Hip Hop – muzica hip hop sau hip-hop, care mai este cunoscută ca și muzică rap, este un gen de muzică populară dezvoltat în Statele Unite de către African-Americanii din interiorul orașului și Caraibe-Americanii din cartierul Bronx, al New York-ului anilor 1970.
1. Rap
| Gen Muzical Electronic | Rap |
| Alte Denumiri | Freestyling, MCing, Hip Hop |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | mid to late 70s |
Rap a fost inventat de către oamenii negri.
Debbie Harry a făcut odată o tentativă curajoasă ca să încerce să ne convingă că oamenii albi l-au inventat, dar rezultatul a fost awkward și dubios; o imitare stângace și neîndemânatică a unei forme de artă pe care ea nu a înțeles-o complet, în profunzime, mai mult decât “cuvintele rimează la greu”. Ceea ce e simplu să faci când rimezi cuvinte precum casă / masă / terasă / grimasă / carcasă – știi tu, genul ăla de poezie provocatoare și sfidătoare cu care au venit copiii de 8 ani. Cântecul este încă captivant ca naiba.
Rap este unul dintre cei 4 piloni care formează și țin pe picioare cultura Hip Hop (celelalte 3 fiind graffiti, DJ-ala și breakdancing-ul … și un posibil al 5-lea pilon: Basketball, alături de al său tovarăș, mixtape-ul And1) și mai mult ca sporturile profesionale și industria pușcăriilor, este aproape complet dominată de African-Americani.
Originile Rap pot să ducă înapoi către tradițiile de prăjire din Jamaica.
În anii ’50 și ’60 – cântecele Reggae și Dub au fost vândute ca single-uri de 17.78 cm, pe 114.3 cm – era cutumiar și obișnuit pentru casele de discuri sau înregistrări să pună cântecul complet pe Partea-A, și o versiune instrumentală pe Partea-B. Jamaicanii organizau petreceri de “prăjire” (toasting), o formă de karaoke, unde DJ-ii puneau să cânte instrumentalul Părții-B, iar voluntarii veneau la un microfon și îl apucau ca să improvizeze propriile lor versuri.
Persoana de la microfon a devenit cunoscut drept “Master of Ceremonies”, sau MC, iar improvizațiile lor au devenit cunoscute drept “freestyling”. Oamenii care erau nasoli la asta, se poticneau, încurcau și bâlbâiau printre cuvinte, curbau liniile, sau nu se puteau gândi la nimic ce să spună (așa că fix ca karaoke-le real). Oamenii care erau buni la asta, aveau “flow” – un tip de cadență și ritmicitate în voce și inflexiune care reflectau ritmul cântecului, și ei au devenit așa de buni la asta încât ei erau mai mult decât doar toastmasters sau maeștri ai toast-ului. Ei erau poeți orali urbani.
În anii 1970, 2 lucruri importante s-au întâmplat:
Placa turntable cu acționare directă SL-1200 a fost lansată de către Technics în 1972, și a devenit penultima sculă DJ pentru următorii 30 de ani. Turntable-urile (chiar și turntable-urile cu acționare directă), au existat înainte de această vreme dar componenta cheie a seriei SL era aceea că tu puteai manipula platoul sau platanul cu mâna ta, și nu strica motorul, precum era cazul turntable-urilor acționată prin curea sau bandă, centură (formatul Beta al războaielor de turntable-uri). Odată ce i-ai dat drumul, se întoarce exact la viteza sa regulară și normală, obișnuită.
Asta a permis DJ-ilor să folosească turntable-ul ca și un instrument, oprind și pornind muzica în timp real, sau chiar să o inverseze, sau să o inverseze și să o redirecționeze înainte, sau să o inverseze și să o înainteze și să o inverseze și să o înainteze din nou și din nou cu adevărat super rapid, născându-se o nouă tehnică numită “scratching” (sau zgâriere) (și dând naștere la genul ultra tehnic, Turntablism), care este atât de competitivă, încât există și un concurs anual numit DMC World Championships, pentru a se determina și hotărî cine este cel mai bun la inversarea și înaintarea înregistrărilor cu adevărat super rapid.
Celălalt lucru important a fost o criză economică în Jamaica la începutul anilor ’70, forțând mulți dintre locuitorii insulei să imigreze către oportunități mai bune. Unii au mers în Canada, și au transformat țara într-o centrală de putere de pistă de alergat, pentru următorii 20 de ani. Alții au mers în America – în special unii dintre cei mai buni toasteri și DJ, și mai specific în New York City.
A fost în Harlem și Bronx, unde toasting-ul Jamaican a devenit Rap, din moment ce MC-ii imigranți au vărsat sunetele Reggae și Dub, și s-au acordat la noile sunete ale Big Apple – în principal, Funk și Disco. Primele înregistrări Rap erau bazate pe groove-uri Disco, întrucât DJ-ii au legat un mixer la o pereche de Tech 12s, astfel încât ei puteau să mixeze același bridge instrumental de 4-bare, de pe 2 copii ale aceleiași înregistrări, punând să ruleze și să cânte una, în timp ce pe cealaltă o inversau sau derulau înapoi, și țopăind înainte și înapoi, în mod eficient prelungind cântecul și, prin urmare, rapping-ul. Această tehnică de ‘țopăială’ sau “Hip Hop“, a conferit culturii omonimul său (după cum se spune).
Industria s-a prins de ceea ce făceau DJ-ii, și într-un efort de-ai exploata ajuta, casele de discuri au început să lanseze single-uri de 30.48 cm, pe 83.82 cm, mai târziu în acel deceniu (mix-uri de club extinse, de 8-10 minute, cu hit-uri Disco și Funk), astfel încât DJ-ii nu trebuiau să facă toată acea treabă cu țopăiala hip. Asta a permis generațiilor din urmă, și cele mai de final, de DJ să fie mai leneși, și mai puțin pricepuți și competenți, decât generațiile anterioare și mai dependente și sigure de forțele pieței, un pattern ce continuă chiar și astăzi.
La începutul anilor ’80, producătorii Rap și MC-ii au devenit mai puțin dependenți de DJ ca să le loopeze muzica Disco pentru ei (pentru că asta costă bani) și au început să folosească noile mașini de drum, care loveau piața, în special Roland TR-808, care a fost original intenționat ca și un device de click pe melodie, pentru trupele de chitară prea nasoale și nașpa ca să angajeze un drummer sau toboșar real. A fost rejectat de către industria rock, pentru că nu suna deloc ca și tobele reale. Dar are un kick sau o lovitură de bas, adâncă, profundă, puternică și delicioasă care, cu o singură mână sau cu un singur deget, a lansat genurile Electro și Technobass.
TR-808 nu s-a vândut bine inițial, retrogradându-l la pubelele de chilipiruri ale magazinelor de muzică second hand și magazinele de consignație și transport de mărfuri. De acolo și-a găsit o a 2-a viață în mâinile producătorilor de Rap dornici, nerăbdători și entuziaști, cu bugete slabe, insuficiente și neentuziaste (aceia care nu-și puteau permite o mașina de drum, beat-boxed, ceea ce este atât minunat, cât și trist, în același timp. Este ca și un investitor de finanțe mari, fără bani, prefăcându-se că joacă la bursă).
Mai târziu în anii ’80, lucrurile au devenit și mai ușoare pentru producătorii de Rap, când au sosit sampler-ele digitale, în special E-mu SP-1200, lansat în 1987. Acum, producătorii Rap se puteau întoarce la sunetele Funk, Soul, R&B și Disco ale copilăriei și tinereții lor, jefuind break-uri de tobă, și loopându-le în samplere, creând în mod eficient cântece întregi (și în anumite cazuri, albume întregi), cu doar o singură piesă de echipament și aparatură, și 4 secunde de muzică actuală, efectivă. A devenit super ușor să faci muzică Rap în acest punct, iar scena s-a fracturat în feude regionale.
Găsirea de exemple ale muzicii Rap cele mai timpurii în anii ’70 este complicată și delicată, cu schepsis, tricky, având în vedere că deceniul era aproape terminat înainte ca cineva să se fi gândit că viitoarele generații ar putea fi interesate în subiectele despre care ei rappuiau. Așa că nu e de parcă Rap nu a existat la începutul anilor ’70, în măsura în care oamenii pur și simplu nu au înregistrat nimic. Asta era pe de o parte din cauză că Rap a fost inițial privit ca și un format de muzică live, iar energia performanței și interpretării live nu putea fi niciodată capturată și înregistrată așa cum trebuia. Așa că deși noi nu avem nicio evidență, Kool Herc insistă că asta este ceea ce el făcea la momentul respectiv.
Dar probabil că un motiv mai bun este faptul că singurii oameni care rappuiau erau tinerii negri săraci din Harlem și Bronx de Sud iar ei pur și simplu nu au avut mijloacele de a crea case de discuri și a vinde muzică. Tot ce au făcut ei a fost să devină maeștri la a vorbi super rapid. Venirea cu o strategie de business detaliată despre cum să-și marketeze muzica lor către mase, era dincolo de expertiza lor (să nu mai menționez profanator, într-un fel).
A fost doar când o străină – Sylvia Robinson, mogul al All Platinum Records – s-a interesat de ceea ce a auzit la un club de noapte din Manhattan, încât genul a primit prima mare erupție. Pe baza inspirației și intuiției, ea a decis să facă o înregistrare cu primii 3 copii de pe stradă pe care i-a putut găsi care au vorbit super rapid, și așa Sugarhill Gang – o ținută de studio fabricată – s-a născut.
Un argument mult mai poetic sugerează că Rap nu a început oficial până în 13-14 iulie, 1977 – data scandaloasei pane de curent din New York City. Pentru aproape 2 zile întregi, cel mai mare oraș al Pământului a fost fără putere și energie, iar locuitorii săi s-au întors la un stil de viață bazat pe subzistență și existență (precum Mad Max, dar cu mai puțin deșert și tampoane de fotbal).
Rezidenții orașului de mai din mijloc, s-au folosit și au profitat de această oportunitate unică de a îmbrățișa consumerismul radical, și mulți rapperi aspiranți și ambițioși și producători au jefuit, prăduit și devalizat magazinele de muzică, pentru board-uri de mixing râvnite și echipament de DJ. Și noi știm că asta s-a întâmplat deoarece fix aceiași rapperi și DJ au recunoscut ca atare.
Deodată, aproape peste noapte, orașul a fost scăldat în muzică Rap, case de discuri, înregistrări, și performanțe și interpretări de top. Acum nu zic că corelația implică cauzalitate, dar nu poți să negi că pana de curent cu siguranță a ajutat ca mijloacele să ajungă în mâinile potrivite. O industrie muzicală s-a născut din întunericul nopții.
