12. Techno

Techno – este un gen de muzică dance electronică (EDM) care este în general produsă pentru folosirea într-un set continuu al unui DJ, cu tempo adesea variind între 120 și 150 bătăi pe minut (beats per minute – bpm).

1. Detroit Techno (derivat din Electro)

Gen Muzical ElectronicDetroit Techno
Alte DenumiriClassic Techno
Sfera / ScenaTechno
An Aparițiemid 80s

Trebuie să fi fost un lucru curios de văzut la vremea aia.

Tineretul negru de clasă mijlocie afluent, îmbelșugat și abundent, trăind în suburbia și periferia liniștită a Detroit, a Belleville Michigan, la sfârșitul anilor ’70, crescut de către urmașii industriei automobile. Ei aveau bani să cheltuiască și petreceri la care să participe însă mai degrabă decât să se identifice cu sunetele străzii aspre și dure, ale Rap care veneau din New York, ei au privit în schimb către continentul și uscatul Europa pentru a emula ultimele trenduri din modă și muzică.

Precum al său văr Electro, Detroit Techno de asemenea are rădăcini distincte, clare și vizibile de “oreo”. Aceste petreceri cu adolescenți negri purtând Gucci și Armani și dansând pe Italo Disco și Hi NRG au purtat un complet alt vibe decât petrecerile de bloc ale demograficelor Rap, afectate și lovite de sărăcie.

I-a luat lui Rap aproape un întreg deceniu – și niște circumstanțe fortuite, întâmplătoare și accidentale – pentru a șterpeli laolaltă suficienți bani numai pentru a tăia o înregistrare. Copiilor din Detroit le-a fost ușor, comparativ cu Harlem. Când ei aveau nevoie de repararea muzicală a lor, ei se acordau show-ului de radio Electrifying Mojo unde el avea să cânte și să pună cele mai fierbinți importuri din Italia, Franța și Germania.

Asta este de fapt înregistrată în martie 1989 în clubul Brotherhood din Detroit. Nu există niciun video cu acele super timpurii petreceri Belleville, de care să știu eu, dar înțelegi tu esența.

Nu le-a luat mult acestor copii să încerce propria lor muzică disco de spațiu european. Banii nu erau un obstacol așa că ei au cumpărat echipamente, s-au jucat cu butoanele, iar rezultatul a fost A Number of Names – Sharevari. Nu era Techno. Nu era chiar nimic. A fost practic o încrucișare între Kraftwerk – Home Computer și Telex – Moskow Diskow. Însă încă și tot a conținut acel rece mecanism care ar caracteriza aproape întreaga muzică Detroit a anilor ’80 (spre deosebire, și opus fiind cu acea căldură a Chicago House sau soul al Garage). Cine știe de ce muzica Detroit mereu sună în acest fel, dar este un lucru de Detroit distinct și distinctiv. Tu-l poți chiar auzi în Rhythim is Rhythim – Strings of Life, care este o încercare Detroit la Chicago House optimist, dantelat la pian, însă totuși ieșind rigid și mecanizat. Chiar și cu umpleri de pian optimist.

Da a existat de asemenea Cybotron, însă a fost majoritar o jupuire Kraftwerk până la lansarea lui Planet Rock, apoi s-a mutat în a fi mai mult o jupuire Electro, cu mai mult funk și voci și mai puțin pop de robot.

Cuvântul “Techno” a fost probabil ridicat și luat de la futuristul “The Third Wave” al lui Alvin Toffler, asta dacă nu a fost, și a fost ori o joacă și o glumă asupra Disco, sau furat cu nerușinare și fără rușine de la vreun alt futurist fulgerat și trăznit precum Douglas Coupland sau Terrence McKenna.

Dacă tu ai vrea un “început inițial de primul prim absolut original #1 al sursei nașterii vreunei piese Techno” definitoriu, eu aș zice că este Cybotron – Techno City în anul 1984. Juan Atkins urma și avea de gând să stabilească amprenta Techno 1 an mai târziu, cu Model 500, însă această piesă chiar a capturat și înglobat viitorul chinuitor și sfâșâietor ce avea să vină pentru Detroit, ceea ce este o temă de rulare în cadrul Techno. Este prima piesă care să sune precum Techno adevărat și real. Ba chiar are și a primit și genul în nume. Cum poți să te cerți cu asta?

Dacă tu te întrebi ce anume separă Techno de House / Garage / Trance / Disco / Synthpop, și toate celelalte restul, de genurile ce sună precum Daft Punk cu repetitiva 4/4, ascultă-i căldura. Nu are niciuna. Comparații cu blenderele, și mașinile de spălat, sunt apte și potrivite deoarece Techno este la bază muzică de mașini, reflectând fabricile de asamblare îngrozitoare și presele de uzine ale industriei de automobile din Detroit.

Fondatorii Techno au fabricat și creat o formă de muzică fără suflet, atât de rece și de monolitică și de impersonală precum mașinile care au făcut-o, nesimțitoare, insensibile și neclintite, ferme. În mod ironic, ei încercau să găsească sufletul mașinii, în mașină, sau să-și impregneze și insufle propriile lor suflete în ea. Este un concept complicat, greoi, de a înțelege și te prinde când muzica se presupune și ar trebui să trezească o emoție. De ce ar vrea cineva să facă ceva care n-are nimic din aia? Aici este o formă de muzică care se detașează și se desprinde de condiția umană pentru a se transforma, și pe tine, într-o mașină.

Precum un lichior tare, Techno este un gust dobândit, apreciat pentru a sa precizie, a sa perfecțiune, a sa simplitate. Și este inumanitate. Dacă vreodată tu treci printr-o despărțire și separare emoțională, eu îți recomand să asculți Techno. Te ajută să nu simți nimic.

Și cine sunt ‘fondatorii’ despre care eu vorbesc? Ăă, acești tipi chiar aici:

Cum ar arăta pionierii muzicii.

Nu ar fi complet corect și fair să numesc Detroit Techno sumbru, trist, pustiu și lipsit de culoare. Este încă plin de speranță și optimism, pentru un viitor tehnologic, însă întotdeauna și mereu se simte paralizat de către dezumanizarea tehnologiei.

Viitorul, potrivit Detroit, urma să fie mai puțin gen Star Trek și mai mult gen The Terminator. Sau pentru un exemplu mai sub nas: Robocop, filmul de acțiune din 1987, despre un Detroit futuristic real, salvat de către un polițist robot futuristic real, care petrece majoritatea filmului fiind un vigilent stabilizator al legii psihotic, din și pentru răzbunare sadică, mai degrabă decât un agent cu adevărat imparțial al aplicării legii. El este eroul pe care Detroit și-l merită.

Însă Detroit are un motiv pentru a se simți așa. Este un oraș cu o singură industrie, unde industria a fost ușor erodată în ultimul sfert al secolului 20, nu de către epuizare, golire, descongestionare sau competiția de peste ocean, de peste mări (cu toate că aia nu a ajutat), ci prin automatizare.

Din 1979 și până în 1984, aproape, aproximativ 50% din lucrătorii auto industriali African-Americani și-au pierdut slujbele. Acea muncă nu a fost niciodată suficient de recuperată, compensată. Mașinile ne-au eliberat pe noi de la muncă, însă ele ne-au și eliberat de la a ne mai câștiga existența. Detroit Techno a văzut asta întâmplându-se în timp real și a exprimat aprehensiune, teamă și înțelegere la această nouă lume curajoasă, a învechirii umane, a învechirii omului. Iar ei și-au exprimat-o ironic prin intermediul mașini de drum de uciderea locului de muncă și echipament muzical.

