Breakbeat – termen folosit pentru a descrie o colecție de subgenuri a muzicii electronice, de obicei caracterizate prin folosirea unui ritm de tobe sincopat, de 4/4, spre deosebire de beat-ul house, techno sau trance, ce conține 4 sunete de tobă mare, așezate la distanță egală în cadrul unei măsuri; este un tip larg de muzică electronică, care tinde să folosească drum break-uri sampluite de la înregistrările timpurii de funk, jazz, și R&B.
1. Breaks (derivat din Acid House & Oldskool Rave Hardcore)
| Gen Muzical Electronic | Breaks |
| Alte Denumiri | Breakbeat, Funky Breaks, Breakbeat House |
| Sfera / Scena | Breakbeat |
| An Apariție | late 80s |
Nu toată muzica electronică are un kick, o bătaie, de 4/4.
Există, de asemenea, Breakbeat sau Breaks, scena (și genul principal al acelei scene) care specifică chiar în al său nume, în propriul nume, că nu are un kick de 4/4.
Cuvântul “breaks” efectiv vine de la vechiul drum breaks, din cântecele funk, soul, disco și R&B, ale anilor ’60 și ’70, în care muzica se oprea, iar toboșarul, drummer-ul, continua neacompaniat, pentru 1 măsură sau 2, făcându-l perfect pentru sampling.
Cele mai timpurii, printre primele Breaks, erau chiar asta – drum breaks care loopuiau maturizându-se și ajungând la majorat într-o vreme când sampling-ul era rege, senzație, și nu era nimic ce ăia cu costume puteau face în legătură cu asta.
Precum Hip Hop, cele mai timpurii înregistrări Breakbeat, au sampluit și dracii și morți și vii din înregistrările vechi de vinil, în unele cazuri, fix exact aceleași beat-uri și break-uri pe care le-a sampluit Hip Hop (iar tu le știi deja și le-ai auzit pe ele în mii de piese și melodii: Funky Drummer, Amen, Scorpio, Take Me To The Mardi Gras, Ashley’s Roachclip, Think, The Champ, Apache, etc), făcând Breaks, practic o formă de instrumental accelerată, de Hip Hop.
Dar precum majoritatea altor genuri care s-au bazat pe sampling la greu (în special New Beat și Collage), expresia muzicală creativă de a canibaliza cântecele vechi, ca și o formă de artă populară și comercială, a fost zdrobită de legislație, în anii ’90. Și la fel de bine, pentru că sampling-ul n-a fost niciodată despre comercializare și merge cel mai bine ca și o formă de artă renegată și underground, ascunsă, care se ferește și fuge de popularitate și bani, precum poezia penetrativă și plină de emoții (auto)biografică sau graffiti-ul lui Banksy. Va exista întotdeauna, mereu. Doar că nu va lovi topurile vreodată.
După perioada de “sampluiește un drum break gol dintr-un hit R&B al anilor ’70”, care era cam terminată și dusă până pe la finalul anilor ’90, Breaks s-a așezat și stabilit în ceva fresh, nou, funky, proaspăt, și inventiv. Divorțat fiind de kick-ul de 4/4, era liber să facă orice își dorea, efectiv orice. Singura limită era chiar el, precum Zombocom.
Dar așa cum este cazul multor noi genuri de muzică electronică, după perioada inițială de “vest sălbatic”, unde diferite lucruri și chestii sunt încercate cu grade variate de succes și eșec, lucrurile se așează și liniștesc în 1 sau 2 formate decise, de obicei având în frunte de lance 1 cântec foarte popular, sau 2. Asta este ceea ce creează genuri și subgenuri.
Pentru Breaks, a fost decizia că James Brown Clyde Stubblefield – Funky Drummer este cel mai bun drum break al tuturor timpurilor. Jungle are Amen, însă Breaks are Funky Drummer.
După și pentru mine, sunetul Breakbeat pur este unul care se focusează în aparență, aparent, pe break și nimic altceva. Break-ul este motivul pentru existența piesei, și nu este nevoie de drop-uri sau breakdown-uri sau imnuri sau bassline-uri, linii de bas smulgătoare, sau orice alt astfel de nonsens și prostie, absurditate, care intervine și stă în calea unei percuții groovy bune.
Câteva alte genuri din scenă folosesc break-ul ca și fundal, background și setting pentru altceva – acid pentru Chemical Breaks, bassline sau linie de bas pentru Nu Skool Breaks, rock pentru Big Beat. Însă breaks în a sa esență este despre breakbeat, și nu ar trebui să fie despre nimic altceva.
Breaks a fost deturnat și evitat în mod intenționat de către descendenții săi, aruncat în slăvi, toți dintre ei încercând să facă Breaks mai mult decât ceea ce este. Dar în miezul a tot, în esență, Breaks a fost dintotdeauna și mereu și întotdeauna despre breakbeat-ul funky. Dacă nu are aia, atunci nu este Breaks.