Așa că nu se poate spune că Rap ajunsese oficial ca și o industrie până în anii 1980, dar îmi place să folosesc anul de reper 1972, ca și un punct de pornire, deoarece Rap n-a devenit chiar Rap până când DJ-ul nu putea să stabilească un groove bolnav pentru MC ca el să-l vorbească necontenit pe deasupra. Și el nu poate face asta fără Tech-12s.
Primul cântec Rap care a fost de top, a fost mai susul menționat Sugarhill Gang – Rapper’s Delight, în 1979, care era efectiv doar un gang sau o grupare de toasteri, car făceau freestyle și improvizau, timp de 15 minute, peste același groove al Chic, Good Times. Multă dintre muzica timpurie Rap era muzică de petrecere, deci versurile erau despre petrecere și a avea un timp minunat, a te distra, fără nicio substanță durabilă sau conținut rău, răutăcios.
Toată aia s-a schimbat cu Grandmaster Flash – The Message. Lansat și scos în 1982, a marcat o schimbare de direcție ascuțită și bruscă, de la conținutul de versuri nepăsător și fericit-cu-noroc al lui Kurtis Blow și al Sugar Hill Records. A fost o portretizare fără compromisuri, intransigentă, brută, crudă și neprelucrată, a realităților vieții interne de oraș, un imn al asaltului și atacului economic vicios al Americii Reagane, asupra propriilor oameni.
După acest punct, era arhaică a Rap s-a terminat, întrucât noi tehnologii și idei l-au împărțit în câteva subgenuri, unele bazate pe estetice (precum Turntablism, Conscious Rap, sau chiar Nerdcore), dar majoritatea apărând de sine stătătoare (Eastcoast, Westcoast, Southern). Împreună, alături de potrivitul Rap, acestea au devenit cunoscute drept Gangsta Rap, până la finalul anilor ’80.
Viața grea, de golan, a preluat scena Hip Hop într-un mod important. Sunetul de petrecere pozitiv, de a te simți bine, oldskool, a fost bine făcut și gata, și nu prea a supraviețuit deceniului.
Amprente sonore – Rap – Hip Hop
- Kool Rock Steady – Power Move
- Sweet G – Boogie Feelin’ Rap
- Sequence – And You Know That
- Funky 4 Plus 1 – That’s The Joint
- Dub Pistols – Open
- Choice – Down With My Man
- Count Coolout – Rhythm Rap Rock
- TJ Swan – And You Know That
- Trouble Funk – Hey Fellas
- Sir Mix-A-Lot – Posse On Broadway (The Godzilla mix)
- Scoopy – Scoopy Rap
- Run DMC – King Of Rock
- Toddy Tee – Lost In Space (Vocal)
- Love Bug Star-Ski & The Harlem World Crew – Positive Life
- High Fidelity Three – B-Boys Breakdance
- Dimples D – Sucker DJs (I Will Survive)
- Wanda Dee – To The Bone
- Men At Play – Dr. Jam
- MC Lyte – Poor Georgie
- D.st. – Home Of Hip Hop
- Rappers Rapp Group – Rappin’ Partee Groove
- Tony Scott – The Chief
- Grandmaster Flash – The Message
- High Fidelity Three feat Sarah Dash – Satisfaction
- Younger Generation – We Rap More Mellow
- Grand Wizard Theodore, The Fantastic Romantic Five – Can I Get A Soul Clap ‘fresh Out The Pack’
- Marz – I Got A Boyfriend Now
- Disco Daddy & Captain Rapp – Gigolo Groove (Party – Radio Version)
- Teen Machine – Teen Machine Rap
- Black Bird & Kevski – On The Go
- Magnificent Three & Fearless Master – Crush (Vocal)
- Crash Crew – We Are Known As Emcees (We Turn Party’s Out)
- Lateef & Z-Trip feat Lyrics Born – The Get Down
- The Russell Brother – The party Scene (SV)
- DJ Kool – I Got Dat Feelin’
- Boogie Down Productions – South Bronx
- Mistafide – Equidity Funk
- Kurtis Blow – The Breaks
- Crash Crew – Breaking Bells (Take Me To The Mardi Gras)
- Portable Patrol – Cop Bop
- Prince Ikey C – The Doobie
- West Street Mob – I Can’t Stop
- Time Zone – The Wildstyle
- A Tribe Called Quest – Check The Rhime
- Big Daddy Kane – Get Into It
- Funky Four Plus One More – Rappin’ And Rocking The House
- Spoonie Gee – Spoon’in Rap
- Trouble Funk – Pump Me Up
- Jazzy D – Wack Girl
- Ice T & Chris ‘the Glove’ Taylor – Reckless
- West Street Mob – Let’s Dance (Make Your Body Move)
- Family – Family Rap
- Public Enemy – Fight The Power
- Captain Rapp – Bad Times (I Can’t Stand It)
- Young MC – Bust A Move
- Super 3 – Philosophy Rappin’ Spree
- Daniel Sofer – Rythm Rock Rap
- Worse ’em – Triple M Bass
- Busy Bee – Making Cash Money
- Devastatin Dave (The Turntable Slave) – Zip Zap Rap
- The Mean Machine – Disco Dream
- Rodney O – These Are My Beats
- Beastie Boys – The Sounds of Science
- Cookie Crew – Females
- Mantronix – Bassline
- Z-Factor – I Am The DJ
- Rod Lee – Dance My Pain Away
- Lady B – To The Beat Y’all
- Toddy Tee – The Batterram
- Beastie Boys – Time To Get Ill
- The Rock Rangers – Country Western Rock
- MC Miker G & DJ Sven – Holiday Rap
- Willie Wood & The Willie Wood Crew – Willie Rap
- Harlem World Crew – Rappers Convention
- Captain Hollywood – Do That Thang
- Newcleus – Jam For The 90s
- Maestro Fresh Wes – Let Your Back Bone Slide
- Grandmaster Flash & Melle Mel – White Lines (Don’t Do It)
- Epmd – Strictly Business
- Great Peso & Mr. Nasty – It’s Time To Rock
- Tuff Crew – My Part Of Town
- Triple Crown – Winners Take It All
- Raheem – The Vigilante
- Newcleus – Jam On It
- The Organization – The Big Beat
- Cc Crew – Cc Crew Rap
- Margo’s Kool Out Crew – Death Rap
- Sugar Daddy – One More Time
- Gigolo Tony – Smurf Rock
- DJ Hollywood – Shock, Shock The House
- Mr. Sweety G – At The Place To Be
- Sugar Hill Gang – Rapper’s Delight
- Jazzy Jay & T La Rock – It’s Yours
- Fantasy Three – Summer
- De La Soul – A Roller Skating Jam Named Saturdays
- Royal Flush – Shake Me Down
- Spoonie Gee And The Treacherous Three – The New Rap Language
- Def Iv – Get Busy
- Super-Wolf – Super-Wolf Can Do It
- UTFO – Leader Of The Pack
- Kool Moe Dee – The Down Beat
- Captain Rock – Cosmic Blast
- Trecherous Three – Yes We Can-Can
- Whodini – Freaks Come Out At Night
- Master Jay – We Are People Too
- Bramsam – Move Your Body
- MC Frosty & Lovin’ C – Radio Activity Rapp (Street Version)
1.1. Turntablism (derivat din Electro)
| Gen Muzical Electronic | Turntablism |
| Alte Denumiri | Scratching, DJing, Mashup, Chopped And Screwed |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | early 80s |
Turntablism este mousse-ul sau spuma de ciocolată înghețată super dulce și foarte bogată, a panteonului muzicii electronice. Este cel mai bine să nu o consumi în doze mari decât dacă nu vrei o durere de burtică. Este vorba despre calitate, în loc de cantitate.
Turntablism este dator existenței sale pentru turntable-ul cu acționare directă, Technics SL-1200, ceea ce este super important, așa că dă-mi voie să fac o paranteză, și să merg puțin pe lângă, pentru a vorbi despre această piesă de echipament magnifică și măreață, de asemenea cunoscută ca și 12s-ul, Tech 12s, punțile, mesele, spinner-ele, platanele, 1-rile și 2-urile, roțile de oțel, cântătoarele de înregistrări, dependența de cocaină neagră, cel mai scump hobby din lume, chestiile revolutive care cântă și pun muzica, mașina hipster nebună de muzică odios de pretențioasă, scumpul cu greutatea unei hârtii de “nici măcar nu deții vreo înregistrare de ce ai acest record player stupid”.
Technics SL-1200 a fost preferat dintre toate celelalte record playere pentru durabiliatea lui. Aceste lucruri erau construite precum tancurile rusești. Am văzut Tech 12s-uri aruncate de la înălțimea unui avion pe scări, căzute de la balcoane, azvârlite din mașini în mers, pus furtunul pe ele, vomitat pe ele, turnat pe ele cola lipicioasă și bourbon, lăsate în ploaie, incendiate, și chiar și îngropate sub 1 m de nisip – și ele tot au funcționat fără defect, impecabil. Puteai construi un frigider din Tech 12s și și apoi să-l ascunzi în frigider, că să supraviețuiască unei explozii nucleare. Ele sunt practic indestructibile.
Majoritatea record player-elor urăsc să fie atinse. Tech 12 poate fi atins, împins, oprit, întors înapoi, încetinit, și manipulat manual în orice fel și mod îți dorești. Și când tu-i dai drumul, mereu se întoarce fix la viteza sa obișnuită, cu 0 delay sau întârziere, latență. Este în jur de imposibil să distrugi motorul și design-ul său simplu (3 butoane, un knob și un slider), presupune o curbă de învățare superficială, și barieră scăzută la intrare. Pentru un anume motiv, Technics s-au oprit din a mai face unitatea de cântare a vinil-ului, în 2010, dar l-a readus înapoi în 2016, după un strigăt al publicului plângându-se legat de moștenire pierdută, sau ceva așa.
Odată ce DJ-ii și-au dat seama cum să folosească Tech 12 ca și un instrument, și apoi au inventat lucruri precum scratching-ul, beatmatching-ul, jucatul și jonglatul cu beat-ul, backspinning-ul, hip hopping-ul, tăierea, mixing-ul, blocarea frazei, stiloul în derivă, prepararea de proaspăt, rezistența la cuplu sau forța de învârtire care tinde să cauzeze rotație, buttplugging-ul, lauda de serato, trântitul fader-ului, ciocănirea de vânturi și pârțuri, atingerea prefăcută, poza și priza Jesus Christ, și desigur îngrijirea, curățarea și înlocuirea acului, singura limită era imaginația lor.