În ciuda unor așa impetuoase, năvalnice, violente și mitologice origini, real și sincer vorbind, Detroit Techno nu a fost niciodată mai mult decât un gen regional și niciodată nu a explodat precum House, Garage sau Rap. Aia e, până în 1988 când această compilație generală și universală, neinteresantă, care nu însemna nimic, a reușit peste ocean:

Dacă ei l-ar fi numit Poopyfart, astăzi noi toți am deveni nostalgici despre sunetul oldschool de Detroit Poopyfart al Trio-ului Belleville.

Nu este o compilație foarte bună. Nici măcar nu este o portretizare foarte exactă, corectă și precisă, a Techno ce venea din Detroit la vremea respectivă (poate House, dar nu Techno). Însă a lovit scena rave UK fix la momentul potrivit, când valul Acid House se lichida, iar oamenii erau dornici, nerăbdători și doritori pentru un nou tip de sunet. Ei au petrecut anul anterior făcând gargară cu înregistrările Chicago House iar această compilație i-a invitat pe ei să-i dea o lovitură și o șansă lui Detroit. Și numele: Techno. Este tipul de cuvânt catchy cu care visează să vină marketerii și să-i marcheze comercial, acei paraziți lipsiți de suflet.

După acest punct, oamenii l-au numit Techno. Era tot Techno. Muzica a fost numită muzică Techno. Petrecerile erau numite petreceri de Techno. Fanii erau numiți gen “oameni care s-au dus la petreceri Techno pentru a asculta muzică Techno“.

De atunci înainte, tot ceea ce era condus de beat și făcut complet de către mașini, de la House la Eurodance la Downtempo la post-Disco, era Techno. La știri, în media, în locurile de joacă de la școală. Techno era acea muzică “Oonce Oonce Oonce Oonce” iar într-o mare măsură, muzica electronică încă este numită cu acel termen umbrelă astăzi (când ei nu o numesc EDM de sufocare indusă sau, ferească d-zeu, electronica).

Gagiii Detroit Techno care au crescut idolatrizând muzica de sintetizatoare europeană, acum erau idolați și idolatrizați în Europa. Asta a dat naștere la un număr de subgenuri Techno peste ocean, toate din ele interesante pentru motive variate care nu au nimic de-a face cu Detroit. Iar pentru aceia care vor ca Detroit Techno să rămână Detroit (poate un pic prea Detroit), există mereu lista 313 – un stup nenorocit de mizerie și ticăloșie.

Însă a fost cuvântul ‘Techno‘ care a explodat și nu sunetul real, iar pentru acest motiv Detroit s-a simțit cumva rușinat să-și asocieze orașul lor cu euroshit-ul gafei gălăgiei marcate, și nu-i învinovățesc pe ei. Chiar a devenit un ritual și o ceremonie de trecere și pasaj pentru snobii muzicii electronice de-a corecta pe toată lumea pe care ei îi întâlneau despre adevăratul sunet Techno. În special, odată ce rave-urile au prins în partea de stat, iar naziștii genului au devenit supărați de toată etichetarea greșită. Probabil că te poți opri din a mai face aia acum.

Pentru aproape un întreg deceniu, Detroit s-a nerecunoscut pe sine cu cuvântul, doar împăcându-se cu el, și acceptându-i locul său în folclorul muzicii electronice lă scurt timp după anii 2000 (și anume: după ce era “electronica” s-a risipit și împrăștiat, disipat, în mainstream).

Nimic nu ilustrează și captează mai bine mândria și agonia Detroit-ului decât această poză.

Cu timpul vine restituirea și despăgubirea. Detroit și-a luat cuvântul înapoi printr-un festival de muzică monstru, o expoziție și prezentare în Detroit Historical Museum (chiar lângă expoziția Motown), și chiar companiile de mașini și-au celebrat și sărbătorit a lor specială moștenire împreună cu orașul:

Dovada că reclamele și publicitatea funcționează: Eu am fost tentată să cumpăr un Ford Focus pe atunci bazat doar pe această reclamă.

(Model 500 – No UFO’s)

Lucrurile au făcut un cerc complet. Techno este încă o dată întruchiparea și încarnarea Detroit.

Detroit Techno este încă pe aici deoarece ceva așa de important nu va muri niciodată, chiar dacă ceea ce este astăzi considerat ca fiind Detroit Techno nu sună deloc și sub nicio formă a originalul Detroit Techno. Singurul criteriu real pentru autenticul Detroit Techno pare a fi: Este tipul din Detroit? Dacă da, atunci este Detroit Techno (altfel, se întâmplă să fie Minimal Techno sau Dub Techno).


Amprente sonore – Detroit Techno Techno

  1. Carl Craig – Science Fiction
  2. R-Ryme – R-Theme (Mayday mix)
  3. Laurent Garnier – The Dream (New Age mix)
  4. Audio Spectrum – AT7 (Live In Detroit)
  5. The Other Side Of Space – Techno Drivers (Vocals)
  6. Dave Angel – Airbourne (Carl Craig’s Drums Suck mix)
  7. DJ Hell – The Disaster
  8. Millsart – Inner Self
  9. Derek Carr – 678
  10. Drexciya – Digital Tsunami
  11. Jam City – How We Relate To The Body
  12. Glass Domain – Shatter Prone
  13. Kenny Larkin – Loop 2 (Luke Slater mix)
  14. Oliver Ho – Natural Selection
  15. Terrence Hawke – Ova Tow
  16. Subterfuge – Liquid Poetry
  17. Sebastian S. – Etheral
  18. Cybotron – Techno City
  19. Prototype – The Path
  20. Black Scorpion – Metamorphose
  21. Luke Slater – Natural Science
  22. Trip Commando – Energy Tanks
  23. Shake – The Floor Filler
  24. Marcel Fengler – Sphinx
  25. Marcel Dettmann – Translation One
  26. Aztec Mystic – Knights Of The Jaguar
  27. Speedy J – Journey
  28. Keith Tucker – My Mental State
  29. Cybersonik – Technarchy
  30. Sensurreal – Neo-Cortex
  31. Damon Wild – Aqua
  32. Underground Resistance – Quadrasonic
  33. Darren Price – Blueprints
  34. Christian Wunsch – Mental Noise
  35. A Martian From Detroit – Lost Transmission From Earth
  36. X-102 – Phoebe
  1. Carl Craig – Dreamland
  2. Skeleton Crew – Skeleton Coast
  3. Stacey Pullen – 8th Wonder
  4. Silent Phase – Psychotic Funk
  5. Model 500 – Electric Entourage
  6. Infiniti – Game On
  7. The Vision – Liberation Radio
  8. La Synthesis – Agraphobia (Kenny Larkin mix)
  9. M5 – Dream Traveller
  10. Jessie Deep! – Chill Out Space
  11. Reeko – Dystopic Futures
  12. Joey Beltram – The Start It Up (Technasia mix)
  13. Ron Trent – Altered States
  14. Cybersonik – Backlash
  15. Dave Clarke – Wisdom To The Wise
  16. Love Inc – Respect
  17. Underground Resistance – Predator
  18. Technasia – Force
  19. Close Up Over – Caz
  20. Gesaffelstein – Control Movement
  21. Robert Armani – Ambulance
  22. 69 – Jam The Box
  23. Robert Hood – Stark Reality
  24. Mike Ink – The Universe
  25. Tobias Schmidt – Drugly Drunk
  26. Christian Wunsch – Floods
  27. Black Noise – Smoke & Mirrors
  28. Bandulu – Gravity Pull
  29. Laurent Garnier – Astral Dreams (Headphones mix)
  30. A Number Of Names – Sharevari (Instrumental)
  31. Space DJz – Celestial Funk
  32. Plastikman – Spastik
  33. R. Craig – Second Wind
  34. Psyche – Crackdown
  35. Suburban Knight – The Art Of Stalking (Stalker mix)
  36. Dark Comedy – War Of The Worlds

1.1. Bleep Techno

Gen Muzical ElectronicBleep Techno
Alte DenumiriUK Techno
Sfera / ScenaTechno
An Aparițielate 80s

Bleep Techno este o încercare vitează și bravă a United Kingdom de a face Detroit Techno.