Amprente sonore – Breaks – Breakbeat
- 4kuba – Cheap
- The Sandals – Feet
- Linea Alba – Chill-O-Matic
- Crystal Distortion – Only Wish
- Paninaro – Wildstyle Groove (Luvdup Homey And A Handbag mix)
- Word Up – We Wanna Go Back
- Mike & Charlie – Chunky Love
- Ceasefire – Trickshot
- Flint – Everybody’s Funkin’
- Rob Reng – Shook One
- Doom Selector – Broken Joint
- Bitin’ Back – Boom Box
- Holy Ghost Inc. – Stealth
- Deekline & Wizard vs Freq Nasty – Keep It Pushng
- Outcast – Criminals
- The Mixbuster – Dancefloor Justice (Instrumental mix)
- Dimension – Flatline
- Flint – Theme From Flint
- Stereo 8 – Never Coming Back
- Genaside II – Death Of The Kamikazee (Interstate Alchemy mix)
- The Beat Pirate – Good Times (Free Yourself)
- 16 Bit – Hi Score (Level 02 mix)
- Rektchordz – Slappahoe
- Red Seal – Freak Me
- Bisca – Learn (Tenebrae mix)
- Baymont Bross feat General Levy & Sunshyne – Wine Up Ya Waist
- Awareness – Anguish
- Jammin’ – Distraction
- DJ Icey – Impact Track
- Freestylers feat Tenor Fly – B-Boy Stance
- Just Pure Rhythm – The Situation
- Wiccatron – Any Given Pitch
- Hardcore – Hey R U Ready
- Bassbin Twins – Dirty Crystal
- Beat Assassins – Straight To The World
- Meat Beat Manifesto – Original Control (Version 2)
- DJ Fen – Across The Moon
- Project Ae – Whales Alive
- Nicolette – Single Minded People
- Peter Bouncer – Love Is All We Need
- Scratchy Muffin – Wishing
- Jesus Jones – Zeroes And Ones
- Bill, Ben, And Baggio – Pusherman (Unagroover mix)
- The Rhythm Masters – Give Me A Breakbeat
- Cdee & Dove – Get Funky
- God Within – Raincry (Spiritual Thirst)
- The Wiseguys – Ooh La La
- Renegade Soundwave – The Phantom
- Jinx – Acid Shuffle
- Tom Tonic – Something Like That
- The Scientist – The Bee
- Freddy Fresh – Chupacabbra (Bassbin Twins mix)
- Slyde – The Click
- The Ragga Twins – Hooligan 69
- Soul Of Man – Love & Hate (Instrumental)
- Shut Up And Dance – Cream (Afghan Head Spin mix)
- Undercut – Both Ends
- Anoesis – Rhythmic Itch
- Sol Brothers – That Elvis Track
- Deeper Throat – Mouth Organ (Dust Brothers mix)
- Punks – She Not In
- Mint Royale – Take It Easy
- Violet – Burn The Elastic (Chris Duckenfield mix)
- The Bogey Man – Horrors (Pt. 1)
- Euphoreal – Ragga Mutha
- Slab – Rampant Prankster
- The Ultraviolet Catastrophe – Trip Harder
- Lost – The Gonzo
- Chops EMC And Extensive – Me’ Israelites
- Basement Freaks – Balkanizacia (Badboe Regganizacia mix)
- Fatliners – Lo Life
- Full Moon Scientist – Old Man River’s Crying (Door Of Common Sense Edit)
- Timebase – Unity
- Jinx – Mindless Drugs Freak
- 12 From A Dozen – Outer Nation
- Space Raiders – Fly New Pumps
- Ek & C83 – Threshold
- Freaky Jalapeno – Gotta Get It
- Dee Patten – Who’s The Badman
- Divine Frequency feat Stacey Q – Hear The Feeling (Simply Jeff mix)
- Drumattic Twins – Pumped Up Funk
- Rum & Black – Fuck The Legal Station
- Weird Continental Types – What The Funk
- Elite Force – Ghetto Fabulous
- Osmosis – Jungle Freak (Persuaders mix)
- Awareness – Religion (Geestrumental mix)
- Tsuyoshi Suzuki – Tokio Drome
- Codine – Holistic
- Meat Beat Manifesto – Radio Babylon
- Shut Up And Dance – 20 To Get In
- Slyde – Slippedy Slide
- Brothers And Systems – One Voice (Dub Mania And Philth Version 1)
- Break The Box – Drop The Bass (Bbp mix)
- Scuba – Ne1butu
- Bosch – Rattlesnake (Nick Thayer mix)
- Soundcraft – The Wibbler
- Eze-Ozo – Kick The Break In
- Return Of The Living Acid – Get Funky In Cardington Hangers
- Bentley Rhythm Ace – How’d I Do Dat (Danny Saber mix)
- Lab Technicians – St. Vitus
- Silver Bullet – Ruff Karnage (The Bullet mix)
- The Break Boys – And The Break Goes On
- Addis Posse – Let The Warriors Dance (Funky Funky Drum Drum mix)
- Sam Hell – Grunge
- Nicolette – Wicked Mathematics
- Mental Cube – Chile Of The Bass Generation
- Effective Force – Diamond Bullet (Act 6 – Virtural Power)
- Casanovas Revenge – Here We Go (R U Ready)
- Kenny Dope Presents Powerhouse 3 – Makin’ A Living
- M5 – Sanctuary (Electroliners mix)
- Propellerheads – Take California
- Think Tank – A Knife And A Fork (The Massively Parallel mix)
- True Faith – Take Me Away (Pin-Up mix)
- Plaza De Funk – Got The Funk
- Shades Of Rhythm – Just Feel It
- Bomb The Bass – Beat Dis (Extended Dis)
- Soul Of Man – Dirty Waltzer
- Eastern Dub Tactik – Brothers And Sisters
- Missing – Thr33 Blak Bros (Ifc mix)
- Bushwacka – Monster
- Art Science Technology – AST
- Criminal Element Orchestra – Put The Needle On The Record (Drumattic Twins & Lee Coombs mix)
- Mcmillan & Tab – Supersonic
- DJ Quest vs Kalibre – Old Skool
- Reflex One – Dub Shaker
- Geeneus – Congo
- 2 Young Brothers – Check Out Tha Hook (Dangerous DJ mix)
- Wiccatron – Generation Dust
- Panic – Voices Of Energy (Mix 1)
- The Black Dog – Age Of Slack
- N-Joi – Anthem
- Plaza De Funk feat Miss Trouble – Push & Pull
- Depth Charge – Shaolin Buddha Finger
- Appleseed – Mile High Express (Original Trip)
- Direct – Let It Ride
1.1. Chemical Breaks
| Gen Muzical Electronic | Chemical Breaks |
| Alte Denumiri | Acid Breaks |
| Sfera / Scena | Breakbeat |
| An Apariție | early 90s |
Poate fi argumentat că Chemical Breaks a apărut de fapt înainte ca Breaks să devină Breaks. Ei doar că nu l-au numit Chemical Breaks. Sau măcar doar Breaks.