Când Turntabliștii merg să cumpere înregistrări, ei nu se uită după înregistrări de hit-uri, atât de mult, pe cât se uită după unelte de bătălie și luptă – acele b-sides ale înregistrărilor care ar putea conține beat-uri izolate, break-uri, acapella-uri, sau chiar și zgomot alb la diferite tempo-uri și amplitudini sau pitch-uri. Ei pot folosi aceste piese ca să facă scratch cu ele sau să le combine cu alte tool-uri de bătălie pentru a construi niște franken-cântece, pe fugă.
O astfel de profesie extrem și suprem de tehnică, unde memoria musculară este executată în sutimi ale unei secunde, iar spectacolul este totul, ar deveni invariabil foarte competitivă. Din fericire, ei au găsit o priză și o piață de desfacere pentru ale lor dețineri de monopol, față de alții, și dacă noi chiar am fi trăit în viitorul glorios și strălucitor al lui Marty McFly, și nu în cel al distopicii alternative al lui Biff Tannon, DJ Mag Top 100 ar pretinde măcar că recunosc faptul că nu doar că Turntabliștii există, dar ei sunt mult mai buni decât orice DJ îngrozitor, cumplit și groaznic de Hardstyle, care a driblat întotdeauna pe nemernicia scenei cluburilor olandeze.
Comunitatea DMC are propriile sale probleme – anume, nimeni nu mai lucrează cu vinil. Puriștii se plâng că aducerea în joc a controller-elor și trouchpad-urilor, pentru a întări set-urile activate de Serato, este o formă de trișare. Contra argumentul este că puriștii sunt o gașcă și o mână de căpățâni și dovleci care se plâng de tot.
Introducerea de trucuri care să adauge varietate la o formă de artă bazată pe ritm, care prosperă și înflorește de creativitate, dă pe afară, dar epuizase fiecare permutare posibilă de cadență și de ritm, cu decenii în urmă, ar putea fi singurul lucru care salvează Turntablism de la stagnare. Aceasta este o foarte înfierbântată și fierbinte, aprinsă, ruptură și fisură în comunitatea DMC. Fiecare scenă și gen are confictele ei. Este parte din natura umană să formeze triburi și categorii de grupare / excludere. Ca și cu majoritatea lucrurilor, există un comic online pentru asta:
Turntablism este o formă de artă fascinantă, dar ca și Progressive Rock, multă din ea este o afacere de performanță și spectacol pretențios. Nimeni nu vrea să audă solo-urile de tobe ale lui Neil Peart de 16 ore, pe o tobă de dimensiune medie (nici măcar fanii hardcore Rush), și în timp ce este mărunțirea a celei de-a 64-a notă, printre 5 octave, pe al tău Ibanez EGEN8 Herman Li Signature, este tehnic uimitor și extraordinar, nu de asta ascultă oamenii muzică.
Dar există o audiență și un public a unor super maniaci care sunt super intenși legat de asta, foarte serios, și ei par că au pierdut ideea din spatele muzicii, de asemenea.
De parcă recunoscând că asta este o problemă (sau poate pentru că nu mai exista nimic altceva pe care să îl facă Turntablism), un număr de pseudo-genuri au apărut pentru a încerca să ducă Turntablism într-o altă direcție, precum Chopped And Screwed (care nu este un gen pe atât cât este doar o tehnică ca și Vaporwave, Black MIDI, sau Nightcore). Dar cel mai faimos pseudo-gen este Mashup.
Imens de popular (în principal datorită mix-ului renegat DJ Z-Trip & DJ P – Uneasy Listening Vol. 1 care conținea mult prea multe sample-uri / cântece care încălcau drepturile de autor pentru a fi lansat comercial … și de asemenea seria de mix-uri Radio Soulwax’ 2 Many DJ’s), Mashup era totul despre găsirea acapella unui cântec (de obicei un rap) și instrumentalul unui altuia (de obicei Synthpop de anii ’80) și punerea lor împreună pentru a crea un franken-cântec. Uneori funcționa, de cele mai multe ori, nu, dar Mashup – urile sunt populare și atât de simple încât până și eu fac adesea Mashup – uri rapide, și murdar de bete și intoxicante.
Cât despre Turntablism, este cel mai bine apreciat în doze de 5 minute, aici și acolo, precum sprinkle-urile de bomboane pe un Sundae. Dar nu un set întreg. Aia o să-ți putrezească dinții.
Amprente sonore – Turntablism – Hip Hop
- Terminator X feat DJ Kool Herc – Make Room For Thunder
- DJ Qbert – Razorblad Alcohol Slide
- Grandmaster D.ST. – Crazy Cuts
- The Herbaliser – Wall Crawling Giant Insect Breaks
- Beastie Boys – Three MC’s And One DJ
- Raging Family – Darkness
- Incubus – Battlestar Scralatchtica
- DJ Q-Bert – Turntable Tv (Re-Vision)
- Malcolm Mclaren – Do You Like Scratchin’
- Steinski & Mass Media – It’s Up To You
- C2c – The Beat
- DJ Noize – ODB Tribute
- Tick Tock – Destroyer
- Prime Choice – The Beat Is Fresh
- Debonaire & Tricky D – Get Silly With The Muppet Bass
- DJ Vadim – Conquest Of The Irrational
- Dr. Octagon – Wild And Crazy
- Knights Of The Turntables – Techno Scratch
- Goo – Deep Like Jean-Jacques Cousteau
- Grand Wizard Theodore – Military Cut (Scratch mix)
- Spaceship Eyes – Dreaming Without The Right Side (Jung mix)
- Harmonic 33 – Doo The Zoo
- Davy Dmx – One For The Treble
- Chris Stein – Wild Style Theme Rap 1
- Fats Comet – Dee Jay’s Program
- DJ Red Alert – Hip Hop On Wax Volume 2
- Goo – The O.G.
- Jive Rhythm Trax – 122 BPM
- The X-Ecutioners – One Man Band
- B Beat Girls – Jungle Swing (Nasty Jungle Scratch Version)
- Bassadelic – One Nation Under A Boom (Maggazulu Too Dub-A-Delic mix)
1.2. Dancehall
| Gen Muzical Electronic | Dancehall |
| Alte Denumiri | Dancehall Rap, Ragga Rap, Reggae |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | early 80s |
Într-un fel, Dancehall este Rap returnându-se la rădăcinile sale pre-Harlem, mitologice, arhaice, antice, înainte ca rap să fie Rap și înainte ca Hip Hop să fie ceva.
Tehnic, Dancehall este un subgen mai obtuz, mai tras de păr al Reggae. Dar din moment ce Dancehall și Dub sunt singurele genuri Reggae care pot fi numite electronice din punct de vedere tehnic (iar pentru Dancehall, numai în anii ’80, când a dobândit niște amărâte de samplere și mașini de tobe), nu garantează includerea întregii scene. Îmi pare rău, trebuie să ai măcar 3 genuri electronice pe bune pentru a fi o scenă în acest ghid. Acestea sunt regulile care mi-au venit fix acum.
Dancehall a evoluat și s-a format din ciocnirile sonore gladiatoriale și sistemele de sunet mobile din începutul anilor ’80, în Jamaica, unde oamenii de petrecere votau cu aprobarea lor pentru care erau cei mai buni MC, care este o distracție sau un joc uman cronic, mai bătrân decât iarba. Reține tradiția antică de toastmaster, de rapping despre absolut nonsens și prostii, dar fără oprire. Vreodată. Pentru orice motiv. Serios, plămânii acestor oameni. Ei doar merg mai departe și mai departe. Este de parcă ei citesc un roman umflat, bombastic și emfatic de-al lui Ayn Rand, dar în cuplete rimate. Și un accent jamaican (Atlas Smokes?).
Întrucât convenționalul Rap se înghesuise singur în bolul de formatele prietenoase radio cu strofă-bridge-refren pentru a face apel la mase, Dancehall a păstrat-o adevărat / 100 / autentic / original / sincer / legitim / pur / umed și rece, precum un sconcs într-un lift. Deoarece în tradiția jamaicană de toasting, toată lumea vrea să facă dab și să tamponeze la microfon, pentru a fi Regele Sălii de Dans (King Of The Dance Hall). Este ca și un concurs de chitară aeriană complet ruptă unde rezistența contează mai mult decât experiența cu frunze. Și, de asemenea, pentru că jamaicanii agresează și abuzează în mod constant microfonul.
Alături de scoțian și indian de Est, accentul indian este accentul englez cel mai șmecher de imitat, dar, simultan, și cel mai greu de imitat, în același timp. Dar cadența accentului se pretează bine la toasting, deoarece este totul despre simțirea afurisitului de ritm. Orice e aia.
Și asta este o paranteză proastă și nepotrivită, dar uite aici un Gând Profund și Adânc: Dacă i-ai umbla prin buzunare lui Usain Bolt, și el te-ar vedea, ai încerca să fugi? … de ce?
Dancehall a avut un fum minor în mainstream la finalul anilor ’80, și început de anii ’90, și, în mod ironic, majoritatea ei nu era realul și actualul gen Dancehall, ci rapping în stil Dancehall. Hip House, Eurodance, și desigur Jungla Superioară Tuturor Junglelor – Ragga Jungle – toate fiind toastere din Jamaica, canibalizate în mod explicit. Sau mai degrabă comunitatea jamaicană din Londra. Trendul nu s-a lipit prin jur, căci lucrurile s-au cam dus destul de mult pe la mijlocul anilor ’90.
Iar legat de topurile realului Dancehall, există Sean Paul, jamaicanul cu un nume care sună precum o casă de modă, și o voce care sună precum un cântec Bollywood & numărul de dans, Ini Kamoze – Here Comes The Hotstepper, o piesă pop de încrucișare care și-a găsit calea către a fi la talk show-rile din timpul zilei și dansurile de școală generală. Și oh da, există Snow.
Tipul alb din Toronto.