Rave-urile au preluat și pus stâpânire peste mediul rural englez cu o așa ferocitate și sălbăticie încât până în 1990 ele erau declarate o pacoste și belea publică. Petrecerile mobile puteau fi aruncate și organizate oriunde în câteva ore cu mii de petrecăreți apărând neanunțați într-un câmp al unui fermier precum un flash mob colorat aducându-și ale lor înregistrări de Detroit Techno și Chicago House (ca și tone de droguri) pentru a dansa toată noaptea.

Aceste petreceri erau renegate și trădătoare, clandestine, adesea durau zile, și nu exista nimic ce Poliția putea face pentru a-i opri (nu și dacă ei aveau o mulțime de cătușe. Aceasta este UK – polițiștii nu au pistoale acolo. Ei au fluiere și pălării melon).

Nu a fost mult până când scena UK și-a încercat propria mână la a face muzică electronică mai degrabă decât să importe înregistrări scumpe din Detroit, Chicago și New York în fiecare săptămână. Această variantă de casă a Detroit Techno a fost numită în mod corect UK Techno însă este mai bine cunoscută pentru termenul de argou Bleep. Probabil ca și o referință la încercările lor al naibii de slabe de a replica efectele de sunet aglomerate de pe Model 500 – No UFO’s.

Se pare că ăla era acel unic lucru – posibil singurul lucru – pe care ei l-au luat din Detroit Techno: Că a conținut o groază și o mulțime de efecte de sunet futuristice. Beep-uri și boop-uri și zip-uri și blip-uri și zap-uri de Star Trek și tweet-uri de R2D2 și tehnician de radar din bleep-urile, sweep-urile și creep-urile Spaceballs.

Larvell Jones este originalul mare maestru kung fu al beatbox-ului.

Eu vreau să spun că ei încercau să emuleze sunetul de clopoțel de văcuță 808, deoarece un lucru ciudat și specific despre UK Techno (și muzica europeană în general de la momentul respectiv) este că a folosit rar mașina de drum TR-808. Linndrum era pentru Italo iar TR-909 era pentru house, însă 808 pur și simplu nu a prins în Europa așa cum a făcut în State. N-am niciun habar de ce. Răspunsul ar fi bine să nu fie rasist.

Anumiți producători Bleep Techno au folosit mașina de drum Yamaha RX-5 care nu a fost un mare vânzător însă o mulțime de mâini din Anglia l-au folosit pentru un anume motiv.

Dacă 1988 a fost era “Acid House” de evoluție a rave, atunci 1989 a fost era “Techno” unde acești copilași petrecăreți drăgălași și iubibili au luat-o razna cu MDMA (o prescurtare de la “hey frate eu te iubesc pe tine deoarece tu ești tu”) au ajuns la realizarea și înțelegerea cum că serotonina se dusese iar ei ardeau dopamină.

Deci, prin urmare, muzica a devenit mai tare și mai abrazivă și nu era la mai mult de 1 an sau 2 departe de lansarea a 5 scene întregi totul de unul singur și totul din UK: Rave / Hardcore, Drum n Bass, Breakbeat, Progressive și IDM. Era precum The Beatles mergând de la Help! la Dr. Pepper într-un an și jumătate. Era un timp și o vreme foarte specială de a fi fan al muzicii electronice însă un și mai special timp de a fi un scriitor de muzică din UK a muzicii electronice.

Sunt sigură că există măcar un scriitor de muzică din UK care adoră să țâșnească în această perioadă pentru că scriitorii de muzică din UK adoră să scrie despre muzica din UK, și să glorifice contribuția muzicii din UK la omenire cu superlative de trufie. Ai mai întâlnit înainte acest tip de scriitor de muzică din UK. Hai să-l numim Simon Reynolds – Bill Walton al muzicii electronice. Uneori tu apreciezi perspectiva sa eclectică și ale sale fapte și evenimente lustruite în violet însă alteori tu-ți dorești efectiv să tacă naibii din gură.

Unii dintre cei mai populari și pretențioși muzicieni ai scenei timpurii de rave au apărut din perioada Bleep Techno incluzând Amorphous Androgynous, Indo Tribe, Mental Cube, Smart Systems, și The Future Sound of London.

Aici îi vedem pe Yage muncind din greu la a face ajustări subtile sau sau ceva ce tu niciodată nu vei observa.

Bleep Techno a fost o chestie de durată de viață scurtă, existând doar până când producătorii săi au prins direcția potrivită a cum se presupunea să sune Techno. Însă mai degrabă decât să-și repare deficiențele, și să meargă spre Detroit, ei au devenit mai tari și au mers către Rave, ceea ce cam este foarte mult rezolvarea unei probleme prin a o face o problemă și mai mare dar fără a ne displace foarte mult rezultatul.


Amprente sonore – Bleep Techno Techno

  1. Candy Flip – Evolution
  2. Yage – Fuzzy Logic
  3. Sweet Exorcist – Trick Jack
  4. Ability II – Pressure
  5. Spectrum – Brazil
  6. Indo Tribe – In The Mind Of A Child
  7. Enhanced – Knaqua
  8. States Of Mind – Elements Of Tone
  9. Caustic Window – Joyrex J4
  10. Mental Cube – Q
  11. Orbital – Chime Crime
  12. Syzygy – Meditation
  13. Nexus 21 – Logical Progression
  14. Sandoz – Limbo
  15. Unique 3 – The Theme (Unique mix)
  16. CJ Bolland – Camargue
  17. De Force – Tour
  18. Hypersonic – Dance Tones (Stoned mix)
  19. The Jokers – The Jokers
  20. Two Sandwiches Short Of A Lunchbox – Too Good To Be Strange
  1. The P.S.I. Division – Mindfuck 2000 (The T.N.H. Elastic Man mix)
  2. Xon – Dissonance
  3. Eon – Spice
  4. Smart Systems – Creator
  5. Tricky Disco – Housefly
  6. Sweet Exorcist – Testone
  7. Polygon Window – Audax Powder
  8. Lfo – Lfo (The Leeds Warehouse mix)
  9. Forgemasters – Track With No Name
  10. Bleeps Anonymous – Revenge Of The Betty Bleep
  11. David Holmes – Minus 61 In Detroit
  12. Rhythmatic – Take Me Back
  13. The Brothers Grimm – Deja Vu
  14. 808 State – Cubik
  15. F-X-U – The Scheme
  16. Turntable Overload – T.T.O (Mad Bastard mix)
  17. The Black Dog – Cost II
  18. Rejuvination – I.B.O.
  19. Tuff Little Unit – Join The Future
  20. Gto – Listen To The Rhythm Flow

1.1.1. Euro Techno (derivat din Rave)

Gen Muzical ElectronicEuro Techno
Alte DenumiriBleep Techno
Sfera / ScenaTechno
An Aparițielate 80s

Euro Techno este o încercare vitează a continentului Europa de a face Bleep Techno.

Condus majoritar de producători New Beat care s-au săturat să smulgă The KLF – What Time Is Love și au decis în schimb să smulgă și să jupoaie The KLF – It’s Grim Up North, Euro Techno a fost o grămadă de nonsens și prostii, cu un ritm mai rapid, bleepy, care a introdus imnuri și sirene și zgomote de fluier la Techno.

Da, ca aia.

Ar mai fi doar încă 1 an înainte ca producătorii să renunțe complet la pretextul și scuza Techno și doar să meargă cu imnurile complete deoarece oamenii de petrecere sunt oi stupide și proaste cărora le plac melodiile strălucitoare de cântat împreună.