Cele mai vechi chestii Breaks, printre primele, au fost derulate și scoase din Acid House, de obicei, ca și linii de acid simple, cu sample-uri de drum break vechi, mai degrabă decât un kick care loopuiește de 808, sau ca și remix-uri de Acid House (sau încrucișări de la Chill Out sau Industrial – aia s-a întâmplat uneori, ca de exemplu, Meat Beat Manifesto). Introducerea de breakbeat-uri la Acid, i-a conferit niște varietate, însă tot era numit Acid House, la momentul și vremea respectivă.
Noile scene și genuri, în general, nu prea izvorăsc și se nasc din cele existente, imediat, instant. Există o perioadă de suprapunere, întretăiere și coincidere, o eră a diagramelor Venn, unde și în care un sunet nou ar putea fi considerat ca fiind parte a unui sunet vechi, până când este disecată și luată și analizată de către o a 2-a generație de observatori imparțiali, ajutați de marketing catchy. Asta ar putea lua și dura oriunde între 1-3 ani, depinzând pe cât de popular este sunetul (genurile mai populare se fragmentează și despart, desprind, mai repede, din pur volum).
Așa că deciderea de când Acid House a devenit Breaks cu Acid, ceea ce eventual și în final a devenit Acid Breaks, este un argument, raționament, dezbatere și discuție academică, de care nimănui nu i-a păsat la vremea respectivă, iar nimeni nu are vreun răspuns definitiv. Și nici mie nu prea îmi pasă, real. Încă este destul de neclar și confuz, să nu mai zic că, este suficient să spun că atunci când chiar a apărut pe bune ca și scena sa proprie, cu al său stil și modă și limbă străină și audiență, deja sărise prin alte scene de asemenea, incluzând Hardcore, Chill Out, și Jungle.
Când Acid Breaks a apărut ca și o chestie de sine stătătoare, proprie, nu mai era doar folosirea de acid, ci efectiv, pur și simplu, orice synth care putea livra și oferi sunetul cauciucos lichid, al Roland TB-303, iar când ei nu puteau găsi unul, ei foloseau arpegiere sau porți (gates), pentru a aproxima efectele groaznice, zvârcolite, săltărețe, de skip-hop, funky și trippy, halucinogenice, ale Acid, fără prea multă deviere.
Aceasta a fost o așa distinctivă caracteristică încât a devenit cunoscută drept Chemical Breaks (deoarece nu era strict și exclusiv Acid, însă era sintetic, synthetic), și ar trebui să menționez că numele nu a venit de la The Chemical Brothers, deoarece ei erau numiți The Dust Brothers la acea vreme (ei au trebuit să-și schimbe numele când adevărații și realii Dust Brothers – ai faimei și gloriei Beastie Boys și Fight Club – au obiectat), și a fost o invenție americană, hotărâtă și incontestabilă, mai precis și specific, colectivul și grupul social Moontribe, al rave-urilor legendare, funky, și din deșert, din California, care a coincis cu creșterea și nașterea neo-hippie-lor, contraculturalismul, declarațiile și afirmațiile radicale, de cascadorii de artă, și primul Burning Man.
Chemical Breaks reține excesul oldskool de a încerca să maximizeze starea de înălțare și drogare a cuiva, de la droguri, care pe bune, sincer, ar trebui să fie obiectivul primordial și conducător al întregii muzici bazate pe rave. Prea mulți producători pierd din vizor și din vedere pentru ce este muzica lor, încât ei încearcă să atingă și obțină, urmărească, o percepție ceva mai înaltă și superioară, măreață, cum că muzica lor ar schimba vieți, sau ar fi un transmițător și conductor de cultură, când de fapt nu face nimic din toate alea. Este doar amuzant și fun, să o asculți atunci când ești high, și sub influența drogurilor, iar Chemical Breaks este un gen care nu pierde din vedere asta.
Chemical Breaks a explodat când totul rave a explodat în finalul anilor ’90, iar acte și proiecte precum The Crystal Method, Propellerheads, Chemical Brothers și Uberzone au devenit nume de familie, de gospodărie, populare, celebre, în casa oricui, ori prin compilațiile Mortal Kombat, ori prin soundtrack-urile și coloanele sonore ale filmelor de acțiune. Asta face ca Chemical Breaks să fie unul dintre genurile însoțitoare și concomitente care formează și alcătuiesc, construiesc, “Electronica”. Însă nu a fost genul Breakbeat cu cel mai mare și mult succes comercial – aia ar merge către succesorul său, Big Beat.
Al naibii și al dracului de Big Beat.