Amprente sonore – Dancehall – Hip Hop
- Vybz Kartel – Nah Let Go
- Shelly Thunder – Kuff
- Busy Signal – My Money
- Mikey Dangerous – Gal Yuh A The Wife
- Collie Buddz – Blind To You
- Alton Black & Blacka Ranks – A Gal Just A Watch You
- Beenie Man – Cool Cool Rider
- Delta – Nothing A Gwan
- Damian Marley – Welcome To Jamrock
- Ward 21 – Blood Stain
- Simpleton – Nu Watch Nuh Clock
- Sweet Irie – Racists
- Yellowman – Don’t Burn It Down
- Jessie Jender – Rude Boy Remember
- Super Beagle – Dust A Sound Boy
- Singing Sweet – When I See U Smile
- Carl Meeks – Bad Minded People
- General Degree – Traffic Blocking
- Buccaneer – Hotter This Year
- Pinchers – Bandelero
- Major Mackeral – Diseases
- Daddy Screw – Gully Rider
- Bounty Killer – Fifth Element
- Don Yute feat Ying Yang Twins – Row Da Boat
- Tony Rebel – Know Jah
- Gyptian – Hold You
- Silver Cat – Dionne
- Bounty Killer – Gun Thirsty
- Yellowman – Galong Galong Galong
- Beenie Man – Kingston Hot
- Mr. Vegas – Heads High
- Admiral Bailey – Action Pack
- Galaxy – With Compliments
- Raheem – Bombudclot
- Ninjaman – Me A Go Ride
- Courtney Melody – Modern Girl
- Liquid Stranger – Soundboy Killa
- Spragga Benz – Dem Flap
- Terror Fabulous – Position
- Tantaria – Batty Rider A Kill Man
- Ricky General – No Twelve Cylinder
- Ninja Kid – Boom Bye Bye
- Lady G & Sugar Minott – A Whole Heap A Man
- Tiger – Ram Dance Hall
- Simpleton – Want The Lumber
- Barrington Levy – Here I Come
- Krystal & Shabba Ranks – Twice My Age
- Liquid Stranger feat MC Zulu – Vigilante
- Krystal & Shabba Ranks – Twice My Age
- Nardo Ranks – Burrup
- Black Don – Clipper
- Elephant Man – Who Wanna
- Tony Curtis & Jigsy King – My Sound A Murder
- Mad Cobra – Live Together
- Snow – Informer
- Dr. Alban – No Coke
- Pato Banton – Hello Tosh
- Merciless – Mr. War War
- Mad Corbra – Pet And Pamper
- Red Dragon – Explode
- Capleton – Punchline 2 Hit
- Asher D – Raggamuffin Hip Hop
- Det & Skibadee – 2xfreestyle (Shy Fx mix)
- Vybz Kartel feat Wayne Marshall – New Millenium
- Yt – England Story
- Ninja Man & Tinga Stewart – Cover Me
- Tanya Stephens – Goggle
- Papa San – Mama Problem
- Elephant Man – Watchie Pum
- Red Rat – Tight Up Skirt
- Tony Matterhorn – Dutty Wine
- Home T, Cocoa Tea & Shabba Ranks – Pirates’ Anthem
- Lady Saw – Serious Allegation
- Wayne Smith – Under Mi Sleng Teng
- Terry Ganzie – Ragga Ragga
- Tumpa Lion – Dip Him
- Buju Banton – Stamina Daddy
- King Kong – Mash It Up Already
- Sanchez – Loneliness
- Home T, Cocoa Tea & Cutty Ranks – The Going Is Rough
- Future Troubles – Kung Fu
- Chukki Starr – Time To Go
- Sizzla – Mash Dem Down
- Gold Teet – Rich And Famous
- Mega Banton & Ricky General – No Ninja No Buju
- Super Cat – Don Dada
- Shabba Ranks – No Bother Dis
- Beres Hammond – Love Mi Hafi Get
- Louie Rankin – Typewriter
- Collie Buddz – Come Around
- Dennis Brown, Beenie Man & Triston Palmer – Three Against War
- Busy Signal – Full A Talk
- Determine – I Shall Not
- Shabba Ranks – Ram Dancehall
- Top Cat – Over Yu Body
- Red Dragon – Yu Body Good
- Skullman – Stop
- Papa San – Maddy Maddy Cry
- Mad Cobra – Certain Gal
- El General – Pun Tun Tun
- Tony Rebel – Fresh Vegetable
- Capleton – Two Minute Man
- Mega Banton – Money Money
- Riggie Stepper – Modelling
- Buju Banton – Paid Not Played
- Apache Indian – Chok There
- Penny Irie – Matey
- Patra – Dip & Fall Back
- Tonto Irie – Life Story
- Vybz Kartel – Tekk
- Spragga Benz – Gooda Than Gold
- Flourgon – Early Shirly
- General Degree – Papa Lover
- Tenor Saw & Pyceral – Johncrow
1.2.1. Conscious Rap
| Gen Muzical Electronic | Conscious Rap |
| Alte Denumiri | Political Rap, Protest Rap, Underground Hip Hop |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | late 80s |
Conscious Rap este un mijloc pentru o cultură de a-și exprima preocupările despre climatul socio-politic al vremii, într-un mod și o manieră isteață, abilă, vicleană și intelectuală.
Aproape orice poate fi Conscious, dacă îi este dat contextul corect și potrivit. Mi-am dat seama de asta și am realizat-o după ce am studiat mulți ani cu filozoful înțelept Ice-T, care a teoretizat concis că cineva trebuie întâi să dobândească un nivel moderat de avuție și privilegiu și apoi să îl folosească pentru a atinge poziții avantajoase în politică și media. Atunci, și doar atunci, trebuie unul să obțină acompaniamentul feminin necesar.
Dacă cineva ți se plânge vreodată că muzica Rap nu e nimic altceva decât o grămadă de bătăuși care înjură la fiecare 3 cuvinte, poți să le arăți acest gen (sau poate Nerdcore) ca dovadă că o parte din ea nu este. Majoritatea Conscious Rap este Rated PG, și nu are decât foarte rar etichetele “Consiliere Parentală: Conținut Explicit” așa că este aprobat de mamele de pretuntindeni, de genul Las-o pe Beaver, dar puțin realizează ele că de fapt conține cel mai periculos și rebel conținut: Oamenii negri fiind negri, fără grijă sau scuze.
Conscious Rap este calul Troian al genurilor muzicale – nu zice “Du-te Naibii Poliție”, ci îți explică cum aplicarea legii este îngrozitor de inadecvată la a rezolva multe dintre problemele zilei de astăzi, chestiuni socio-politice, iar complexul industrialo-închisoresc este un sistem de sclavie nouă, sistematică, care țintește pe nedrept, incriminează și încarcerează masculii tineri negri pentru a întâlni nevoile instituțiilor private pro-profit, și poate susține toate astea cu evidențe, date și cercetare empirică. Iar mama ta nu ar știi niciodată asta dacă nu s-ar opri în fața camerei tale pentru a asculta pe bune versurile, pentru un timp, înainte de a-ți lua și strânge hainele în ziua spălării rufelor. Dar ea nu are de gând să facă asta. De ce sunt șosetele tale mereu așa de iritabile, tari și acoperite cu coajă?
Da, Conscious Rap este amenințarea dublă – deștepți de stradă și deștepți de carte. Are suficiente teme complexe și probleme pentru a da o educație unui copil. Folosește imagini sau imagistică sofisticată, didactică, și nu eufenisme leneșe, de cultură pop. Cuvintele mari sunt folosite pentru a convinge copiii să apuce un dicționar, în acest fel extinzându-și vocabularul lor (și nu într-un mod In Living Color Oswald Bates, ci mai mult într-un mod Calvin & Hobbes).
Cunoașterea este putere, iar Conscious Rap te face să te gândești, să realizezi, să acționezi, și să te revolți. Este cel mai periculos lucru pentru oamenii albi – un om negru cu o educație. Nu te face furios sau supărat. Te face treaz.
Sau uneori este doar Del Tha Funkee Homosapien rapuind despre nave spațiale și elfi, spiriduși.
Conscious Rap nu este un gen specific regional. Niște artiști o fac aproape exclusiv, dar, în majoritatea cazurilor, pur și simplu reprezintă o provocare distractivă și amuzantă pentru rapperii mai ambițioși, iar fiecare album de rap hardcore are măcar una dintre aceste piese, precum fiecare album de anii ’80, de Heavy Metal avea acea baladă singulară de dans încet (și era de obicei cea care ajungea în topuri, deoarece ce altceva vor pune să cânte la balurile de absolvire ale anilor ’80, între Tears For Fears și Robert Palmer?).
Recent a apărut o nouă formă de Conscious Rap care nu este conștientă deloc. De fapt, majoritatea ei este efectiv o bolboroseală totală. Este formată din cuvinte lungi multi-silabice scăpate prin dicționarul google și înșirate împreună pentru că ele rimează, sunt aliterative sau ele se potrivesc cadenței.
Ca de exemplu, un rapper realizează și își dă seama că multe cuvinte se termină cu -ție, prin urmare, el poate folosi acel sufix într-un efort și o încercare de a suna inteligent, criptic, poetic, post-modern sau avant-garde (cu alte cuvinte efectiv precum Oswald Bates). Dar într-adevăr, în realitate, nu este nimic din aceste lucruri. Este rapperul care își scrie versurile în MS Word și și abuzează de funcția shift-F7. Dacă ești un rapper, te rog să te oprești din a face asta. Nu ești Conscious, doar scuipi prostii, nonsens și absurdități.
Asta în afară de cazul și dacă nu ești Del.
Amprente sonore – Conscious Rap – Hip Hop
- Essence – Lyrics 2 The Rhythm
- Cunninlynguists – The South
- Eminem – Rap God
- Hieroglyphics – Powers That Be
- The Terrorists – I Ain’t Givin’ Up
- Littles, Khalid, & Planet Asia – Listen
- RZA & MF Doom – Biochemical Equation
- Inspectah Deck – Elevation
- Souls Of Mischief – 93 ’til Infinity
- Inspectah Deck – A Lil Story
- Jurassic 5 – Improvise
- Gang Starr – Words I Manifest
- Arrested Developmet – Warm Sentiments
- Consolidated – Guerillas In The Mist
- Souls Of Mischief – Unseen Hand
- Casual – The Scandle (1998)
- Divine Styler – Directrix
- Wu-Tang Clan – Take It Back
- Bronze Nazareth – Black Dawn
- Del Tha Funkee Homosapien – Ahonetwo, Ahonetwo
- FS Effect – Get It Together (Black Is A Force)
- The Fugees – Ready Or Not
- Drake – Fear
- Blackalicious – Deception
- Pep Love & Jay Biz – Prose Officially
- MC Lyte – Poor Georgie
- Krs-One – Sound Of Da Police
- Guru – Down The Backstreets
- OutKast feat Goodie Mob – Gasoline Dreams
- Micranots – Decapitation Free
- Michael Franti & Spearhead – Oh My God
- Big L – Ebonics
- Bigg Jus – Advanced Lightbody Activation
- Rascalz feat Barrington Levy – Top Of The World
- Souls Of Mischief – Lalala
- Eyedea & Abilities – …powdered Water Too (Part 1)
- Deltron 3030 – 3030
- Dead Prez – Hip Hop
- GZA & Ras Kass – Lyrical Swords
- One Self – Unfamiliar Places
- Nas – Destroy & Rebuild
- Everlast – Get Down
- Rza – B.o.b.b.y.