De fapt, aia e un pic incorect. adevărul este că Techno are nevoie de încă un pas intermediar pentru a merge de la Detroit la UK la muzica Rave de oră de vârf de cântat împreună cu imn tont (și anume: cel mai îndepărtat lucru de Detroit). Euro Techno este acel pas intermediar.

Eu nu exagerez când spun că finalul anilor ’80 și începutul anilor ’90 a fost cea mai explozivă și creativă perioadă din istoria muzicii electronice. În doar și numai 3 ani de zile scurți niști petreceri supărătoare underground de Acid House din Chicago au erupt în jurul lumii ca și rave-uri, și ceea ce ar fi fost o hartă simplă și ordonată de 4 sau 5 genuri au devenit deodată peste 20, majoritatea din ele fără nume așa că toată lumea s-a apucat să le numească pe toate “techno” sau “rave” (un obicei ce încă există astăzi). Scenele Drum n Bass, Breakbeat, Progressive, Hardcore și Trance au fost toate create în timpul acestei perioade. Toate dintre ele sunt încă pe aici astăzi, fiecare adăpostind duzini de genuri și subgenuri.

Aceasta este ceva al unui tipar recurent, când vine vorba de noi industrii. Există mereu o perioadă inițială de “wild west” unde câțiva diferiți vânzători, formate, și standarde concurează pentru cota de piață. În timp, puternicul îl devorează pe slab iar totul se așează într-unul sau 2 standarde universale pe care toată lumea le adoptă.

Asta s-a întâmplat cu industria calculatoarelor în anii ’80 când Wang, Commodore / Amiga, Atari, Heath, Apple, IBM, Zerox, Acorn, și duzini de alți producători și manufacturieri de calculatoare s-au întrecut agresiv până când lucrurile s-au așezat în 2 standarde până în anii ’90: IBM-PC vs Mac, așa cum este descris în mod înșelător într-o serie de reclame Apple a tipului PC afacerist care-și folosește computer-ul său pentru muncă pe bune vs tipul Mac prost care-și folosește computer-ul său pentru a freca menta.

Întrebarea reală este cine are cea mai bună carieră: Justin Long sau John Hodgman?

S-a întâmplat de asemenea cu revoluția social media în anii ’00, unde sute de site-uri de profil și servicii de partajare excesivă pentru o nouă generație prea leneșă și prea proastă ca să învețe HTML și prea naivă să creadă că difuzarea fiecărui minut al vieții lor vii nu va veni înapoi către ei să-i bântuie și urmărească în final s-au așezat într-o jumătate de duzină de amprente digitale cu un singur serviciu: Facebook, Twitter, Youtube, Instagram, etc.

Asta s-a întâmplat de asemenea cu muzica electronică în finalul anilor ’80. Echipamentul muzical devenise omniprezent, ieftin, și suficient de ușor ca să-l folosești, cam de către oricine, chiar ieșit din cutie. Mica barieră de intrare, și în plus entuziasm mare de weekend înseamnă mai mulți contribuitori, iar mai mulți contribuitori înseamnă mai multe idei și mai multe concepte. Mai multe formate. Mai multe standarde. Mai multă muzică.

Euro Techno a fost unul din aceste mai puțin cunoscute formate care nu avea de gând să supraviețuiască deceniului. Era un porumb uns cu unt la un picnic de furnici total Techno. Totul ce se petrecea în jurul său era mai tare, mai zgomotos, mai strălucit, mai luminos, și mai scump, iar când producătorii belgieni și-au băgat în minte ideea cum că noii copii petrecăreți de rave erau totul despre “ieși din al naibii de cap al tău frate!”, ei au transformat sunetul în ceva cu care raverii se puteau răsfăța în excess, precum drogurile pe care ei le tot băgau în fiecare weekend.


Amprente sonore – Euro Techno Techno

  1. Digital Excitation – Dream Party
  2. Frequency – Where Is Your Evidence (Hard ! Harder!!)
  3. Dirty Mind – The Killer
  4. Outlander – Vamp
  5. Mescalinum United – Into Mekong Center
  6. D-Shake – Techno Trance (Paradise Is Now)
  7. Lisei & Visnadi – Pulsation
  8. Vainqueur – Lyot
  9. Tetra Pack – Snider Tune
  10. Sub System – Sub House
  11. Lhasa – The Attic
  12. Chaser – Destination Unknown
  13. Cold Sensation – Liquid Empire
  14. Acid Jesus – Move My Body
  15. Rev One – Chochillics
  16. Night On Earth – Simple Shorcut
  17. Planetary Assault Systems – Booster
  18. Dave Tarrida & Lars Sandberg – Supa Hammer
  1. Mental Overdrive – Theme of St. Baafs (The Bells)
  2. Vapourspace – Theme From Vapourspace
  3. Set Up System – Factory
  4. Eclips 21 – Nebula (1st Soul mix)
  5. Andromatic – X-Mit
  6. The Source Experience – Point Zero
  7. Scion – Emerge
  8. Slam – Positive Education
  9. Sebastian S. – Etheral
  10. The Ultimate Seduction – The Ultimate Seduction
  11. World Party II – Forget-It!
  12. Sil – Windows
  13. Underworld – Born Slippy
  14. Mig-29 – Mig-29 (Parie Seconda) (Mission 3)
  15. Mysterious Art – Awaken (On The Mix Side)
  16. Meng Syndicate – Sonar System (Speedy J mix)
  17. Percy X – X-Trak 1

1.1.2. Hard Techno

Gen Muzical ElectronicHard Techno
Alte DenumiriTekno, Free Tekno, Teknival
Sfera / ScenaTechno
An Aparițieearly 90s

Hard Techno este genul muzical oficial al culturii rave. Așa că lasă-mă să vorbesc despre rave-uri acum. Adevăratele rave-uri.

Rave-urile din UK de la începutul anilor ’90 erau libere, renegate, sezoniere, și conduse de către anarhiști ontologici înarmați cu armele filozofice ale Hakim Bey și Robert Anton Wilson. În lunile de iarnă ei au dat buzna în depozite goale și le-au ocupat pe timpul nopții (culturii rave îi plac recesiunile – înseamnă mai multe spații urbane nefolosite). Vara ei au organizat flash mob-uri trecătoare pentru a zdrobi și distruge barierele de poliție și s-au înființat în câmpurile fermierilor. Ei rar cereau permisiunea. Ceea ce făceau ei era ilegal așa că ei trebuiau să se tot miște, iar ceea ce s-a dezvoltat din acest hedonism radical a fost conceptul sistemului de sunet mobil.

Adesea situat în spatele camioanelor cu platformă (ceea ce britanicii ar numi camionete) și caravanelor, sistemul de sunet mobil a devenit cheia experienței rave. Dacă rave-ul ar era spart sau închis de către polițiști, sau vreun fermier nervos cu un pistol, sistemul de sunet se strângea, se muta către următorul câmp, și descărca petrecerea din nou. Se repeta întreaga noapte (sau săptămână) atât cât era necesar sau până când drogurile se duceau. Nu exista niciun telefon mobil sau Internet pe atunci așa că oamenii erau ținuți la curent prin stații de radio pirat și liniile de informații secrete (și anume: mesaje înregistrate pe mașini ce răspundeau la telefoane).

Aceste sisteme de sunet aveau nume precum promoterii rave de altădată – Spiral Tribe, Bedlam, DiY, Circus Warp, Adrenaline, Rough Crew – și au fost aceste sisteme de sunet care au devenit faimoase în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii puteau localiza unde cânta sistemul lor de sunet preferat într-un weekend dat și apoi să-l urmărească precum grupulețele rock. Este probabil un concept dubios pentru fanboi ai anumitor DJ sau producători (sau chiar case de discuri sau promoteri, tu curvă corporatistă), însă ideea rave-urilor timpurii, primelor rave-uri, nu a fost niciodată faimă personală sau glorie pentru nimeni. Nici măcar o singură persoană nu a contat. Era sistemul care conta. Și era sistemul contra căruia luptau ei.