Amprente sonore – Chemical Breaks – Breakbeat
- Lee Coombs & Andy Gardner – Obsessional Rhythm (Lee Coombs mix)
- Tanith – Bronco (Wizard Of Oh mix)
- Bass Addiction – Bass Deejay
- Rebel Sonix – Dirty Dancing
- Thursday Club – Place Called Acid (Rennie’s Acid Indigestion mix)
- Metro LA – Twist Me Up
- Southside Reverb – Here We Go (Electro mix)
- Cotton Club – Nu Jack (Nu Jack’s Tweaked Out mix)
- Kraymon – One Day, Maybe One Day (Bite The Bullet mix)
- DJ Rob-E – Listen
- The Slag Brothers – Old Spice (303 mix)
- R-Damski – The Lord
- Dirty Habits – Rock Box
- Metro – To A Nation Rockin’
- Funky Robots – Tb303
- Uberzone – Botz (Cyborganik)
- The Crystal Method – Keep Hope Alive
- Kraymon – Got To Get Busy
- DJ Friction And Spice – You Make Me Feel So Good
- Freaky Chakra – Halucifuge (Freaky Chicken Peck)
- Kultur – Right Now
- Leo – Brave New World
- Jmekka – Bear In Mind
- Electroliners – Loose Caboose (Bassbin Twins mix)
- Fingers Project – Give Me A Wink (Thursday’s Club’s Orlando Boom mix)
- The Tweakers – All Tweaked Out (Ear Screamer mix)
- The Crystal Method – Busy Child
- Myagi – The 57 Chevy (Slyde mix)
- B-Phreak – Funkbox
- Simply Jeff – Left Hook (Mental Blox mix)
- Josh Wink – Higher State Of Conciousness
- District – Feel This Thing
- All Good Funk Alliance – On The Prowl
- Kingsize – Acid Or Xtc
- Boston Bruins – I Will Be Free (DJ Stew’s Ghetto Trip)
- Red Myers – Silent Partner
- The Beat Brothers – Acid Drop
- The Dark Side Of The Shroom – Green Mushroom
- Keoki – Majick (Uberzone mix)
- Mental Blox – Next Stop The Techstar
- DJ Rob-E – Let The Beat Control Your Body
1.1.1. Big Beat
| Gen Muzical Electronic | Big Beat |
| Alte Denumiri | Block Rockin’ Beats |
| Sfera / Scena | Breakbeat |
| An Apariție | mid 90s |
În timp ce Chemical Breaks a fost majoritar și în principiu o treabă și chestie americană, americănească, Big Beat a fost majoritar și în principiu o treabă și o chestie a UK.
Big Beat este cel mai comercial gen de Breaks, dar nu neapărat și cel mai rău și nasol (ăla ar fi Nu Skool). Legenda spune, pretinde și afirmă că și-a luat numele de la clubul Big Beat Boutique, unde un pe atunci necunoscut DJ numit Fatboy Slim ar fi manevrat acest gen de piese. Aia ar putea fi apocrif (ca Fatboy Slim să inventeze chestia cu Big Beat, și nu treaba cu rezidența lui Fatboy Slim la Big Beat Boutique), însă eu nu am nicio problemă cu a zice și pretinde, afirma, că Fatboy Slim este în mare măsură responsabil cu și pentru Big Beat. Este totul din vina lui. Eu nu rețin asta împotriva lui.
Big Beat a luat structura esențială a Chemical Breaks și a scos și șters elementele Chemical, drogăcioase, din el (gen Litiu, Poloniu și Bismut), înlocuindu-le cu linii de bas, bassline-uri family-friendly și prietenoase, conținut liric de cântat în grup, laolaltă, și strigăte vocale, melodii calde și călduroase cu hook-uri sau cârlige făcute din tropi / figuri de stil accesibile, precum riff-uri de chitară, fanfare de corn și corzi, chitări, zgâriere și sample-uri de zgâriere, și chiar sample-uri de blues vechi.
O așa combinație iremediabilă și irecuperabilă, însemna că Breaks putea să break (joc de cuvinte neintenționat), să rupă și să spargă gheața, ca și unul dintre genurile comerciale care să călărească și să conducă explozia “Electronica” de la finalul anilor ’90.
Big Beat încă adera la cadența și ritmul, mersul lui Funky Drummer, a progenitorilor săi, strămoșilor, cu toate că infamul drum break al lui Clyde Stubblefield, de la sfârșitul anilor ’90, era rar și rareori sampluit iar producătorii doar îl recreau pe al lor echipament, gear, cu o groază de compresie (compression), distorsiune (distortion), EQ (equalization) și filtrare (filtering). Însă sunetul de semnătură al Big Beat a venit de la bass kick-ul, kick-ul de bas puternic, și în forță, și mare, de pe 1, primul timp al fiecărei măsuri – mai greu, mai gros, mai plin, și mai proeminent decât restul percuției.
Asta se cheamă “jammin on the 1” (“joaca pe 1”), ca să însemne să se bage tare mereu pe primul beat al fiecărei măsuri. Tu probabil că i-ai putea învinui pe Chemical Brothers pentru popularizarea lui, însă ei nici nu l-au inventat, și nici nu au venit cu asta. Este o șmecherie și schemă de Funk, veche, a anilor ’70.
Big Beat a fost genul oficial ca și alegere pentru reclamele de la finalul de ani ’90, jocurile video, evenimentele sportive, și desigur filmele de acțiune. De la Matrix la Resident Evil la Blade la Mortal Kombat, de fiecare dată când o scenă a cerut o femelă și femeie sprintenă și suplă, de 49-50 de kg, foarte fit, skinny, numai piele și os, îmbrăcată în latex, cu mulanți pe ea (mulați + colanți), care în mod obișnuit și în mod normal nu putea să lovească cu pumnul și să rupă o pungă umedă de hârtie, fără efort și cu ușurință face slalom și își face loc pur și simplu printre multitudini de golani cu ajutorul săriturilor prin rostogolire, și lovindu-i și pocnindu-i în față, din aplecări, înclinări și legănări, totul fără a-și strica părul ei sau machiajul, Big Beat este acolo ca să o facă să arate și să pară cool, tare, șmecheră, în timp ce o face (sau măcar să facă scena să sune cool).
Datorită și mulțumită Chemical Brothers și The Prodigy că au câștigat Grammy-uri, Big Beat a fost pentru o scurtă perioadă arena rock al muzicii electronice. Și atunci au preluat afaceriștii și managerii și boșii, diluându-l în a sa esență, cu build-uri masive și beat-uri strălucite și strălucitoare și mari, și vânzându-l în mall-uri de cumpărături și MTV, iar totul a devenit plictisitor, plicticos, predictibil, și formulaic, structurat. Există o întreagă generație care a crescut idolatrizând această lătură și gogoașă, și au decis 10 ani mai târziu să facă același lucru cu Dubstep.