- Tha Alkaholiks – Make Room
- Disposable Heroes Of Hiphoprisy – Television, The Drug Of The Nation
- The Grouch & Eligh – All These Lights
- Heiroglyphics – The Who
- Jurassic 5 – Action Satisfaction
- Bob Marley feat. Chuck D – Survival
- Gza – Beneath The Surface
- Pras Michel – Win, Lose Or Draw
- GZA – Auto Bio
- Outkast – Southernplayalisticadillacmuzik
- Mike Ladd – Jet Pack
- Monie Love – Greasy
- Hierglyphics – Classic
- Del Tha Funkee Homosapien – Calculate
- Funkmaster Flex – Six Million Ways To Die
- Raucous Aka Sabotage – No Way Out (Roey Marquis II mix)
- PM Dawn – The Nocturnal Is In The House
- A Plus – Greed
- Masta Killa – Digi Warfare
1.2.1.1. Themed Rap
| Gen Muzical Electronic | Themed Rap |
| Alte Denumiri | Nerdcore, Horrorcore, Basketball Rap, Weed Rap, Comedy Rap |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | early 90s |
Acesta nu este tehnic un gen. Aceasta este o colecție de genuri grupate împreună pentru că Hip Hop este o scenă globală masivă cu sute de genuri topicale, locale, de actualitate, subgenuri, genuri regionale, și genuri specifice de limbă / țară. Într-o zi s-ar putea să ajung să vorbesc despre ele dar nu am în plan să fac nimic de genul chiar acum, în legătură cu ele.
Themed Rap este dominat de teme topicale. Temele pot fi orice și există multe, iar orice grup Rap poate crea una nouă, prin a rapui despre fix acel unic lucru, dar cele mai comune teme tind să fie basketball (Basketball Rap), iarba (Weed Rap), și ocultul (Horrorcore – a rapui despre fantome, vampiri și supernaturalism).
Există de asemenea și subgenuri care presupun operă (Hip Hopera), Victorian England / Steampunk (Chap Hop), creștinism (Christian Rap – și da, e nasol la fel de mult precum Christian Rock sau Christian Folk sau Christian orice), Mafia (rapperilor desigur că le place să facă referire la The Godfather și Scarface) și chiar LGBTQ (Homo Pop).
Dacă te uiți și cauți suficient de mult, poți probabil chiar să găsești Beer Rap și Dookie Rap care este probabil doar un beat și un riffing pe sample-urile lui John Witherspoon – acela este gratis, producătorilor aspiranți și ambițioși. Mergeți acolo și faceți-o să se întâmple.
Există, în același timp, o tonă de subgenuri de fuziune precum Rapcore, Rap Metal, Rap Rock, Rock Rap, Rap Rock Rap Rap Legănat, Country Rap Care Nu Sună Precum Cotton Eye Joe, dar acelea nu sunt cu adevărat electronice, așa că nu există niciun sample aici. Și hai să fim sinceri: Chiar îți dorești să ai Linkin Park în acest ghid? Desigur că nu. Aia e stupid.
Dar dintre toate subgenurile Themed Rap, cel mai mare este probabil Nerdcore.
Probabil că deja îți place Nerdcore fără ca să știi. Îți place musical-ul Hamilton? Ăla este Nerdcore. Îți plac rapsodiile Lonely Island și Weird Al Yankovic Rap sau orice cântec parodie din Napster, interpretat greșit drept Weird Al? Aia este Nerdcore. Îți plac vedetele și star-urile Youtube precum Bo Burnham și Gregory Bros? Aia-i Nerdcore. Îți plac rap-urile despre Predator, Aliens sau The Terminator? Desigur că îți plac. Hai să ne uităm la una.
Îți aduci aminte de vechiile filme flash Star Wars Gangsta Rap? Nerdcore. Îți aduci aminte de MC Hawking? Nerdcore. Epic Rap Battles of History? Nerdcore (dintre care mândria și lauda lui Voltaire “Lasă-mă să fiu sincer și deschis, nu te juca cu Frank care stă cu B. Franks care dă doamnelor franci de vită” în Western Philosophers vs Eastern Philosophers ERB ar putea fi foarte bine cel mai mare vers rap al tuturor timpurilor).
Nerdcore este ceea ce se întâmplă când tocilarilor chiar le place inteligența și istețimea poetică a muzicii rap și aplică propria lor pierdere de timp obsesivă la ea (tocilarii adoră muzica deșteaptă, altfel Weird Al, They Might Be Giants, Arrogant Worms, și Radio Free Vestibule nu ar avea un public și o audiență). Asta poate fi orice precum știință, science fiction, istorie, jocuri de calculator cu jocuri de rol, cărți comice, sau de benzi desenate, anime, și orice tip de fandom precum Lord of the Rings sau Game of Thrones, sau jocurile video.
După cum ai putea ghici, este singurul subgen Rap făcut în întregime de oamenii albi. Asta nu e ca să nu zic că oamenii negri nu pot fi tocilari, numai că tocilăreala este în majoritatea cazurilor o funcție a forțelor de educație și avuție care se desprinde de demografice care sunt lipsite de drepturi de autor și defrancizate. Dar apoi, din nou, majoritatea muzicii electronice a fost făcută de tocilari negri, așa că este probabil un lucru topical, și nu un lucru rasial. Tot îl ai pe Del.
Nerdcore a fost probabil început de MC Frontalot (în afară de cazul când nu a fost) și a fost popularizat de mc chris, absolventul Adult Swim care sună de parcă Chris Tucker ar pufăi un rezervor sau o cisternă de heliu.
Nerdcore există în primul rând prin apariția în alte proprietăți cum ar fi The Big Bang Theory sau Comic Con (deschizându-se pentru The Barenaked Ladies desigur). Dacă poți găsi un show sau spectacol Nerdcore, doar ține minte cuvintele secrete: Klaatu Barada N … necktie … nectar … nickel … noodle. Este un cuvânt care începe cu “N”, este categoric și precis un cuvânt cu “N”.
Amprente sonore – Themed Rap – Hip Hop
- Bizarre – Gospel Weed Song
- Dr. Octagon – Polka Dots
- Mystikal – The Edge Of The Blade
- Gravediggaz – Diary Of A Madman
- MC Chris – Fett’s Vette
- Fu-Schnickens – Sneaking Up On Ya
- Adrian Younge & Souls Of Mischief – Narrow Escape
- Shaquille O’neal – Shoot Pass Slam
- Fiend feat Master P & Snoop Dogg – Who Got The Fire
- CB4 – Sweat Of My Balls
- Ghostface Killah & Adrian Younge – Rise Of The Ghostface Killah
- Czarface – Revenge On Lizard City
- Professor Elemental – Fighting Trousers
- Swollen Members – Bless + Destroy
- Del Tha Funkee Homosapien – Cyberpunks
- Deltron 3030 feat Black Rob – Talent Supercedes
- Ganksta Nip – Acid Heads
- Ganksta Nip – Trance
- 2 For 1 – Pass The Ball
- Ghostface Killah feat Pharoahe Monch – Emergency Procedure
- GZA – Cinema
- Bushwick Bill – Chuckwick
- Insane Clown Posse – Hokus Pokus
1.3. Eastcoast Rap
| Gen Muzical Electronic | Eastcoast Rap |
| Alte Denumiri | Gangsta Rap, Reality Rap, Political Rap |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | mid 80s |
Eastcoast Rap a ajuns să fie numit efectiv Eastcoast Rap când celelalte coaste au început să facă muzică Rap. Poți decide în orice moment al anilor ’80, când a apărut un sunet distinctiv de Coasta de Est, dar un bun ecartament este să o identifici ca orice ce nu sună precum Electro sau Disco. Sau poți spune că a început cu Russell Simmons și Def Jam Recordings, și Run DMC. Sau dacă ești alb, Beastie Boys.
Restul societății a fost probabil introdusă în Rap prin media auxiliară, ca și The Cosby Show.
Dintre cele 3 genuri Gangsta, Eastcoast a fost cel mai conștient și militant. Muzica Rap a fost dintotdeauna legată inextricabil de climatul socio-politic al zilei și vremei respective, așa că era o consecință inevitabilă a anilor ’80, că rapperii obișnuiau să încorporeze teme de neliniște și nedreptate și injustiție economică, împotriva fundalului unui pogrom sau genocid rasial politic, care i-a lipsit de drepturi de autor, în mod agresiv.
Politica anilor ’80 era instrumentalul în dezvoltarea Gangsta Rap așa că trebuie să o iau un pic pe lângă aici:
Când Ronald Reagan a fost ales Președinte, în 1980, el a reformat guvernul într-un aparat și o mașinărie care a servit doar oamenii ca și el (și anume, bătrâni, bogați și albi) către excluderea tuturor ceilalți. Guvernul lui Reagan a angajat gânditori și consilieri economici pentru a le spune ceea ce ei voiau să audă: Că dacă ei își dădeau lor înșiși mai mulți bani și putere ei o s-o împartă cu toată lumea (spoiler: ei nu au făcut-o).
Această nouă strategie – voodoo, prelingerea în jos, partea ofertei, oricum vrei să o numești – a comparat americanul mediu, obișnuit, cu o corcitură sau javră murdară, un maidanez, care scâncea și plângea pe sub masa de cină, consumând grăsimea nesănătoasă și cartilajele pe care bogații erau destul și atât de amabili încât să le arunce pe podea, pe jos. Înstăriții și avuții au hrănit America exact suficiente resturi de masă, pentru a-i menține vii, și în viață, dar prea slabi, slăbiți, proști și subnutriți pentru a face ceva în legătură cu asta.
35 de ani mai târziu, și oamenii americani mor de foame atât de mult încât ei chiar au ales un Cheeto portocaliu, sub presupunerea și asumarea că ei îl puteau mânca.
Acest plan a avut consecințe aspre și dure în gheto-uri și orașele interioare din toată America. Cei mai săraci, cei mai tineri, și desigur cele mai vizibile minorități, erau sugrumați de aceste noi politici economice; oportunitățile lor de avansare și progres au fost închise și distruse, puținele lor căi de întreținere anulate, abandonate, mutate, externalizate, lăsate fără resurse, concediate, sau ignorate.
Așa cum Înalta Americă a alergat înainte cu noi forme de bogăție și avere speculative, subclasele și clasele de jos erau marginalizate și uitate, lăsate singure să se descompună și să putrezească în închisori urbane ramolite și decrepite, cum țările mini de lumea a 3-a erau lipsite și furate de oportunitate și progres. Și apoi a venit cocaina, adiacent.