Coperta interioară a Prodigy – Music For The Jilted Generation

Precum o ciumă a lăcustelor, scena rave a răvășit prin zona rurală a UK la începutul anilor ’90, construind impuls și avânt cu fiecare iterație. Pe lângă copiii de oraș de clasă mijlocie dornici și nerăbdători să încerce ecstasy, a atras de asemenea respinșii și marginalizații civilizației: Călătorii, țigani irlandezi, țigani/romani, hippies sau hipsteri iritabili, nomazi, păgâni, oameni ai străzii și ambulanți, și profitori.

Organizatorii și proprietarii sistemelor de sunet au țintit să recupereze spațiul public și să le ocupe drept Utopii Pirat. Fiind mai cu minte politică și radicalizați, ei nu arătau deloc precum ai lor strămoși prietenoși de Acid House: Capete rase purtând cizme jack, pantaloni camo și combat fatigues. Ei trebuiau să arate înspăimântător – ei erau promoterii, proprietarii, dealerii de droguri, DJ-ii, și securitatea petrecerilor lor proprii. Doar pentru că acestea sunt petreceri gratis nu înseamnă că tu ești liber să faci orice.

Iar muzica? Muzica era majoritar produsă live pe moment, spontan, precum trupele de jam la festivalurile Grateful Dead. Era ieftin, simplu, disponibil, să buclezi și să faci looping la muzica Techno imensă, uriașă, care mergea timp de ore în continuu fără oprire, fără pauză: formându-se rapid cu o margine industrială abrazivă, guițând 303-uri, 1 sample sau 2, și mixing / mastering de sunet teribil, îngrozitor. Acest Techno murdar lo-fi, obraznic și grungy, era rock-ul punk al muzicii electronice. Nu a fost niciodată numit Hard Techno decât ani mai târziu, înainte ca Hardcore să se pună la punct și să se adune.

Scena rave liberă a atins și a ajuns în final la masa critică, la infamul festival Castlemorton din 22-29 mai, 1992. Un rave care a ținut și durat 7 zile cu o prezență, frecvență și participare de 100.000 de persoane estimate. Toate sistemele de sunet menționate mai sus au fost acolo. A fost rave-ul care să încheie și să pună sfârșit la toate rave-urile, un Woodstock catastrofic mai anarhic, mai prost organizat. Și precum Woodstock, mulți DJ britanici bătrâni și producători de astăzi îți vor spune că ei au fost acolo când probabil că nu au fost (și dacă ei au fost, ei se presupune că nu ar trebui să țină minte nimic oricum). Chiar și așa, toată lumea care a mers insistă că a fost rău și păcătos.

Castlemorton (după cum se pretinde)

Autorităților le ajunseseră. 13 membri ai Spiral Tribe au fost arestați iar după un proces lung de spectacol, guvernul UK a trecut mai departe Criminal Justice Act al 1994, interzicând toate rave-urile (sau ceea ce se numea “orice petrecere care cântă muzică cu beat-uri repetitive”) și întărind aplicarea legii să ia problema în serios.

În primul rând, nota de lege a izolat și scos în afara legii anumite stiluri de viață – în special tipul “călător techno”. Membrii rămași ai Spiral Tribe și alte sisteme de sunet au fugit din țară în exil voluntar, iar ei încă sunt prin preajmă astăzi drept scena Free Tekno, un circ călător care poposește prin jurul Europei aruncând și organizând și dând petreceri gratis sau Teknivals.

Cum ar arăta un Teknival. Acel fum din depărtare ar fi posibil să fie gaz lacrimogen. Teknival-urile sunt percheziționate mult, o groază. Tu nu ești un participant real în această scenă până când petrecerea ta nu este oprită de către Poliție iar tu trebuie să întreci și depășești câinii.

Înapoi în UK, scena rave a decis că dacă voia să supraviețuiască, trebuia să devină legitimă, și să se conformeze cu legile și să le respecte. 1994 este 1 an pivot, crucial: Totul după acest an este sigur, safe, plictisitor, și club-friendly, făcând muzică de căcat Eurotrance pentru bunici și copii de 8 ani, marginile s-au netezit și calmat complet din ceea ce a fost nu doar o formă de muzică revoluționară și vibrantă, dar și un stil de viață și o cultură.

Găsirea de muzică a scenei de petreceri gratis chiar de la început este de fapt și real destul de complicat și delicat deoarece nu foarte multă din ea a fost înregistrată sau presată la ceară (sau, aia e, nu foarte mult comparativ cu cât de multă era făcută live în duzinile de rave-uri din fiecare weekend timp de ani de zile). Iar muzica pe care eu o am, a fost lansată cu mult după ce scena rave a fost zdrobită și distrusă. Și este destul de greu să cataloghezi muzica care nu are niciun nume, nicio etichetă, niciun artist, nicio identificare. Este muzică Temporary Autonomous Zone – există doar acolo unde este necesar, și anume la un rave gratis. Și nu un ghid muzical.


Amprente sonore – Hard Techno Techno

  1. Spiral Tribe – Probably Taking Drugs
  2. Turbotek – Earth$haker
  3. Centuria – Kelotrene
  4. Centuria City – Reifluxe
  5. Caterpillar – Give Me Your Hand
  6. Robbert Mononom – 8bit Mayhem
  7. Sp 23 – Untitled (A2)
  8. Nebula – Audichromatik
  1. Crystal Distortion – Fuckin’ Noize
  2. Trip Hazard – Tweaker
  3. Morph – Stormwatch
  4. Fky – Yakadanser
  5. Vene – Pain
  6. MikeroBenics – Replika
  7. Subhead – Subordinate

1.1.2.1. Experimental Techno

Gen Muzical ElectronicExperimental Techno
Alte DenumiriIDM Techno
Sfera / ScenaTechno
An Aparițiewho knows

Experimental Techno este orice tip de Techno care nu este regional și nu se potrivește în alt Techno. Ai putea spune că este experimental în sensul că încearcă lucruri noi însă nu ar fi aia o minciună? Nu sunt toate genurile noi experimentale, tehnic, într-un fel?

Ai putea numi asta catalogul Warp Records înainte să fi inventat IDM cu ajutorul Ambient Techno, însă aia a fost în principiu Bleep Techno la vremea aia. Vorbind de IDM, tu ai putea crede că este singura scenă care ar putea să pretindă orice și totul experimental în muzica electronică. Ei bine, tu te înșeli.

Adevărul fiind știut și spus, există o mulțime de Techno dubios pe acolo, cu o grămadă de mood-uri bizare și stiluri și completă stocare. Subgenuri peste subgenuri și microgenuri care se comportă precum particulele subatomice, apărând și plecând din existență atât de repede încât ele abia dacă există pe bune.

Cântecul Hamsterdance nu este Experimental Techno, dar infinit mai interesant.

Există un tip de “elitism de muzică electronică” care vine odată cu a fi un cunoscător și expert al acestui tip de muzică. Technoheader-ii și IDMtarzii adoră să pretindă că ale lor gusturi muzicale sunt superioare față de genurile junk food, pe care pariorii le devorează de-a întregul și cu totul în cluburi. Că ei sunt prea cool și underground deoarece muzica lor nu este mainstream. Că ale lor alegeri de ascultare sunt mai sofisticate pentru că ei ascultă “câinele care latră la beat” sau “ușa mașinii care se trântește cu un violoncel dezacordat tratat”. Există mai mult din acest nonsens și prostie de “muzica mea este prea deep și adâncă pentru tine” în scena IDM, așa că lasă-mă să zic doar asta:

Muzica dance este muzică dance și nu ar trebui să fie niciodată altceva decât aia. Chiar dacă nu este dansabilă, ar trebui să fie măcar ascultabilă la un nivel emoțional pertinent. Și în timp ce lucruri interesante au fost făcute la clasic la nivelul “al naibii de neascultabil” (Krzystof Penderecky – Threnody For the Victims Of Hiroshima îmi vine în minte, în orice caz a fost făcut ca și un exercițiu deliberat și intenționat pentru a captura groaza intelectuală a subiectului de față, și nu ca ceva pe care oricine chiar vrea să-l asculte), nimeni nu le face sau le ascultă pe bune tot timpul. Nu, nici măcar Noise. Nu, tu nu o faci. Nu, du-te naibii. N-o faci.