Big Beat ar mai putea fi pe aici, prin jur, dar cu siguranță că s-a supradozat pe sine după anul 2000. Reminiscențele, rămășițele și resturile lui Big Beat au mers către ceva chiar și mai de neiertat – Nu Skool Breaks.
Amprente sonore – Big Beat – Breakbeat
- Dirty Beatniks – Beatnik Bounce
- The Chemical Brothers – Electrobank
- Messenger – Subsonic Interface
- Lunatic Calm – Leave You Far Behind
- Cirrus – Break In (Transatlantic Move mix)
- Catalyst – Lay It Down
- Grumpyhead – Radioactive
- Sniper – Kool Kalm Killer
- Jan Johnston – Unafraid (Paul Oakenfold mix)
- Bassbin Twin – Out Of Hand (Fonk Vibe)
- Atomic Hooligan – Seven 10 Split
- Bengston – Jump (Circuit Breaker’s Headbangers Ball mix)
- Banco De Gaia – How Much Reality Can You Take (Jack Dangers mix)
- Clint Mansell – We Got The Gun
- Girl Eats Boy – Napalm Bohemia
- Tipper – Bass Gunner
- Wreckage Inc. – Salvage (Alkaline ’95 mix)
- Cirrus – Stop And Panic
- Skeewiff – Overdrive
- Expansion Union – Playing With Lightning
- Spec X-Ray – Not Children Of God (Spec X-Ray Funky Breaks mix)
- Hyper – We Control
- Dylan Rhymes – Don’t Want You Anyway
- Boom Boom SatelIItes – Soliloquy
- Wildchild – Renegade Master (Fatboy Slim Old Skool mix)
- The Prodigy – Smack My Bitch Up
- Trip Theory – Time’s Up (The Bomb mix)
- Audioweb – Policeman Skank (Freestylers Rinse Out mix)
- Pizzaman – Gottaman
- Propellerheads – Dive! (Long One)
- Shades Of Rhythm – Psycho Base (Ceasefire mix)
- The Chemical Brothers – Loops Of Fury
- Overseer – Zeptastic
- Freddy Fresh – Go Kat Go
- DJ Stew feat The Boddha Monks – Funky Fresh
- The Future Sound Of London – Herd Killing
- Lee Coombs – Air Guitar 2
- Hardwire – Conskank
- 2 Inda Bush – The Lick
- Fluke – Absurd (Landslide)
- Roger S – Wrek Tha Discotek
- El Loco Gringo – Watchuwanna
- Pepe Deluxe – Just Let Go
- Lo-Fidelity Allstars – Battleflag
- The Bloodsuckas – Radio Athletico
- Overseer – Supermoves
- Fatboy Slim – Illuminati
- Junkiexl – Billy Club
- Eboman – Donuts With Buddah
- Filter Section – Action-8
1.1.1.1. Nu Skool Breaks
| Gen Muzical Electronic | Nu Skool Breaks |
| Alte Denumiri | Tearout Breaks, Nu Breaks, NuSkool Breaks, Nu Skool Breakbeat, Nu-Nu-Nu-Nu-Nu-Nu-Nu-Nu Skool Breakbeat bwa bwa bwa bwa |
| Sfera / Scena | Breakbeat |
| An Apariție | late 90s |
Nu Skool Breaks a fost și s-a întâmplat deoarece și din cauză că Big Beat a frecat o mulțime de oameni și scărpinat, în modul greșit.
Big Beat era efectiv și pur și simplu prea corporate, prea înălțător, prea celebrator, prea de succes, prea Hollywood. A făcut oamenii să strige și să facă “ahhh!” precum concertele de metal de altădată. A fost foarte popular, și, după cum știm cu toții, succesul atrage hateri, care sunt probabili să facă exact opusul, din și de ciudă (asta se întâmplă mult și o groază în muzica electronică: Darkside este o reacție la Happy Hardcore, Progressive este o reacție la Eurotrance, Detroit Techno este o reacție la Detroit Techno, etc.).
Nu Skool Breaks a început ca și anti-Big Beat. Era tot ce nu era Big Beat: Dark, închis, negru, sumbru, capricios și indispus, morocănos, plin de pad-uri atmosferice și linii de bas chiorăite și zdruncinătoare. Nu existau niciun sample Hip Hop sau refrene de benzi, grupuri, strigate, sau hook-uri și cârlige catchy de “manevra și joaca pe 1” (“jammin on the 1”).
A fost original inventat de Rennie Pilgrim ca și o cale și modalitate de a se distanța pe sine de la sunetele ce zguduiau blocurile și care umpleau și îmbuibau topurile de înregistrări, iar în timp ce a păstrat și ținut ceva interes ca și un micro gen cu un nume înlocuitor pentru ceva vreme, substituent, nu ar fi putut ajunge nicăieri dacă nu ar fi fost Adam Freeland care să lanseze acest mix seminal și influent, de melodii Nu Skool, în ’99:
Această compilație mix a inversat absolut scenariul, complet, și a injectat Breaks cu o atitudine și o murdărie satisfăcătoare, pe care nu o mai explorase înainte vreodată cu adevărat. Odată ce producătorii Breaks și-au băgat asta în mințile și capetele lor, că ei puteau pune DnB (Drum n Bass) în cântecele lor, s-a terminat și a fost gata, aia a fost. Big Beat nu putea competiționa și concura cu furia și mânia posacă, ursuză, morocănoasă și acră, mârâindă, ce erupea din underground.