Nu zic că gheto-urile și orașele interioare erau utopii lipsite de droguri mirosind a Febreze cu parfum de lămâie înainte ca cocaina (crack) să vină prin jur. Dar nu a ajutat lucrurile și situația. Reagan și cocaina au dezvoltat și îmbunătățit un fitil care arde ușor într-un butoi cu pulbere încărcat și umplut cu TNT. A fost doar firesc ca expresia și exprimarea culturală a vremii să evolueze în ceva brut, crud, neprelucrat, real, și mai antagonizant și în opoziție din moment ce anii ’80 au făcut viețile African-Americanilor mai sărace, mai nevoiașe și mai lipsite de necesități.
Din disperare vine arta nouă. S-a întâmplat cu Jazz, s-a întâmplat cu Blues, și s-a întâmplat cu Rap. Omul negru este izvorul, sursa și originea primară și primordială a progresului cultural american.
Eastcoast Rap poate fi separat și împărțit în 2 valuri sau mișcări, curente. Primul val a fost era Def Jam, din anii ’80, îmbrăcați în Adidas, pălării negre, și lanțuri de aur, cărând un boombox, într-o asemenea măsură încât de atunci a devenit uniforma omniprezentă pentru Rap de anii ’80. Mergi la o petrecere cu costume ca un rapper de anii ’80, o să arăți așa:
Al 2-lea val a fost era Wu-Tang și Bad Boy a anilor ’90, aproape exclusiv ca o reacție la varianta nemiloasă Westcoast a Gangsta, intensă. Aceste 2 coaste s-au certat, cicălit și ciondănit adesea, uneori în public, uneori chiar și la Award Shows, și în mod uzual și obișnuit, acompaniată de un scaun aruncat. Pentru că un scaun aruncat mereu începe rahaturi – este un fapt biologic.
În final, 2 rapperi au fost omorâți (morțile lor făcându-i pe aceștia mult mai buni rapperi decât ei erau pe bune, în realitate), încă câțiva încarcerați, iar Sudul a fost adus înainte drept un mediator.
În cele din urmă, Eastcoast Rap și-a venit în fire și a susținut și argumentat că nu putea vinde în mod rezonabil și rațional stilul de viață de gheto, Gangsta, în timp ce făcea atât de mulți bani făcând asta. Bogăția, averea și succesul a obligat muzica Rap să se oprească din rapping despre a fi pe stradă, și să înceapă rapping despre a deține strada.
Amprente sonore – Eastcoast Rap – Hip Hop
- Ol’ Dirty Bastard – The Stomp
- Ultramagnetic MC’s – Watch Me Now
- Ghostface Killah – One
- Dmx – What’s My Name
- Dmx – Fuckin’ Wit D
- East Flatbush Project – Tried By 12
- Puff Daddy feat The Notorious B.i.g. And Busta Rhymes – Victory
- Wu-Tang Clan – Protect Ya Neck
- Method Man & Redman – Blackout
- Raekwon – Knowledge God
- Public Enemy – Rebel Without A Pause
- Raekwon – Live From New York
- Rob Base & DJ E-Z Rock – It Takes Two
- Gang Starr – Code Of The Streets
- Pharoahe Monch – Mayor
- Gza – Duel Of The Iron Mic
- Canibus – 100 Bars
- Busta Rhymes feat Mop – Ready For War
- Common – Bitch In Yoo
- Nas – NY State Of Mind
- Wu-Tang Clan – Careful (Click, Click)
- Boogie Down Productions – Black Cop
- Method Man feat Lisa ‘left Eye’ Lopes – Cradle Rock
- Ja Rule feat Jay-Z & Dmx – It’s Murda
- Beastie Boys – Get It Together
- Method Man – Bring The Pain
- Naughty By Nature – Daddy Was A Street Corner
- Public Enemy – Living In A Zoo
- Public Enemy – How To Kill A Radio Consultant
- Ghostface Killah – Poisonous Darts
- DJ Fashion – Brooklyn Stylz
- Mobb Deep – The Start Of Your Ending (41st Side)
- Wu-Tang Clan – Triumph
1.4. Southern Rap (derivat din Dirty South Rap)
| Gen Muzical Electronic | Southern Rap |
| Alte Denumiri | Gangsta Rap, Southern Hip Hop, Dirty South Rap |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | late 80s |
Oamenii din Nord nu au considerat inițial că Rap din Sud era Rap adevărat și real. Ei au crezut că era Rap ciudat și prostesc care încă nu se maturizase în ceva conștient și intelectual așa cum a făcut-o “realul” Rap. Mai ales că chestiile gen Miami Bass care uneori nici nu aveau măcar vreun rapping, sau acel Dirty South care era doar funingine, negru de fum și tăciune audio juvenilă.
Așa că rapperii originali nu au avut o opinie și impresie prea bună în ceea ce privește scena Southern. Era precum fratele tău mai mic, afurisit și neastâmpărat al prietenului tău sau prietenei care încearcă să te impresioneze cu glume cu pârțuri și caca. În timp ce Eastcoast rappuia despre lupta și opresiunea și asuprirea economică, South rappuia despre funduri mari (și 30 de ani mai târziu nimic nu s-a schimbat).
Prin urmare, începe cea mai puțin cunoscută parte a marilor coaste de vită: vita Eastcoast-Southcoast. Din fericire, nimeni nu a fost omorât, majoritar din cauza că este greu să lovești un capac într-o țintă în mișcare, iar fundurile Southern nu se opresc niciodată din tremurare și zguduire.
Eu fac o distincție între Southern Rap și Dirty South Rap (o demarcare și o delimitare care nu există cu adevărat în realitate) deoarece Southern Rap este măcar o încercare de a rappui despre ceva altfel decât petrecăreală și sex (și anume droguri, crimă, și a fi un negrotei OG / Original Gangster, același rahat despre care toată lumea cealaltă rappuiește).
Southern Rap nu a fost din Miami, sau chiar din prea mult din Florida. Eu cred că cetatea, bastionul și fortăreața cea mai sudică și din Sud, a fost Orlando, dar a fost reprezentată cel mai bine de statele Deep South și orașe precum New Orleans (casă pentru No Limit Records – poți să creditezi Master P pentru punerea de “respect” în “respectă muzica Southern Rap, te rog”), Atlanta și Houston (casă pentru Cash Money Records care ne-a dat în final Bling). Sau chiar Memphis (casă pentru Elvis și Three 6 Mafia – doar imaginează-ți-i tu pe acești 2 pe scenă împreună). Deoarece America este o țară a dracului de mare și muzica Rap se întâmplă și apare peste tot, și nu doar pe coaste.
Din punct de vedere muzical, Southern Rap nu a adăugat nimic nou. Sună inconfundabil precum Westcoast Rap sau Eastcoast Rap depinzând pe care dintre ele e mai populară la momentul respectiv. Când Eastcoast a explodat cu break-urile sale pline de sample-uri, și versuri militante, Southern a sunat fix așa. Când Westcoast a explodat cu al său G-funk tulbure, confuz, neclar și cețos, Southern a sunat fix așa. Este aproape imposibil să localizezi orice identitate muzicală unică în Southern Rap în anii ’80 și ’90, și dacă nu ai căutat și cercetat despre artiștii de pe Discogs, ai fi presupus că ei erau din New York sau Los Angeles. Ei chiar și-au ascuns și dialectele, pentru a suna precum celelalte coaste.
Dar Southern Rap a contribuit cu un lucru valoros la cultura Hip Hop: Pen & Pixel, firma de grafic design scandaloasă din Houston care nu a înțeles semnificația cuvântului “exagerare” (overkill).
Operată de 2 tipi evrei albi, Pen & Pixel au declanșat mii de cover-uri de album pentru majoritatea rapper-ilor independeți, Southern, în anii ’90. Cover-urile erau de prost gust, țipătoare, ocupate, aglomerate și încărcate, ridicole, absurde și comice neintenționat, și extrem de dorite pentru abilitatea lor de a-ți prăbuși creierul cu zăpadă. Prin a te uita la ei, poți zice și spune că rapper-ul a avut o implicare sau un input important și considerabil în procesul de design iar nicio sugestie nu a fost vreodată refuzată.
Imaginează-ți cum erau sesiunile lor de brainstorm. Rapper-ul le-ar spune designer-ilor:
Okay, yo – încercați drăcia asta. Vreau ca cover-ul de album al meu să aibă numele meu împodobit ca lumea, gen acoperit în diamante și aur și drăcii. Căci sunt proxenetul și sunt totul despre stivuirea acelor hârtii. Mă vreau pe mine și pe tovarășul meu pe copertă, și noi suntem la plajă fumând tocituri excelente, și eu vreau o stripperiță care să atârne cu susul în jos pe pol, stâlp, precum nu este nicio chestie, și eu vreau un munte de iarbă, ca și nugi gigantici de muguri umezi pe care îi vom fuma chiar după, și eu vreau ca mașina mea să răbufnească și să hohotească și să clocotească peste muntele de iarbă. Cu un număr de înmatriculare care zice “iarbă” pe ea. Și eu vreau chitara mea pe copertă – voi avea sforile cu mine, știi ce zic? Și pipa mea. Pipa mea pe copertă, de asemenea. Și niște copaci palmieri. Și bani. Doar puneți-ne pe noi toți în fața unei bancnote gigante de un dolar. Și să vă asigurați că totul este făcut din aur, chiar și cerul.
Pen & Pixel: “Done.”
Rapper: “Okay, ascultați – noi suntem Big Ballaz și noi avem nevoie să reprezentăm, știți ce zic? Acum, eu vreau cel mai șmecher palat la care vă puteți gândi, precum un loc ce este atât de tare încât nu v-ați putea imagina că ar putea trăi cineva acolo.”
Pen & Pixel: “Cum ar fi o catedrală?”
Rapper: “Da, voi mă simțiți. Acum, eu vreau catedrala efectiv plină de bani. Gen, bani stivuiți și puși unii peste alții până la jumătatea drumului către tavan precum coșul de bani al lui Scrooge, dar gen bancnote de sute de dolari. Și de asemenea ceasuri, bijuterii, brățări, direct valoare și obiecte de valoare peste tot. Și totul este în condiție perfectă și nouă, impecabilă, de asemenea, căci noi nu suntem niciun agitator al străzii. De asemenea, puneți înăuntru sticle cu propria noastră marcă de șampanie că așa o ardem noi. Și un telefon mobil astfel încât să putem să stăm deasupra jocului. Și țigări căci tot ce facem noi este să câștigăm. Și un ananas.”