A fi diferit de dragul de-a fi diferit este poate interesant ca și un exercițiu psihologic, însă nu de aia este muzica. Noi nu ascultăm muzică pentru a obține înțelegere asupra schizofreniei tale interne, tu hipster torturat. Noi ascultăm muzică pentru a ne simți bine și ca să ne bucurăm. Când tu asculți muzică pentru recunoaștere, aia spune mai mult despre tine decât despre muzică și niciuna nu este deloc bine. Dar desigur că aia e ceea ce-ți dorești, nu-i așa? Este totul despre geniul tău tragic, neînțeles, cum tu vezi lumea diferit decât tot restul lumii iar aia pur și simplu te face pe tine ahh, atât de al naibii de special.

Vengaboys de asemenea nu este Experimental Techno însă tot este ceva ce mai degrabă tu ai asculta.

Despre ce vorbeam din nou? Oh da. Acesta este Experimental Techno. Să nu cumva să îndrăznești să sample-uiești Threnody To The Victims Of Hiroshima sau Doamne, ajută-mă, voi ajunge prin ecranul tău și am să te pleznesc.


Amprente sonore – Experimental Techno Techno

  1. The Micronauts – Baby Wants To Rock
  2. Cannibal Cooking Club – Work Yard
  3. Fugo – My First Simba
  4. Peverelist – Dance Til The Police Come
  1. Bill Youngman & Neil Landstrumm – Rasta Snail
  2. Glitch Mob – How To Be Eaten By A Woman (Adam.01 mix)
  3. Banditos – Walded
  4. Telerotor – Karoshi

1.1.2.2. Schranz

Gen Muzical ElectronicSchranz
Alte DenumiriProgressive Techno, Hard Tekno
Sfera / ScenaTechno
An Aparițielate 90s





Amprente sonore – Schranz Techno

  1. Spirallianz – Blast Food

1.2. Minimal Techno

Gen Muzical ElectronicMinimal Techno
Alte DenumiriDetroit Techno
Sfera / ScenaTechno
An Aparițieearly 90s

Minimal Techno este Detroit Techno.

A fost în pus în frunte de lance de către producătorii infami “de al 2-lea val al Techno” din Detroit, la începutul anilor ’90, care deveniseră mortificați cu ce-au făcut europenii cu Techno. Iar prin Detroit eu vreau să zic Ontario de Sud. Am să explic mai târziu.

Techno devenise un termen bastardizat și declarat nelegitim până în anii ’90. Cumva albii europeni au co-optat muzica de negri, americană, care fusese co-optată din muzica albilor europeni, și au co-optat-o pentru adevărații albi europeni. Cu, gen, imnuri și fanfare și fluiere și coarne și căcat.

Reacția naturală de la puriștii din Detroit era de a se distanța pe sine de la această așa-zis sunet “Techno” mergând cu furie prin Europa și infectând televiziunile de pretutindeni cu pantaloni shitcacher și dansatori go-go (ceea ce nu era chiar Techno însă așa l-a numit toată lumea).

Ce credeau oamenii că era Techno în 1991. Ar trebui să fie remarcat faptul că această familie a oprit Gangsta Rap hardcore pentru asta.

Rezumat și cumulat, Minimal Techno este o rejectare și respingere încăpățânată a Techno. A marcat începutul unei romantizări a unei mitologii atât de pure și genială, strălucită, încât niciodată nu trebuie să interfereze cu viața reală.

Cu cât Europa și-a umplut și îndesat muzica sa plină cu efecte de sunet aglomerate și încărcate, sample-uri, rapping-uri, cârlige sau hook-uri și imnuri și alte prostii străine care nu fac sens, cu atât Detroit Techno a regresat în ceva mai simplu, de bază, și funție a formei potrivite, precum arta japoneză.

Muntele Fuji, sau cum ar arăta dacă japonezii și-ar fi proiectat propriul lor munte.

Nicio scenă nu este mai protectivă a propriului său trecut decât Techno. Istoria este scrisă de către câștigători sau cei cărora le place să creadă că ei au câștigat prin marketarea luptei și efortului lor ca și o Underground Resistance, împotriva foțelor rele, apăsătoare și grele, ale exploatării comerciale, ca și un echivalent ironic al muzicii electronice al Rage Against The Machine.

Minimal Techno s-a încoronat pe sine drept fiind paznicul a tot ceea ce este real, adevărat, sau acceptabil gen Techno. Ăla e un prototip: Dacă tu vrei să faci Techno original, tu trebuie să treci prin ele.

Desigur că asta nu i-a oprit pe pariori. Creșterea și ridicarea genurilor Tech House cum ar fi Minimal Tech și Deeptech în anii 2000, a încurcat dracii dintr-o mulțime de magazine de discuri online stupide, care s-au apucat să le eticheteze pe toate drept Minimal Techno când ele nu au nimic de-a face cu Minimal Techno al Detroit, care este un gen Detroit Techno care vine din Detroit deoarece este din Detroit, și am menționat cumva că este din Detroit? Ei bine, este din Detroit. Nu Berlin – Detroit.

În mod ironic, inițiatorii sunetului Minimal Detroit Techno nu erau chiar din Detroit, de fapt, însă în schimb erau 3 albi nebuni din Canada (Richie Hawtin, John Acquaviva și Dan Bell), care au trebuit să demonstreze fraternității și frăției negre insulare Techno că ei și casa lor de discuri, Plus 8, nu doar că aparțineau ci ei erau de fapt mai Detroit decât acei gagii gangsteri originali Techno.

Techno Canadian? Ce este asta, ceva gen o echipă adițională sau?

Minimal Techno este un gen instrument și tool de luptă. Cântecele sunt scurte, rareori etichetate, și sunt în principal menite și intenționate pentru mixing mai degrabă decât ascultate singure. DJ-ilor le place să trânteasă fader-ele de piese la fiecare 32 de bare (sau cât de repede este nevoie pentru a te impresiona) sau să amestece diferite piese pentru a crea noi compoziții.

Nu există niciodată prea mult ce să se întâmple într-o piesă Minimal Techno așa că artistul trebuie să te distreze în alte moduri. Cum ar fi, de exemplu, un video muzical derutant:

Video-urile de muzică electronică din anii ’90 sunt dovada că oamenii vor asculta un cântec plictisitor și mat dacă video-ul este distractiv.

(Plastikman – Converge)

Minimal Techno nu prea mai există cu adevărat, în principiu din cauza confuziei asupra ceea ce este. Mergi la orice site de sharing de muzică pe care îl vrei – Soundcloud, Mixcloud, Last.fm, Spotify, Bandcamp, DI, la naiba chiar și Youtube – și caută pentru mix-uri Minimal Techno. Nu poți găsi niciunul; este totul Deeptech / Minimal Tech. Nimeni nu cântă de fapt și pe bune Minimal Techno înafară de 313. Nici chiar la Tresor sau Berghain.

Minimal Techno nu are nimic de-a face cu vechiul gen al anilor ’70, Minimalism. Nu este doar “Minimalism cu un beat” însă face apel la estetica sa: Loop-uri și bucle lungi, repetitive, care evoluează ușor și încet în timp, peisaje sonore rare, și linii de lead de bază, simple. Și nu folosește bas-ul foarte mult – pentru aia tu ai nevoie să mergi mai departe la Dub Techno. Acolo este locul încotro au migrat majoritatea producătorilor Minimal Techno oricum.