În scurtă vreme, a părut că Nu Skool Breaks a concurat cu Darkstep, pentru a vedea cine putea să scoată și să pompeze afară liniile de bas cele mai obraznice, murdare, obscene, cele mai negre și sumbre, și cele mai șmechere, pentru ringul de dans. Era precum o competiție între Dieselboy vs Dieselbreaks, și totul depindea de în ce tempo îți plăcea muzica ta. Când singura perspectivă sau monopolul devine goal-ul și scopul și obiectivul în loc de acela de a face muzică decentă, toată lumea suferă și are de suferit. Deoarece atunci este doar un concurs și o competiție de măsurarea sculei și a instrumentului, a penisului, gen un echivalent electronic al banjo-urilor care se duelează sau concursurilor de tăiere (cutting), iar genul ăla de rahat și prostie, mizerie, ruinează și distruge genuri(le) (vezi Anthem House, Eurotrance, Jumpup, Brostep, Hardcore).
Precum Big Beat de dinaintea lui, Nu Skool a fost de asemenea imolat, jertfit și sacrificat de către propriul său succes. Formula de breakdown-build-imn a făcut lucrurile banale și predictibile, cu imnuri de linii de bas mârâite și lătrate, de 16 măsuri, întrerupte de breakdown-uri de 16 măsuri, pe toată durata nopții. O rasă și mostră mutantă a Nu Skool, numită Tearout Breaks era majoritar și în principal, în primul rând, responsabilă pentru asta. Furia și agresiunea era perfectă pentru cultura frățiilor care s-au agățat de ea până când au găsit o mai bună chemare și aplecare, prin Brostep (și într-o mai mică măsură, Pendulum).
Nu Skool Breaks încă mai sunt pe aici, și domină scena Breaks, în majoritatea cazurilor, însă ele abia dacă mai sunt Nu. Dar aia e okay – odată ce numele sunt stabilite, e greu să le mai schimbi. Doar uită-te la Newfoundland iar aia era acum 500 de ani. Nu mai este Newfoundland. Și efectiv unde este originalul Newfoundland, oricum? Am pierdut noi cumva Foundland? Așa că noi dacă îl găsim iar, îl vom numi Lostandfoundland?
Acela este Adâncul și Profundul meu Gând.
Amprente sonore – Nu Skool Breaks – Breakbeat
- Shimon & Nixon – Whitenoise
- Terminalhead – Mind Of Your Own
- Red Star – Pretender
- Stefan Anion & Starfire – Inferior
- Krafty Kuts – Funky Ass Beats
- Rennie Pilgrem – Dutty Work
- Koma & Bones – Powercut (Rewired mix)
- Circuit Breaker – Ruthless (Breaks mix)
- Silencer – Rollin’ And Controllin’
- Buckfunk 3000 – Jump
- Digital Base – Precision
- Platinum Mules – The Hammer
- Kosheen – Hungry
- Hackney Soldiers – Hold Tight
- Platinum Mules – Fresh Start (Mesmer mix)
- Scissorkicks – Everyday Thing (Stabilizer mix)
- Drumattic Twins – Rock Steady
- Brainkiller – Destroy The World
- Brothers Bud – Don’t Stop
- Rennie Pilgrem & BLIM – Traffid
- Afrika Bambaataa feat Tc Izlam – Almighty Ra
- Agent K – Come Again (Deep Impact mix)
- Baitercell & Schumacher – Lock And Load
- Chris Carter – Siren
- Specimen A – Exodus RIP.
- Plump DJs – Big Groovy Funker
- Nubreed – Beats N Rhymes
- Sol_Dat – The Duke Arrives
- Brainiac – Neuro
- Azzido Da Bass feat Roland Clark – Speed (Breakspeed mix)
- Trisco – Southpaw (Fluke Glassjaw mix)
- Plastic Faces – Dirty
- Factor-E – Move This Bass (Infiniti mix)
- Tipper – Furlong
- Themroc – The Boy Can’t Take It
- Madox – Plasticfunk
- Christian J – Night Fighter
- Baobinga – Nukka
- Mind Muggaz – Get Funky
- Uberzone – Rhythm Device
- Drumattic Twins – Don’t Be So Drumattic
- Deekline & Wizard – All Your Love (Ils mix)
- Disco Assassins – Visions Of You (Rhythm Division’s Assassinated mix)
- Chop Shop – Blue Steel
- DJ 43 – Pepper Spray (Infiniti mix)
- Shimon & Nixon – Brainstorm
- Tsunami One & Bt – Hip Hop Phenomenon
- Megatron – Shook Onez
- Eddie Richards – Dark 1.3
- DJ Distance – Replicant
- B-Phreak – Repeated Groove
- BT – Fibonacci Sequence
- Brothers Bud vs Z2 – Herbgrinder (Drumattic Twins Remx)
- Stanton Warriors – Break Me With You
- The Slag Brothers – Everybody
- Pmt – Gyromancer (False Prophet mix)
- Groove Allegiance – Beats N Bobs
- T-Power feat Blade – Dangerous (Sons Of Mecha vs Digital Pimp mix)
- DJ Mutiny – Sign Of The Times
- Freeflow 45 – Substantial
- Atlus Plug – Around The World
- Meat Katie – Rotten Dot Com
- Proper Filthy Naughty – Stitch Up
- 2 Inda Bush – In Effect (Krafty Kuts mix)
- Waveform – Proteus 4
1.1.1.1.1. Freeland Breaks
| Gen Muzical Electronic | Freeland Breaks |
| Alte Denumiri | dook-dook-chak, dook-dook-chak |
| Sfera / Scena | Breakbeat |
| An Apariție | early 00s |
Este vina lui Adam Freeland că avem Nu Skool Breaks. Însă el nu s-a oprit acolo. El de asemenea ne-a dat asta, care din câte știu eu, nu are un nume, așa că eu îl numesc după el.