Pen & Pixel: “Făcut și termi – stai, ai zis cumva ananas?”
Rapper: “Da, ananașii sunt drăcia, y0.”
Pen & Pixel: “Gata.”
Pentru o oră bună de distracție, GIS Pen & Pixel. Nu poate fi accentuat suficient cât de important a fost acest stil de artă pentru evoluția culturii a celor 3 genuri Gangsta Rap, în Bling. Aia a coincis cu realizarea Southern Rap că reala lor putere și forță a fost basul așa că ei ar trebui să se oprească din a încerca așa de mult să sune precum alte scene. Astfel, în jur de 2000, ei au cultivat moștenirea lor bogată de Miami Bass în ceva ce a ajuns să domine tot rap-ul de pretutindeni.
Este o poveste clasică Disney de “de la zdrențe, la bogăție”. Sau poate un călduț JRPG: Genul chinuit și zbuciumat Rap care a fost inițial ocolit, evitat și devalorizat, având în vedere că nu adevăratul Rap ajunge să deplaseze, sa înlocuiască și să mute marile puteri Rap de la al lor drept de sine, fără a-și părăsi și sacrifica valorile sale sau convingeri. Aia e inspirațional. În marea încăierare dintre Eastcoast și Westcoast, Sudul a câștigat.
Da, Sudul a câștigat ceva. Pentru prima dată în 150 de ani.
Amprente sonore – Southern Rap – Hip Hop
- Too Much Trouble – Mother Fuckin’ Thugs
- Unlv – Uptown 4 Life
- Devin The Dude – Mo Fa Me
- Soulja Slim – Wootay
- Mac – Slow Ya Roll
- Tru – Who’s Da Killa
- Wolfpak – Gangsta Bounce
- B.G. – All On You
- Blac Monks – Death Before Dishonor
- Mr. Serv-On feat Master P & Brotha Lynch Hung – It’s Real
- Pimp Daddy – Got 2 Be Real Number 2
- 504 Boyz – Roll, Roll
- Outkast – Ghetto Musick
- Dangerous Dame – Live Everyday
- Tela – Bye! Bye! Hater!
- Xzibit – Fuckin You Right
- Magnolia Shorty feat Juvenile & B.G. – Magnolia Shorty
- Mr. Servon – Straight Outta N.o.
- Goodie Mob – Cell Therapy
- Mac feat Master P – We Deadly
- Juvenile – Solja Rag
- Do Or Die – Victory
- Yukmouth – Baller Mode
- Tre-8 feat Mia X – What That South Like
- Big Mello – Straight From The Clarke
- O.G. Style – Catch ’em Slippin
- Big Ed feat Silkk & Mystikal – My Entrouage
- B.G. – Bling Bling
- Ugk – Ridin’ Dirty
- Master P feat King George – Study Being A Gangsta
- Convicts – Illegal Aliens
- The Hot Boys – Ridin’
- Kane & Abel – Gangstafied
- 5th Ward Boyz – Gotta Be Down To Die
- Ghetto TwIInz – Murder Murder
- K-Rino – War In South Park
- Outkast – Synthesizer
- Ghetto Commission – Run Quickly
- Lil Ric feat Master P – Playaz And Hustlaz
- Steady Mobb’n – It’s On
- Field Mob – Can’t Stop Us
- Hot Boys feat Big Tymers – Stick & Move
- Willie D – Pass Da Piote
- Eightball & Mjg – 9 Little Millimeta Boys
- Z-Ro – World Wide
- Geto Boys – Do It Like It G.O.
- Willie Dee – Bald Headed Hoes
- Z-Ro – Ghetto Crisis
- Odd Squad – Couchee
- Witchdoctor – Holiday
- Tru – Hoody Hooo
- Scarface – Born Killer
- The Clipse – Grindin’
- Prime Suspects – Mac’s And Choppers
- Ugk – I Left It Wet For You
- Cash Money Millionairs – Baller Blockin
- Mystikal – Did I Do It
- Big Tymers feat B.g. & Lil Wayne – Tear It Up
- Skull Dugrey feat Silkk Tha Shocker – My Hood
- Big Mike – Something Serious
- Geto Boys – Straight Gangstaism
- Silkk Tha Shocker – No Limit Party
1.4.1. – 1.3.1. Westcoast Rap
| Gen Muzical Electronic | Westcoast Rap |
| Alte Denumiri | Gangsta Rap, Reality Rap, G-Funk |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | late 80s |
Westcoast Rap a fost pentru că NWA a vrut să arate precum Run DMC și să sune precum Public Enemy.
Cele mai timpurii forme de Westcoast Rap erau de fapt bazate pe Electro și Funk precum ceva ce ai putea vedea la un concert Morris Day și The Time. Lucrurile s-au schimbat cu Ruthless Records și Eazy-E (un gansta real) și prietenii săi Dr. Dre și Ice Cube (nu gangsta reali) care au înfățișat o realitate mai aspră și mai dură, mai depresivă, decât varianta Eastcoast politică și conștientă. Mai puțin “luptă cu puterea” și mai mult “viața mea este plină și bogată în riscuri și primejdii și eu probabil că voi muri la o vârstă fragedă”. Ceea ce nu a fost adevărat, altminteri, în caz contrar, ar exista mult mai multe morți de rapperi legate de benzi și cete.
Realitatea a fost probabil mult mai puțin interesantă – zile leneșe pline de șomaj și fumatul de iarbă mai degrabă decât condusul pe lângă împușcături și îmbulzeli imense de droguri. Cu alte cuvinte: Mai mult ca și Friday și mai puțin decât Boyz n the Hood. Din păcate, este viața de golan care vinde jachetele Raiders, și șepcile de baseball astfel că Gangsta Rap a fost marchetat ca și ceva îndrăzneț și curajos și aventuros pentru copiii albi de clasa de mijloc, de 11 ani, fumând prima lor țigaretă.
Descrierea și pictarea NWA a vieții și violenței de bandă și ceată a aprins imaginația Americii plictisitoare, suburbane unde cel mai periculos lucru ce se întâmplă este un câine fără lesă la un parc acvatic de copii. NWA au cronicizat lupta lor împotriva opresiunii și asupririi cu al lor cântec hit de pledoarie a minții “I Am Not Fond of Law Enforcement”, un tratat bine spus și provocator de gândire a poeziei urbane care a stabilit intențiile sale clar: America Neagră a fost destul de supărată la a fi profilată, arestată, bătută și învinsă, hărțuită și chinuită, încarcerată și amendată, penalizată pur și simplu pentru a încerca să adauge la și să prelungească o existență cazuală, ocazională și întâmplătoare.
Mesajul lui NWA a rezonat bine cu autoritățile care au răspuns la starea, condiția și situația dificilă teribilă și groaznică, a comunității African-Americane, cu mai multă poliție mai multe bătăi, mai multe represiuni, legi mai dure și grele, propoziții mai lungi și platitudini simbolice pentru a face față cu problema dar nu au și făcut-o pe bune. Muzica Rap a fost interzisă și oprită benzile au fost încurajate să se rezolve pe ele, și copiilor li se spunea mai degrabă insultător să “Doar Spune Nu”. Tratarea simptomelor mai degrabă decât cauza. Sau, în termeni mai literali și mai preciși, a da vina pe săraci pentru că bogații au toți banii.
Totul a venit înainte și în față cu incidentul Rodney King. Nici măcar cocaina crack nu putea să convingă African-Americanii că viața avea de gând să devină mai bună vreodată. În aprilie și mai 1992, mii de fani NWA au dat foc Los Angelesului. Pentru câteva luni după aceea, întregul oraș a fost exaltat exagerat cu anxietatea rasială. A fost de conceput, admisibil și imaginabil, de înțeles, că următorul album furios Gangsta Rap ar putea motiva comunitatea neagră să incendieze din nou orașul.
Dar în schimb, asta s-a întâmplat:
Probabil cel mai important lucru ce s-a întâmplat vreodată nu doar în muzica Rap, dar culturii Americane. Înregistrat la doar o lună după revolte și dezordine, The Chronic a fost albumul potrivit la timpul potrivit: O reîntoarcere la rădăcinile Electro și Funk, antice, clasice și bătrâne Westcoast Rap (și destul de uitat în trezirea succesului masiv al Gangsta-rilor – nu-și aduce nimeni aminte de Chris ‘The Glove’ Taylor?).
Sunetul proaspăt botezat “G-funk” al lui Dr. Dre era un vibe tulbure și neclar, relaxat, de California și cu nuanțe de marijuana cu linii de bas de pârțâituri bazate cu Zapp și solistul și fruntașul perfect: Snoop Dogg, ale cărui târâturi leneșe “I smoked too much weed” au purtat un subtext atât de necesar de “Toată lumea pur și simplu calmați-vă naibii. Haideți să ne adunăm împreună, și să fumăm un bol și să ne relaxăm.”. Este de asemenea foarte amuzant, dând naștere unui trend în Rap pentru a nu se lua pe sine prea în serios. În special înregistrările de diss.
The Chronic nu a curmat sărăcia, crima sau a rezolvat relațiile African-Americane cu poliția. Dar cel puțin a convins oamenii că revoltele, gălăgia și freamătul nu avea de gând să rezolve nimic. De asemenea: Beneficiile terapeutice ale marijuanei.
Încăierarea Eastcoast – Westcoast a fost probabil începută de Suge Knight (pronunțat Shoog Kan-niggit) de la Death Row Records. Cine știe cât dintre acea încăierare era legitimă și cât de mult era doar circ de show business, dar știindu-l pe Suge Knight … ei bine, el probabil că nu a știut ce făcea jumătate din timp atâta timp cât arăta gangsta. Chiar și în zilele dinainte de social media, era simplu să obți PR ieftin prin a fi un nugget, așa că înregistrările de diss și laudele de la Awards Show au devenit o mare parte a arsenalului de marketing a fiecărei case de discuri de Rap.
Foarte mult precum obsesia cu bas a scenei Southern, scena Gangsta era obsedată cu relaxarea. Prin urmare, nume cum ar fi Ice-T, Ice Cube, Ice D, Ice One, Ice Lord, Ice City, Ice Train, Ice-Y, Ice Water, Ice Cold, Ice Pack, Ice Berg, Ice Cream, Ice Capades, Ice Sickel, Ice Doggy Dogg, Ice Rink, Icey Hot Stuntaz, I See Ice, Ice 9, Vanilla Ice, Black Ice, Dry Ice, Cats & mIce, twIce as nIce, Mike tIce-in, Hot n spIcey Soup, Jesus ChrIce, și desigur Niggas Wit Slurpee Brain Freeze.