Amprente sonore – Minimal Techno Techno

  1. X-102 – Phoebe
  2. Skintrade – Andomraxess
  3. Perc – Gonkle
  4. Black Asteroid – Black Acid
  5. Surgeon – Atol
  6. Makaton – When The State Kills
  7. Tobias – Fast Null
  8. Thomas Brinkmann – Auszug
  9. Aphrohead – In The Dark (Dave Clarke Mix)
  10. Horrorist – One Night In New York City
  11. Pomassl – Proof Woofer
  12. Planetary Assault Systems – Merry Go Round
  13. Mick Finesse – The Tunnel
  14. Black Asteroid – Engine 1
  15. Laurel Halo – Chance Of Rain
  16. Tekonivel – Klovnit
  17. Morganistic – Time To Track
  18. Mark Broom – Time
  19. Mikael Stavostrand – Repl
  20. Morgan Geist – Linking Tunnel
  21. Hieroglyphic Being Presents Analogous Doom – Lost Together
  22. Renato Cohen – Pontape
  23. Blue Maxx – Smooth Landing
  24. Terence Fixmer – Bells
  1. Sense Club – Tomorrov Cocktail
  2. DJ Qu – Times Like This
  3. Automia Division – Rays
  4. Trike – Talk Back
  5. Motor – Man Made Machine
  6. Kibu – No Humans Left
  7. Club St. D. – Steve Dexter’s Acid Bash
  8. Pressure Of Speech – Mothmath (Scanner mix)
  9. Frank de Wulf – Drums In A Grips
  10. Planetary Assault Systems – Wriss
  11. Atom Tm – Ich Bin Meine Maschine
  12. Phaser – Changing Shape (3am mix)
  13. Reeko – Agile Movements
  14. Daniel Bell – Acid Phreak
  15. Mathew Jonson – Love Letter To The Enemy
  16. Tom Clark – Star Cop
  17. Ambelion – Speecher (Intelligence mix)
  18. PAWSA – Irony
  19. Grain – Loop #6 B2
  20. Green Velvet – Flash
  21. DBX – Losing Control
  22. Plastikman – FUK
  23. Emmerichk – Transforming The Past

1.2.1. – 1.3. Dub Techno

Gen Muzical ElectronicDub Techno
Alte DenumiriDeep Techno
Sfera / ScenaTechno
An Aparițiemid 90s

Dub Techno este Minimal Techno cu Dub. Efectiv, aia este. Și nu trebuie să vină din Detroit. De fapt, a fost probabil inventat de oamenii din afara Detroit. Dar să nu le zici asta.

Cam în același mod 2 țări ar putea găsi o relație economică benefică unde una minează cărbune și o vinde către cealaltă iar cealaltă îl arde pentru a topi fier și carbon în oțel și trimite oțelul înapoi către prima țară iar prima țară fabrică și procesează oțelul în părți folositoare pentru ca cea de-a 2-a țară să le asambleze în biciclete și mașini care sunt vândute înapoi în prima țară (aia de fapt s-a și întâmplat în anumite industrii cu SUA și Japonia – este cumva mai ieftin să faci produse finite în acel mod în loc să faci totul într-o singură țară). Această super lungă analogie de asemenea descrie relația simbolică pe care America și Germania o au cu Techno, fiecare pasându-l de la unul la altul și adăugându-și propriul său vibe la el. Dub Techno este o invenție Germană a unui gen American al unui concept Jamaican.

Tu nu poți vorbi cu adevărat despre Dub Techno fără a-i menționa pe Moritz von Oswald și Mark Ernestus, mai bine cunoscuți drept epinomul Round One, indispensabilul Round Two, esențialul Round Three, autoritarul Round Four, și cine îl poate uita pe legendarul epic Round Five.

Ei încearcă să se ia la întrecere cu Rocky.

Basic Channel este foarte important în lumea Dub Techno. Pentru a o pune într-un context mai bun, Basic Channel a fost Burial al anilor ’90, nu în ceea ce privește muzicalitatea sau experimentarea de tipul gândirii înainte (care ar fi faza cu aia?), ci de genul talentului ezoteric de a dobândi o bază de fani pretențioasă și insuportabilă, de nesuportat.

Un duo german primit prin naștere, Basic Channel probabil că au inventat Dub Techno atunci când ei auzit Aphex Twin – Xtal într-o zi și și-au dat seama că un întreg gen poate fi creat din acel sunet de “sub suprafața apei”, ceea ce nu a fost o idee rea.

Din păcate, eforturile lor i-au dat lui Techno legendarul stereotip de “snob techno” (cu ani înainte ca hipsterii să devină o chestie), care folosește aprecierea lor a Dub Techno drept o scurtătură către sofisticărie, așa cum oamenii grași folosesc glutenul ca și pe o scurtătură pentru a pierde în greutate. De parcă a plăcea adăugarea unei simple pedale de întârziere (delay) sau procesor de efecte, automat face pe cineva intelectual. Fanii Dub Techno sunt secundari doar fanilor Radiohead în iubirea lor de a-și mirosi propriile lor pârțuri.

Basic Channel este important, însă ei sunt cu adevărat aroma de ranch a genului. A spune că-ți place Dub Techno deoarece ție îți place și ești interesat de Basic Channel este ca și cum ai spune că-ți place EDM deoarece tu ai auzit un cântec Moby o dată.

Fiind așa cumva spațial, ca de pe altă planetă, dubby, și greoi cu efecte de bas și reverb, Dub Techno poate fi considerat un văr al Ambient Techno care nu este nici Ambient și nici Techno (inteligența militară, focul prietenos, majoritatea morală, creveți jumbo, morți plimbători, etc.) ci chiar IDM.

Nici măcar fanii Ambient Techno nu vor să aibă de-a face cu fanii Dub Techno, iar Ambient Techno de asemenea are un băț pretențios băgat în curulețul său. Aceste 2 părți merg împreună precum dressing-ul dulce & acrișor de ranch cu Skittles și unt de arahide. Ies pistoalele dacă le vezi la o petrecere. Ele nu se joacă una cu alta.

Dub Techno încă mai există pe aici în zilele de azi, deși în mod ironic majoritatea artiștilor care îl tot bagă pe țeavă și-l împing nu sunt din Detroit sau Germania, iar o groază din el devine fie interpretat greșit ca, sau combinat împreună cu Deeptech, Minimal Tech sau Psydub – identitatea sa fiind co-optată în mod tragic de către alte genuri.

Ceea ce este probabil cel mai bine deoarece ultimul lucru de care avem nevoie este vreun scriitor enervant revivalist de pe Pitchfork care să-l pupe pe Basic Channel în cur din nou.


