Nabab
- Cygna – Caucasus
- Dissidenten – Telephone Arab
- Oliver Shanti – Shakti Walks On
- Zuco 103 – Brazilectro
- James Asher – Ocean Of Dreams
- Elea – Yatra
- Les Negresses Vertes – Face A La Mer (Massive Attack mix)
- Gregorian – Voyage Voyage
- Cry Sisco – Afro Dizzi Act
- Midival Punditz – Far From Home
- Kaya Project – 23 Towers
- Afro Celt Soundsystem – Nil Cead Againn Dul Abhaile – We Cannot Go Home
- Voice Of Africa – Albinoni
- Enigma – Return To Innocence
- Deep Forest – Gathering
- Tim Clement – Beautiful Lady
- Peter Gabriel – In Your Eyes
- HUVA Network – Orientations
- Bud Alzir – Morocco
- Rhythm Method – Goa-Season Of The Monsoon
- I-Level – In The River
- Jef Stott – Funky Nawari
- Sad World – Kirkuk
- Amethystium – Exultation
- Tribalistic Society – Aarhus On A Sunday Afternoon
- Bob Holroyd – Adrift In Kerala
- Cheb I Sabbah – Kinna Sohna
- Indigo – Memories Of Lhasa
- Ekova – Todosim
- Azam Ali – Spring Arrives
- Dr. Trippy – Sirens Of Lorelei
- Osamu Kitajima – Beyond The Circle
- Mr. Peculiar feat Athena Etana – Ancient Tribes
- Issa Bagayogo – Sya
- Uman – Arabian Nights
- Delerium – Duende
- Suns Of Arqa – Durga Dub
- Material – Ineffect
- Dao Dezi – Ti Eliz Iza
- Karsh Kale – Analog Mood Swings
- Tulku – Meena Devi (Goddess mix)
- Enigma – Mea Culpa
- Manu Dibango – Echos Beti
- Yulduz Usmanova – I Wish You Were Here
- Phil Thornton – Summer Solstice
- Up, Bustle & Out – Silk, Perfumes And Gold (Another Man’s Frontier)
- Niyaz – Dunya