Exact cum este cu restul genurilor Gangsta, G-Funk a fost consumat de propriul său succes. Este greu de rappuit despre lumea curajoasă și nisipoasă, a străzilor când ești împodobit în mode de designer, și bijuterii de prost gust, țipătoare, în timp ce tragi la conac sau palat în mașinile păcălite cu 6 cifre. Așa s-a oprit rapping-ul despre lumea străzilor plină de curaj, și s-a început rapping-ul despre a fi împodobit în mode de designer, și bijuterii de prost gust, în timp ce tragi la conac sau palat în mașinile păcălite cu 6 cifre. Enter: Bling.
Amprente sonore – Westcoast Rap – Hip Hop
- B.G. Knocc Out & Dresta – Real Brothas
- Bone Thugs-N-Harmony – Thuggish Ruggish Bone
- Above The Law – Apocalypse Now
- Mad CJ Mac – Come And Take A Ride
- Dr. Dre feat Snoop Dogg – Still D.r.e.
- Kurupt – Represent Dat G.c.
- E-A-Ski – Blast If I Have To
- Ice Cube – When Will They Shoot
- Snoop Doggy Dogg – Gin And Juice
- Dr. Dre – Fuck Wit Dre Day
- Nwa – Straight Out Of Compton
- Above The Law – Murder Rap
- Warren G feat Snoop Dogg & Nate Dogg – Game Don’t Wait
- Digital Underground – Humpty Dance
- MC Ren – Mayday On The Front Line
- Baby D feat Too Short – Get Your Hustle On
- Eminem – Just Don’t Give A Fuck
- 2pac – California Love
- Ice Cube feat MC Ren & Dr. Dre – Hello
- Cmw – This Is Compton
- Ice Cube – AmeriKKKa’s Most Wanted
- Parental Advisory – Lifeline
- Eminem – The Real Slim Shady
- Scarface feat Dr. Dre, Ice Cube & Too Short – Game Over
- Spice 1 – Gunz & Money
- Menace Clan – Da Hood
- Luniz – I Got 5 On It
[1.4.1. – 1.3.1.].1. – 1.3.2. Bling
| Gen Muzical Electronic | Bling |
| Alte Denumiri | Gangsta Rap |
| Sfera / Scena | Hip Hop |
| An Apariție | late 90s |
Rap a petrecut anii ’80 și ’90 făcând o mulțime de bani plângându-se de cum era viața grea. Bling Rap este despre a se plânge de faptul că a avea o mulțime de bani, asta face viața grea.
Contopirea celor 3 genuri regionale Gangsta, într-unul dominant milenial, este o funcție a forțelor Internetului. Când producătorul este din coasta de vest (Dr. Dre), vocalistul este din coasta de est (Rihanna), iar rapper-ul este din vestul de mijloc (Eminem), chiar mai contează încăierările între coaste?
Lauda despre isprăvile cuiva a fost mereu un cârlig și un pilon al culturii Hip Hop deși, cu toate că, subtila gradare, gradație și progresie către îndemnuri mai de bază de-a lungul deceniilor, este evidentă. Misoginia sa a fost dintotdeauna o problemă, dar având în vedere că în anii ’80, Rap era despre a iubi femeile și gagicile, în anii ’90 era despre cățele în proxenetism, iar în anii ’00, era despre curve în diferite prefixe zonale.
Portretizarea, descrierea și prezentarea drogurilor feroce și fioroasă, de asemenea: În anii ’80, era “stai departe de droguri”, în ’90 era “vinde droguri”, iar acum este “sunt sub influența drogurilor” (mulțumită lui Crank Lucas). Unii rapperi sunt atât de drogați, încât ei nici măcar nu pot să rappuiască corect, motiv pentru care există acum un subgen ce este în decurs de apariție numit ‘mumblerap’ (rap de mormăială), care este doar enunțuri guturale armonizate (toate de tipi luați, drogați, și niciun rap); o combinație între vestiarul de război al lui Lil’ Jon și incoerența ca de gură de ciupercă a lui 50 Cent.
Și dat fiind că am adus vorba de 50 Cent, bănuiesc că acum este timpul adecvat și potrivit pentru a vorbi despre chistul epidermoid care este Kanye West. Într-un fel, Kanye este numai vina noastră. Noi am făcut asta. Noi l-am făcut. Lasă-mă să-ți explic.
Vezi tu, pentru primele sale câteva albume Kanye a avut acest vibe de pierzător împrăștiat. Grozave estetice de producție, versuri teribile. Un absolut imbecil în interviuri. Dar el era cumva conștient iar Conscious Rap nu a fost niciodată mare. Gangsta / Bling a dominat topurile pentru mai mult de un deceniu iar în vârful acestei piramide era 50 Cent.
Kanye și 50 Cent au reprezentat atitudini polare opuse, în muzică: Artistul curățel, scos din cutie, de clasă de mijloc, de familie prietenoasă, dezgolindu-și și dezvelindu-și sufletul în fața și împotriva bătăușilor, gangsta-ul fost dealer de droguri, mare, malefic, înspăimântător, negru, tatuat la greu, care a fost împușcat de șapte ori.
Într-un moment de schimbare de macaz care aproape că nu se întâmplă niciodată în nicio muzică, d-apoi în muzica Rap, Kanye și 50 Cent au lansat albume în aceeași zi: 11 septembrie, 2007. Al lui Kanye, Graduation vs al lui 50, Curtis. Ei au plănuit asta: Ei mergeau deget la deget unul împotriva celuilalt pentru supremația Rap.
Și, ei bine, Kanye a câștigat. Gen, cu mult.
Cam cum Nirvana a zdrobit Guns n Roses vestind o schimbare în muzică, de la Metal, la Grunge, și așa a semnificat și însemnat și Kanye, o modificare a pazei și gărzii. El s-a luptat cu Bling ca să-l îndepărteze de Gangsta, în chestia lui, care în adaos și completare cu bogăția ostentativă și de paradă, ar fi de asemenea introspectivă, emoțională, și în căutarea sufletului – aproape artă. Mai mulți bani, mai multe probleme.
De asemenea, nu a durut că Kanye a sampleuit sample-ul lui Daft Punk al lui Edwin Birdsong, atingând o piață nerevendicată încă: Hipsterii albi urbani.
Kanye înfrângând profund 50 Cent, a fost o declarație și o afirmație, o referință. El nu mai era pierzătorul. Acum el era alpha. Trendsetter-ul. Omul de înfrânt și de bătut. Și bineînțeles că el a lăsat-o să i se ducă la cap.
În albumele ulterioare și următoare, cu cât Ye și-a sângerat sufletul, cu atât era mai imatur conținutul lui Ye, precum un copil egoist care nu poate înțelege de ce el nu obține tot ceea ce el își dorește la cerere. Deoarece, cu toate că Ye poate poate s-o facă emoțional, Ye nu poate s-o facă intelectual, căci, Ye nu știe multe despre lucruri, și prin aia vreau să zic că Ye este ignorant funcțional într-o manieră care îi zădărnicește inteligența.
Nu pot spune niciodată cine este mai plin de rahat – Kanye West sau câinele meu, la 6 ore după ce îl lovește burrito-ul meu mare cu fasole – dar a fost o greșeală să cred că Kanye era un fel de geniu excentric, la egalitate și paritate cu Bjork sau Andre 3000. El nu joacă șah în 14 dimensiuni. El este doar un plângăcios, narcisist absorbit de sine, ajungând în mod periculos la nivelurile lui Roger Waters.
Și nu avem pe nimeni decât pe noi, să ne învinuim. Este precum una din acele dorințe de labă de maimuță care vine cu un blestem teribil.
Dacă vrei încă un motiv pentru care să-l urăști pe Kanye, este din cauza lui că acum îl avem pe Drake, care este practic un Kanye mai educat, mai politicos, cu mai puțin excepționalism.
Singurul lucru bun care poate fi spus despre Drake este că el este canadian. Aia înseamnă că nu vor mai exista și alții, deoarece doar un artist canadian de rap poate fi faimos la un timp anume sau la un moment dat. Asta este cunoscută drept Legea Maestro Fresh Wes.
Recent, de curând, Bling cumva s-a comasat, unit, îmbinat și contopit cu Trap, cu singura și unica diferență fiind aceea că rapperii Bling încă mai rappuiesc despre lucruri. Sau cel puțin încearcă s-o facă.
Amprente sonore – Bling – Hip Hop
- Lloyd Banks feat Tony Yayo – Ain’t No Click
- Inspectah Deck – Vend
- Cassidy – Paper Up
- Mullyman – The Life, The Hood, The Streetz
- Yo Gotti – I Got Them
- Ghostface Killah – Be This Way
- Proof – Clap Wit Me
- Rick Ross – It’s On
- Ice-T – Money, Power, Women
- Mack 10 – Hate In Yo Eyes
- Raekwon feat Ghostface Killah & Method Man – New Wu
- Rick Ross – Blowin’ Money Fast (B.M.F.)
- Ruff Ryders – Ruff Ryders 4 Life
- Cam’ron – More Gangsta Music
- Bossman – Ayo
- Snoop Dogg feat MC Ren, The Lady Of Rage, Ice Cube, & Nate Dogg – Set It Off
- Raekwon – The Reign
- Mr. Lucci – I Like It
- Lupe – Real
- Kurupt – Speak On It
- Mike Jones – Back Then
- Beanie Sigel – Purple Rain
- Zane – Don’t Tell
- Diablo – Jail Flick
- Raekwon feat Havoc – King Of Kings
- Shyne – More Or Less
- Tyree Colion – Projects
- Tony Yayo – Homicide
- Bow Wow – Get It Poppin
- Swollen Members – Steppin Thru
- Az – Hustler
- The Game – Westside Story
- Black Rob – They Heard I Got Life
- Layzie Bone – There They Go
- Alchemist – Dead Bodies
- Sticky Fingaz – Let’s Do It
- Young Gunz – Future Of The Roc
- Young Dro – What I Do
- La Coka Nostra – Gun In Your Mouth
- Loon feat Trina – Do What You Like
- 2 Chainz – Cowboy
- Daz Dillinger – About That
- Beanie Sigel – I Don’t Do Much
- Rahzel feat Keith Murray – How Many Times (Remarkable)
- 50 Cent – In The Club
- Play-N-Skillz – Let Em Go
- Alchemist – Alc Theme
- Miri Ben Ari – We Gonna Win
- Wu-Tang Clan – Ruckus In B Minor
- Da Band – My Life
- Wiz Khalifa – Ya Mean
- Foxy Brown – Oh Yeah
- U-God feat Styles P – Fame
- Masta Ace – Unfriendly Game