Freeland Breaks este un microgen, însă unul prea hilar și vesel pentru a-l scăpa și rata. A fost un moft și o fiță în scena Breaks a jumătății anilor ’00, de a face ceva tineresc, iresponsabil și copilăresc, și progressivo-rock, fără nonsens-ul și prostia de Tearout, și uneori fără vreun break (multe piese sunt de 4/4. Doar ascultă). Efectiv doar așa cum Nu Skool a fost o reacție la Big Beat, la fel și Freeland este o reacție la Nu Skool.
Ca și trend, nu s-a dus nicăieri de fapt și în realitate și cu adevărat, și nici nu a atins status de “gen” oficial, însă producătorii de Breaks au continuat să facă în mod constant muzică care adera la o temă comună, odată cu trecerea anilor, încercând să o facă o chestie însă nu ajungând chiar acolo. Lasă-mă să-ți explic:
Totul a început cu o piesă single: Smells Like Freeland, un remix în cheie joasă, low key, anti-tearout și conform trendului, precum oaia care urmează, al Smells Like Teen Spirit, al lui Nirvana, care a preluat și luat pe sus scena Breaks, în 2003. Din cauza încălcării drepturilor de autor, nu a fost lansat niciodată comercial, așa că a rămas – și din câte știu eu, încă rămâne – una dintre cele mai populare mărci și etichete albe (case de discuri) vreodată.
Piesa în sine nu e mare lucru, mare brânză, cine știe ce. Împrumută estetice de la Progressive (Prog) cu reverb / echo la greu, pe sample-uri, și un beat drogăcios și aproape apatic, antipatic, neatent, nepăsător, indiferent (tobe reale, nu vrăjeli și ratatat-uri de drum machine procesate), care trădează și înșală întregul concept de muzică breakbeat. Poate era datorită sau din cauza nostalgiei, că odată, oamenii petrecăreți au recunoscut sample-ul sursă de la ceva care a existat, când ei erau în viață. Sau poate că lor doar le-a plăcut că era diferit de monotonia de Tearout.
În orice caz, Adam Freeland a avut o altă lovitură în mâini, un alt as în mânecă. El deja a trecut mai departe de Nu Skool, oricum, încât băga direct muzică rock în set-urile sale, ocazional. Piesa lui de noutate și prospețime, Teen Spirit, ar fi rămas ca o chestie de o-singură-dată, cu excepția faptului că el l-a urmat cu o altă piesă, care a folosit The White Stripes. Iar apoi 1 an mai târziu, cineva i-a replicat formula lui folosind 1799 al Smashing Pumpkin. Iar apoi cineva a făcut-o din nou cu What Time Is Love, al KLF. Clar că este un pattern ce se întâmplă aici.
În căutarea acestui fenomen, am descoperit de fapt proto-instanțe mai timpurii ale sale, sampluirea lui Blue Oyster Cult și un mashup dintre Age Of Love și Daft Punk. Aia îl face pe Freeland nu originatorul și inițiatorul, ci doar și numai, pur și simplu, popularizatorul acestui trend specific (popularizatorii mereu și întotdeauna primesc și obțin creditul și meritele în muzică. Efectiv pur și simplu așa e, cam așa merge).
După cum se pare și se dovedește, ăsta este destul de comun pentru a fi stabilit drept ceva în Breaks, destul de fascinant pentru a mă obliga să urmăresc toată muzica făcută în acest stil și posibil să fac un mix cu ea într-o bună zi. Însă dacă nu era pentru hit-ul monstru al lui Freeland, acest stil nu ar fi fost suficient de important pentru a fi pus în acest ghid. De aia este numit Freeland Breaks, și nu Sampluiește Un Cântec Vechi Grunge Sau Rock Și Reverbuiește Toți Dracii Din El Cu Un Kick De 4/4 Breaks.
Amprente sonore – Freeland Breaks – Breakbeat
- The Doors – Hello, I Love You (Adam Freeland Fabric mix)
- Nirvana vs Adam Freeland – Smells Like Freeland
- The White Stripes vs Adam Freeland – 7th Nation Freeland
- Nitro – Violence
- Blue Oyster Cult – Burning For You (DJ Icey mix)
- The New Originals – 1799
- Split Loop vs Stereo Mcs – Connected (Split Loop mix)
- Tricknology – no. 6 (What Time Is Love) (K Boy Zee’s 2ci Dub)
- Phil Kieran – Chunka Funk
- Daft Love – The Age Of Punk (Breaks mix)
1.2. Progressive Breaks
| Gen Muzical Electronic | Progressive Breaks |
| Alte Denumiri | Atmospheric Breaks, Balearic Breaks, Deep Progressive Breaks, Ambient Breaks, Intelligent Breaks, Breaktrance, Vocal Progressive Breaks |
| Sfera / Scena | Breakbeat |
| An Apariție | late 90s |
Fiecare scenă are partea sa sensibilă și matură, unde vrea să fie privită și înțeleasă drept o serioasă și importantă operă de artă; că muzica sa este mai mult decât doar frecvențe joase ce clănțăne dinții, pentru copiii zdrobiți și făcuți praf, prăjiți, rodându-le fețele.
În scena Breakbeat, acest gen este Progressive Breaks.
Poate fi argumentat când anume, mai exact, toată asta a început. Tu poți spune că a început cu Orbital (sau chiar Scott Hardkiss), dar eu nu aș vrea să fac asta deoarece Orbital pare să sfideze și înfrunte clasificarea și gruparea.
O mai bună relație pare să se alinieze cu ceea ce se întâmplă în Progressive House și Trance, la vremea respectivă (în special în UK). Sau orice Sasha și Digweed cântau din moment ce ei erau purtătorii și transportatorii de apă pentru acest tip de sunet pe tot parcursul întregimii anilor ’90.