Amprente sonore – Dub Techno Techno

  1. Quadrent – Q1.1 (1a)
  2. Yagya – Deepchord Redesigns 1
  3. Fingers In The Noise – Amazone
  4. Outernational Spacelords – Cape East
  5. Unit 4 – Bodydub
  6. L.B. Dub Corp – Rhythm Division
  7. Murmur – Barrier
  8. Grey Area – Amphibia
  9. Silent Harbour – Aquatic Movement
  10. Secret Cinema – Timeless Altitude (Minneapolis Mix)
  11. Axs – Compass
  12. Round Four – Found A Way
  13. Grey Area – Iona
  14. Luomo – The Right Wing
  15. Octave One – Terraforming
  16. Phylyps – Trak II
  17. Aes Dana – Otherness
  18. Cosmic Replicant – Evening Reflections
  19. Lars Leonhard – Deeper Direction
  20. Theo Parrish – Heal Yourself And Move
  21. Krill.Minima – Monddiode
  22. Der Dritte Raum – Mondmalodie
  23. Human Mesh Dance – Dahlia
  24. Hawkinson – Tiefdruck (Bill Youngman mix)
  25. Gabriel Le Mar – Dreamtechnologies (Beatless)
  26. Lars Leonhard – Glideslope
  27. Modal – Powder
  28. The Other People Place – Eye Contact
  29. The Orb – God’s Mirrorball
  1. Martin Schulte – Trip
  2. Photek – Glamourama
  3. Basic Channel – Octaedre
  4. As If – Naervaer
  5. Monolake – Cyan I
  6. Psycho Plasma – Forbidden Planet
  7. Shockt – Slo-Mo
  8. Bandulu – Shroud
  9. T++ – Aquatic
  10. Markus Homm – Red One
  11. Martin Nonstatic – Inside Eyesight
  12. Blunted Dummies – House For All
  13. Playboy – In Da Jungle (Da Original)
  14. Log – In 1
  15. Floppy Sounds – Ultrasong (Francois K Studio A mix)
  16. Perc – Mathlete
  17. Dietrich Schoenemann – Autumn Ground
  18. Metro Dade – Tyguin
  19. Gas – Oktember
  20. Iamthatiam – The Human Aura
  21. Purl – Inre Sken
  22. Zzzzra – Aquilonia
  23. Convextion – Crawling And Hungry
  24. Abacus – The Bacus Chat
  25. Signer – Building Memories Without You
  26. Stewart S. Walker – Proof Of The Long Dark Night
  27. Model 500 – Last Transport (To Alpha Centauri)
  28. Banned X – That’s Dub

1.4. Bangin Techno

Gen Muzical ElectronicBangin Techno
Alte DenumiriDetroit Techno, German Techno, Swedish Techno, Latin Techno, Italo Techno, Jtech
Sfera / ScenaTechno
An Aparițiemid 90s

Bangin Techno este Detroit Techno (și într-o mai mică măsură Swedish Techno și German Techno dar mai multe despre asta mai încolo).

Este mai degrabă o chestie care le cuprinde pe toate, o șaorma cu de toate, decât un gen, dar este cel mai accesibil și cel mai interesant, iar pentru acest motiv este atât de aproape de produse comerciale lustruite și unsuroase și strălucitoare pentru bunici și copilași de 8 ani, cât este dispus Techno s-o facă. Tu poți chiar să cânți alături de el – de ce altceva crezi că a explodat Aztec Mystic – Jaguar? Avea un cârlig, un hook catchy și care prindea, caracteristic, ca și oricare cântec pop. Ăla e și motivul pentru care Sony – MBG l-a smuls și ciordit fără permisiune sau compensație. Doamne, frate, fiind un gen muzical atât de ferm și devotat, anti-corporate, Detroit Techno sigur este ars o groază.

Bangin Techno a început ca și un model de perfecțiune de progresii filtrate și strecurate, repetitive, de percuție superficială și de mântuială, care se poate compara cu niște pantofi, chei, curele, monede, șosete îngrămădite, și o minge de baseball, toate băgate și blocate, înghesuite într-un uscător de rufe. Este Detroit Techno ajuns la esența sa cea mai asemănătoare unei mașini, la eficiența cea mai brută și catalizată, într-un așa hal, încât după o vreme, oamenii se întrebau de ce cele 2 erau separate în primul rând.

Așa că la un moment dat, în anii ’00, ele s-au pliat înapoi împreună iar toată lumea l-a numit pe tot Detroit Techno din nou. Chiar și chestia făcută de oamenii din afara Detroit.

Ar trebui să menționez și că Frankie Bones a jucat un rol enorm în Bangin Techno, de asemenea, și menționez asta doar pentru că dacă n-o fac, el se va plânge despre asta. De fapt, primul lucru pe care el probabil că l-a făcut atunci când a vizitat acest ghid, a fost să-și caute numele său pe aici.

Bangin Techno de asemenea servește ca și o colecție de genuri regionale ce sună a Detroit, și există multe dintre ele care au apărut între mijlocul și finalul anilor ’90, toate cu arome subtile locale. Cele mai mari Swedish Techno și German Techno în principal din cauza eforturilor lui Adam Beyer și respectiv Chris Liebing.

Dar există în același timp și scene sănătoase în Italia (Italo Tech), Japonia (Jtech) și Spania / Mexic / Brazilia (Latin Techno). Nu s-ar potrivi obiectivelor acestui ghid să aibă 100 de genuri Techno specifice mai multor țări. De ce ai vrea tu să te uiți la așa ceva? Aia e doar a scoate rahatul de muște din ardei.

Detroit Techno a fost dintotdeauna mai mult un gen de DJ. Înregistrările sunt lansate ca și bucle repetitive (loop-uri), gen cântece pe jumătate terminate cu nicio melodie sau voce (uneori), adesea ca și instrumente de battle sau samplere de beats & breaks cu o groază de spațiu între ele pe vinil pentru a-l ajuta pe DJ în ale sale mix-uri și tăieri, tăieturi rapide.

Arta de a DJ-ii este de a combina aceste cântecele împreună pentru a crea compoziții originale (ai fi surprins cât de mulți DJ din cei mai faimoși nu știu cum să facă asta). DJ-ii buni pot coase și alipi compozițiile în mod expert până când sună precum un cântec de 90 de minute perfect, fără greșeală, în continuu, făcut din 40 sau 50 de părți din cântece (standardul de aur pentru mix-urile perfecte de DJ fiind Richie Hawtin’s Decks, EFX & 909). Rezultatul final nu este atât de tehnic anal-retentiv ca și Turntablism ci încă plăcut și plăcubil și, ca și un bonus adăugat, enervează observatorii de trenuri și trend-uri. În special dacă toate sunt case de discuri albe.

Doar un singur om, singur cu instrumentul său.

Bangin Techno reprezintă ultimul mare val interesant al Techno. După ce Detroit s-a derulat în ale sale genuri benefice din greșeală, lucrurile au devenit super liniare și obișnuite, banale, iar DJ-ii pe care noi odată îi credeam și știam că erau de neatins (mă uit la tine, Mr. Hawtin) au devenit foarte plictisitori.


Amprente sonore – Bangin Techno Techno

  1. Tarball & Lungbutter – Bring Forth The Custard
  2. Subhead – Atlantic Bridge
  3. Quartz – Synergie
  4. Tomba Vira – Schriek
  5. Jeff Mills – In The Bush
  6. Frankie Bones – Get The Freak
  7. The Advent – Farencounters
  8. Sol – Pollenflug
  9. Pacou – Iron City
  10. Bruce – Just Getting Started
  11. Argon – Alive Poem
  12. The Vectif – The Spice
  13. Mark Hawkins – Hunger
  14. Sven Vath – Smuggler
  15. Filippo Naughty Moscatello – California
  16. Richard Harvey – 002-A B1
  17. Damon Wild & Woody Mcbride – Downtown
  18. Adam Beyer & Henrik B – Perfect Match
  19. CJ Bolland – The Tingler
  20. Ben Sims – Storm
  1. DJ Hell & Richard Bartz – Take A Shot
  2. Frankie Bones – The Old Dub Plate
  3. Ken IshII – Stretch
  4. Chris Liebing – Conan
  5. Andreas Kramer & Thomas Pogadl – Der Racher
  6. Laurent Garnier – Dangerous Drive
  7. Jeff Mills – The Bells
  8. Switch – Bumpy Ride
  9. Chris Liebing & Umek – Dong
  10. Ricky Effe – Rectifier
  11. Bryan Zentz – Algebra
  12. Technasia – Acid Storm
  13. D-Factor – Barana
  14. Adam Beyer – Analyser
  15. Bill Youngman – Connection Circuit
  16. Speedy J – Krekc
  17. Santos Rodriguez – Road to Rio A1
  18. DJ Hell – Jack The House
  19. Umek – Analok
Scroll to Top