Cele mai timpurii și printre primele înregistrări Progressive Breaks, erau clasificate drept Breaktrance, iar o groază dintre primii artiști (precum Hybrid, General Midi, Way Out West, și poate chiar și BT), și-au tăiat și tocat dinții în Progressive Trance / House și explorau noi posibilități sonice care nu presupuneau și implicau un kick de 4/4. Și o mulțime de înregistrări de la început, timpurii, de Progressive Breaks erau pur și simplu remix-uri de Progressive House și Trance – remix-ul de Breaks, b-side, pe care DJ-ii de Trance nu l-au cântat niciodată dacă numele lor nu era Sasha.
Așa că o jumătate din acest gen sună precum Progressive House / Trance, cu break-uri. Cealaltă jumătate sună de parcă încearcă să fie Orbital. Poate deveni siropos pe alocuri, cu pad-urile diluate, slabe, și fără putere, și lead-urile sclipitoare, iar uneori, câteodată, chiar și voci etnice (fără a deveni complet Worldbeat), însă cu siguranță că nu sună precum orice alt Breaks, renunțând la mofturile, modelele și motivele Hip Hop, cu totul, de tot.
Poate că ajută faptul că chiar și pe bune își trage influențele din alte scene pentru inspirație, precum și în felul cum un câine hot-dog, cu picioare scurte și corp lung, dachshund, încearcă să arate ca și un câine. Iar pe lângă asta: Ce e în neregulă cu un mic set de coborâre, pe ici, pe colo, după o noapte de bătai și scuturat de cap la și pe imnuri White Snake Tearout?
Progressive Breaks are un număr masiv de subgenuri diverse și amestecate: Atmospheric Breaks, Balearic Breaks, Deep Progressive Breaks, Intelligent Breaks – în esență, un echivalent Breaks al fiecărui gen Progressive, care există, inclusiv McProg – este numit Vocal Progressive Breaks. Este un truism, un adevăr comun, general, în muzica electronică, cum că orice gen cu “vocal” în nume, este rahat, bălegar de măgar.
Progressive Breaks încă mai e pe aici prin jur, astăzi, deoarece fiind o versiune Breaks a unei alte scene, în esență, primordial și în primul rând, îi asigură supraviețuire nedefinită și nelimitată, precum un animal domestic care niciodată nu va muri sau va deveni sau ajunge pe cale de dispariție, sau dispărea, deoarece omul depinde de el prea mult, ca și o sursă pregătită și ușoară, la îndemână, de mâncare și hrană. Aia e Progressive Breaks: Puiul muzicii electronice.
Dintr-un punct de vedere și perspectivă evolutivă și evoluționară, nu există ceva mai sigur decât asta.
Amprente sonore – Progressive Breaks – Breakbeat
- Fluke – Expo
- Stereo 8 – Can’t Stop
- Alterring – Intinitely Gentle Blows (Scott Hardkiss’ Aural Hallucination mix)
- Under This – Back To Roots
- Siberian Son – Venus
- Zymosis – Summer Twilight
- Solid Ground – Never Let It Go (C83 mix)
- Space Manoeuvres – Division Six
- Arc-En-Ciel – The Juice (Andy Greenfingers mix)
- Blake Jarrell & Starkid – Apricot
- Deep Cover – Beatstalker (General Midi mix)
- GusGus – Purple
- Meat Katie & Elite Force – The Answer (Force Mass Motion Phunk-Acid mix)
- Deep Cover – Breakthrough
- Miro – Paradise (Farmatronic Creeping mix)
- Q-Burns Abstract Message – Doublecross
- Christian J – Understand
- Orchid – Technicolour
- Ultraviolet – Sleeps In Eysium
- Petter – These Days
- Zenon – September Rain (Ozgur Can Break It Free mix)
- Waveform – D-Tox
- Stefan Anion – Imagine
- Pavliga – Horizon (Pavliga’s Summer Breaks mix)
- Lostep – Burma
- DJ Brayks – Do You Wanna Ride (West City All Stars mix)
- Quivver vs Audio Magnetics – Digital Music (Seth Vogt mix)
- Ozgur Can – Irony (Probspot Break A Leg mix)
- Jiva – Strange Dimensions
- Jeff Devas – Everything Is Fine
- Hi-Fi Bugs – Lydian & The Dinosaur
- Jason Sparks – I’m In U
- Raven Maize – The Real Life (Fatboy Slim mix)
- Bifrost – Song For A Heart
- Al Azar – Shattered Dreams
- Derek Howell – I’ll Never Forget To Remember (Emissary mix)
- Junitoshi – Reborn Of Eclipse
- Digital Witchcraft – Kaylee’s Blanket
- Koma & Bones vs Databass – Wideroller (Databass Original mix)
- Rob-E & Security – Tyme Piece
- Way Out West – Intensify, Part 2
- Hybrid – Altitude
- Diamondback Kid – Coma
- Blue Room Project – 5b (Madokas Metasound mix)
- Luke Chable – Melburn
- Force Mass Motion vs Dylan Rhymes – Vanquish (Beats mix)
- Aquasky vs Masterblaster – 777 (Vip mix)
- Lp feat Ashley Lawson – Clique (Seth Vogt mix)
- Momu – One
- Starfire – Freq Out
- Syna – Face Of God
- Bruce Aisher – Darker
- Agent K – Sweet Sweet Love (Screwface mix)
- Oriol – Lw
- Sphinx vs Plexland – Milenia (Arabica mix)
- Wrecked Angle – Back To Babylon (Burufunk mix)
- Hybrid – We Are In Control
- Atomic Babies – Cetch Da Monkey
- Motive feat Abagale Fischer – ABE
- The Strike Boys – Jet Set (Buckfunk 3000 mix)
- Parallax Breakz – Asteroid
- General Midi – Outa Orbit
- Sonorous – Last Sunday
- Mara – Desanitize (Terminalhead mix)